Turneul Campionilor la tenis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
ATP Finals
ATP Finals 2021
Nitto ATP Finals logo.jpg
Informații despre turneu
Fondat1970; 51 ani în urmă (1970)
Oraș gazdăTorino
Italia (2021–2025)
LocPala Alpitour
CategorieATP Finals
SuprafațăDură – interior
Participanți8S / 8D
Premii bani5.700.000 $ (2020)
Websitenittoatpfinals.com
Campioni actuali (2021)
Simplu masculinGermania Alexander Zverev
Dublu masculinFranța Pierre-Hugues Herbert
Franța Nicolas Mahut

Turneul Campionilor este o competiție de tenis de câmp disputată la finalul fiecărui an, la care participă cei mai buni opt jucători ai anului respectiv, in funcție de rezultatele obținute.

Spre deosebire de marea majoritate a celorlalte turnee stagionale, Turneul Campionilor are un sistem aparte de desfășurare. Cei opt jucători sunt împărțiți în două grupe de câte patru, în care fiecare jucător dispută câte un meci împotriva celorlalți trei din grupă. Primii doi clasați în fiecare serie promovează în semifinale, unde se înfruntă în sistem încrucișat, primul dintr-o grupă cu al doilea clasat din cealaltă grupă. Câștigătorii celor două meciuri din semifinale își dispută finala.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Prima ediție a turneului a fost organizată în 1970, sub egida Federației Internaționale de Tenis (ITF), și purta denumirea de Masters Grand Prix. Punctele obținute la acest turneu nu contau în clasamentul general. În 1990, competiția a trecut sub organizarea Asociației Tenismenilor Profesioniști (ATP) și a fost redenumită Campionatul Turului Mondial, iar jucătorii punctau și în ierarhia mondială, un campion care încheia turneul fără vreo înfrângere câștigând același număr de puncte ca un învingător într-un turneu de Mare Șlem. Din decembrie 1999, turneul a fost organizat în colaborare de ATP și ITF și a purtat un nou nume: Cupa Masters. A fost schimbat puțin și regulamentul. Astfel, dacă un câștigător al unui turneu de Grand Slam în anul respectiv nu era clasat între primii opt la finalul sezonului, dar totuși se afla între primii 20, se califica la Turneul Campionilor în locul celui de-al optulea din ierarhie.

Din 2009, turneul a fost din nou redenumit, noul nume fiind Finala Turului Mondial, organizarea sa fiind atribuită orașului Londra pentru o perioadă de trei ani, până în 2013[1].

În paralel cu turneul de simplu, este programat și un turneu de dublu, la care de asemenea sunt invitate cele mai bune perechi ale anului.

Cehul Ivan Lendl, americanul Pete Sampras au câte cinci trofee câștigate. Elvețianul Roger Federer deține recordul cu șase trofee.

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Simplu[modificare | modificare sursă]

An[2] Campion Finalist Scor
Masters Grand Prix
1970 Statele Unite ale Americii Stan Smith Australia Rod Laver Round-robin
1971 România Ilie Năstase (1/4) Statele Unite ale Americii Stan Smith Round-robin
1972 România Ilie Năstase (2/4) Statele Unite ale Americii Stan Smith 6–3, 6–2, 3–6, 2–6, 6–3
1973 România Ilie Năstase (3/4) Țările de Jos Tom Okker 6–3, 7–5, 4–6, 6–3
1974 Argentina Guillermo Vilas România Ilie Năstase 7–6(8–6), 6–2, 3–6, 3–6, 6–4
1975 România Ilie Năstase (4/4) Suedia Björn Borg 6–2, 6–2, 6–1
1976 Spania Manuel Orantes Polonia Wojtek Fibak 5–7, 6–2, 0–6, 7–6(7–1), 6–1
1977 Statele Unite ale Americii Jimmy Connors Suedia Björn Borg 6–4, 1–6, 6–4
1978 Statele Unite ale Americii John McEnroe (1/3) Statele Unite ale Americii Arthur Ashe 6–7(5–7), 6–3, 7–5
1979 Suedia Björn Borg (1/2) Statele Unite ale Americii Vitas Gerulaitis 6–2, 6–2
1980 Suedia Björn Borg (2/2) Cehoslovacia Ivan Lendl 6–4, 6–2, 6–2
1981 Cehoslovacia Ivan Lendl (1/5) Statele Unite ale Americii Vitas Gerulaitis 6–7(5–7), 2–6, 7–6(8–6), 6–2, 6–4
1982 Cehoslovacia Ivan Lendl (2/5) Statele Unite ale Americii John McEnroe 6–4, 6–4, 6–2
1983 Statele Unite ale Americii John McEnroe (2/3) Cehoslovacia Ivan Lendl 6–3, 6–4, 6–4
1984 Statele Unite ale Americii John McEnroe (3/3) Cehoslovacia Ivan Lendl 7–5, 6–0, 6–4
1985 Cehoslovacia Ivan Lendl (3/5) Germania de Vest Boris Becker 6–2, 7–6(7–4), 6–3
1986 Cehoslovacia Ivan Lendl (4/5) Germania de Vest Boris Becker 6–4, 6–4, 6–4
1987 Cehoslovacia Ivan Lendl (5/5) Suedia Mats Wilander 6–2, 6–2, 6–3
1988 Germania de Vest Boris Becker (1/3) Cehoslovacia Ivan Lendl 5–7, 7–6(7–5), 3–6, 6–2, 7–6(7–5)
1989 Suedia Stefan Edberg Germania de Vest Boris Becker 4–6, 7–6(8–6), 6–3, 6–1
ATP Tour World Championships
1990 Statele Unite ale Americii Andre Agassi Suedia Stefan Edberg 5–7, 7–6(7–5), 7–5, 6–2
1991 Statele Unite ale Americii Pete Sampras (1/5) Statele Unite ale Americii Jim Courier 3–6, 7–6(7–5), 6–3, 6–4
1992 Germania Boris Becker (2/3) Statele Unite ale Americii Jim Courier 6–4, 6–3, 7–5
1993 Germania Michael Stich Statele Unite ale Americii Pete Sampras 7–6(7–3), 2–6, 7–6(9–7), 6–2
1994 Statele Unite ale Americii Pete Sampras (2/5) Germania Boris Becker 4–6, 6–3, 7–5, 6–4
1995 Germania Boris Becker (3/3) Statele Unite ale Americii Michael Chang 7–6(7–3), 6–0, 7–6(7–5)
1996 Statele Unite ale Americii Pete Sampras (3/5) Germania Boris Becker 3–6, 7–6(7–5), 7–6(7–4), 6–7(11–13), 6–4
1997 Statele Unite ale Americii Pete Sampras (4/5) Rusia Yevgeny Kafelnikov 6–3, 6–2, 6–2
1998 Spania Àlex Corretja Spania Carlos Moyá 3–6, 3–6, 7–5, 6–3, 7–5
1999 Statele Unite ale Americii Pete Sampras (5/5) Statele Unite ale Americii Andre Agassi 6–1, 7–5, 6–4
Tennis Masters Cup
2000 Brazilia Gustavo Kuerten Statele Unite ale Americii Andre Agassi 6–4, 6–4, 6–4
2001 Australia Lleyton Hewitt (1/2) Franța Sébastien Grosjean 6–3, 6–3, 6–4
2002 Australia Lleyton Hewitt (2/2) Spania Juan Carlos Ferrero 7–5, 7–5, 2–6, 2–6, 6–4
2003 Elveția Roger Federer (1/6) Statele Unite ale Americii Andre Agassi 6–3, 6–0, 6–4
2004 Elveția Roger Federer (2/6) Australia Lleyton Hewitt 6–3, 6–2
2005 Argentina David Nalbandian Elveția Roger Federer 6–7(4–7), 6–7(11–13), 6–2, 6–1, 7–6(7–3)
2006 Elveția Roger Federer (3/6) Statele Unite ale Americii James Blake 6–0, 6–3, 6–4
2007 Elveția Roger Federer (4/6) Spania David Ferrer 6–2, 6–3, 6–2
2008 Serbia Novak Djokovic (1/5) Rusia Nikolay Davydenko 6–1, 7–5
ATP World Tour Finals
2009 Rusia Nikolay Davydenko Argentina Juan Martín del Potro 6–3, 6–4
2010 Elveția Roger Federer (5/6) Spania Rafael Nadal 6–3, 3–6, 6–1
2011 Elveția Roger Federer (6/6) Franța Jo-Wilfried Tsonga 6–3, 6–7(6–8), 6–3
2012 Serbia Novak Djokovic (2/5) Elveția Roger Federer 7–6(8–6), 7–5
2013 Serbia Novak Djokovic (3/5) Spania Rafael Nadal 6–3, 6–4
2014 Serbia Novak Djokovic (4/5) Elveția Roger Federer Walkover
2015 Serbia Novak Djokovic (5/5) Elveția Roger Federer 6–3, 6–4
2016 Regatul Unit Andy Murray Serbia Novak Djokovic 6–3, 6–4
ATP Finals
2017 Bulgaria Grigor Dimitrov Belgia David Goffin 7–5, 4–6, 6–3
2018 Germania Alexander Zverev (1/2) Serbia Novak Djokovic 6–4, 6–3
2019 Grecia Stefanos Tsitsipas Austria Dominic Thiem 6–7(6–8), 6–2, 7–6(7–4)
2020 Rusia Daniil Medvedev Austria Dominic Thiem 4–6, 7–6(7–2), 6–4
2021 Germania Alexander Zverev (2/2) Rusia Daniil Medvedev 6–4, 6–4

Dublu[modificare | modificare sursă]

An[3] Campioni Finaliști Scor
Masters Grand Prix
1970 Statele Unite ale Americii Stan Smith
Statele Unite ale Americii Arthur Ashe
Cehoslovacia Jan Kodeš
Australia Rod Laver
Round-robin
1971–
1974
Not held
1975 Spania Juan Gisbert
Spania Manuel Orantes
Germania de Vest Jürgen Fassbender
Germania de Vest Hans-Jürgen Pohmann
Round-robin
1976 Statele Unite ale Americii Fred McNair
Statele Unite ale Americii Sherwood Stewart
Statele Unite ale Americii Brian Gottfried
Mexic Raúl Ramírez
6–3, 5–7, 5–7, 6–4, 6–4
1977 Africa de Sud Bob Hewitt
Africa de Sud Frew McMillan
Statele Unite ale Americii Robert Lutz
Statele Unite ale Americii Stan Smith
7–5, 7–6, 6–3
1978 Statele Unite ale Americii Peter Fleming (1/7)
Statele Unite ale Americii John McEnroe (1/7)
Polonia Wojtek Fibak
Țările de Jos Tom Okker
6–4, 6–2, 6–4
1979 Statele Unite ale Americii Peter Fleming (2/7)
Statele Unite ale Americii John McEnroe (2/7)
Polonia Wojtek Fibak
Țările de Jos Tom Okker
6–3, 7–6, 6–1
1980 Statele Unite ale Americii Peter Fleming (3/7)
Statele Unite ale Americii John McEnroe (3/7)
Australia Peter McNamara
Australia Paul McNamee
6–4, 6–3
1981 Statele Unite ale Americii Peter Fleming (4/7)
Statele Unite ale Americii John McEnroe (4/7)
Africa de Sud Kevin Curren
Statele Unite ale Americii Steve Denton
6–3, 6–3
1982 Statele Unite ale Americii Peter Fleming (5/7)
Statele Unite ale Americii John McEnroe (5/7)
Statele Unite ale Americii Sherwood Stewart
Statele Unite ale Americii Ferdi Taygan
7–5, 6–3
1983 Statele Unite ale Americii Peter Fleming (6/7)
Statele Unite ale Americii John McEnroe (6/7)
Cehoslovacia Pavel Složil
Cehoslovacia Tomáš Šmíd
6–2, 6–2
1984 Statele Unite ale Americii Peter Fleming (7/7)
Statele Unite ale Americii John McEnroe (7/7)
Australia Mark Edmondson
Statele Unite ale Americii Sherwood Stewart
6–3, 6–1
1985 Suedia Stefan Edberg (1/2)
Suedia Anders Järryd (1/3)
Suedia Joakim Nyström
Suedia Mats Wilander
6–1, 7–6(7–5)
1986 Suedia Stefan Edberg (2/2)
Suedia Anders Järryd (2/3)
Franța Guy Forget
Franța Yannick Noah
6–3, 7–6(7–2), 6–3
1987 Cehoslovacia Miloslav Mečíř
Cehoslovacia Tomáš Šmíd
Statele Unite ale Americii Ken Flach
Statele Unite ale Americii Robert Seguso
6–4, 7–5, 6–7(5–7), 6–3
1988 Statele Unite ale Americii Rick Leach (1/3)
Statele Unite ale Americii Jim Pugh
Spania Sergio Casal
Spania Emilio Sánchez
6–4, 6–3, 2–6, 6–0
1989 Statele Unite ale Americii Jim Grabb
Statele Unite ale Americii Patrick McEnroe
Australia John Fitzgerald
Suedia Anders Järryd
7–5, 7–6(7–4), 5–7, 6–3
ATP Tour World Championships
1990 Franța Guy Forget
Elveția Jakob Hlasek
Spania Sergio Casal
Spania Emilio Sánchez
6–4, 7–6(7–5), 5–7, 6–4
1991 Australia John Fitzgerald
Suedia Anders Järryd (3/3)
Statele Unite ale Americii Ken Flach
Statele Unite ale Americii Robert Seguso
6–4, 6–4, 2–6, 6–4
1992 Australia Todd Woodbridge (1/2)
Australia Mark Woodforde (1/2)
Australia John Fitzgerald
Suedia Anders Järryd
6–2, 7–6(7–4), 5–7, 3–6, 6–3
1993 Țările de Jos Jacco Eltingh (1/2)
Țările de Jos Paul Haarhuis (1/2)
Australia Todd Woodbridge
Australia Mark Woodforde
7–6(7–4), 7–6(7–5), 6–4
1994 Suedia Jan Apell
Suedia Jonas Björkman (1/2)
Australia Todd Woodbridge
Australia Mark Woodforde
6–4, 4–6, 4–6, 7–6(7–5), 7–6(8–6)
1995 Canada Grant Connell
Statele Unite ale Americii Patrick Galbraith
Țările de Jos Jacco Eltingh
Țările de Jos Paul Haarhuis
7–6(8–6), 7–6(8–6), 3–6, 7–6(7–2)
1996 Australia Todd Woodbridge (2/2)
Australia Mark Woodforde (2/2)
Canada Sébastien Lareau
Statele Unite ale Americii Alex O'Brien
6–4, 5–7, 6–2, 7–6(7–3)
1997 Statele Unite ale Americii Rick Leach (2/3)
Statele Unite ale Americii Jonathan Stark
India Mahesh Bhupathi
India Leander Paes
6–3, 6–4, 7–6(7–3)
1998 Țările de Jos Jacco Eltingh (2/2)
Țările de Jos Paul Haarhuis (2/2)
Bahamas Mark Knowles
Canada Daniel Nestor
6–4, 6–2, 7–5
1999 Canada Sébastien Lareau
Statele Unite ale Americii Alex O'Brien
India Mahesh Bhupathi
India Leander Paes
6–3, 6–2, 6–2
2000 Statele Unite ale Americii Donald Johnson
Africa de Sud Piet Norval
India Mahesh Bhupathi
India Leander Paes
7–6(10–8), 6–3, 6–4
ATP World Doubles Challenge Cup[4]
2001
(held in 2002)
Africa de Sud Ellis Ferreira
Statele Unite ale Americii Rick Leach (3/3)
Cehia Petr Pála
Cehia Pavel Vízner
6–7(6–8), 7–6(7–2), 6–4, 6–4
Tennis Masters Cup
2002 Not held
2003 Statele Unite ale Americii Bob Bryan (1/4)
Statele Unite ale Americii Mike Bryan (1/5)
Franța Michaël Llodra
Franța Fabrice Santoro
6–7(6–8), 6–3, 3–6, 7–6(7–3), 6–4
2004 Statele Unite ale Americii Bob Bryan (2/4)
Statele Unite ale Americii Mike Bryan (2/5)
Zimbabwe Wayne Black
Zimbabwe Kevin Ullyett
4–6, 7–5, 6–4, 6–2
2005 Franța Michaël Llodra
Franța Fabrice Santoro
India Leander Paes
Serbia și Muntenegru Nenad Zimonjić
6–7(6–8), 6–3, 7–6(7–4)
2006 Suedia Jonas Björkman (2/2)
Belarus Max Mirnyi (1/2)
Bahamas Mark Knowles
Canada Daniel Nestor
6–2, 6–4
2007 Bahamas Mark Knowles
Canada Daniel Nestor (1/4)
Suedia Simon Aspelin
Austria Julian Knowle
6–2, 6–3
2008 Canada Daniel Nestor (2/4)
Serbia Nenad Zimonjić (1/2)
Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan
7–6(7–3), 6–2
ATP World Tour Finals
2009 Statele Unite ale Americii Bob Bryan (3/4)
Statele Unite ale Americii Mike Bryan (3/5)
Belarus Max Mirnyi
Israel Andy Ram
7–6(7–5), 6–3
2010 Canada Daniel Nestor (3/4)
Serbia Nenad Zimonjić (2/2)
India Mahesh Bhupathi
Belarus Max Mirnyi
7–6(8–6), 6–4
2011 Belarus Max Mirnyi (2/2)
Canada Daniel Nestor (4/4)
Polonia Mariusz Fyrstenberg
Polonia Marcin Matkowski
7–5, 6–3
2012 Spania Marcel Granollers
Spania Marc López
India Mahesh Bhupathi
India Rohan Bopanna
7–5, 3–6, [10–3]
2013 Spania David Marrero
Spania Fernando Verdasco
Statele Unite ale Americii Bob Bryan
Statele Unite ale Americii Mike Bryan
7–5, 6–7(3–7), [10–7]
2014 Statele Unite ale Americii Bob Bryan (4/4)
Statele Unite ale Americii Mike Bryan (4/5)
Croația Ivan Dodig
Brazilia Marcelo Melo
6–7(5–7), 6–2, [10–7]
2015 Țările de Jos Jean-Julien Rojer
România Horia Tecău
India Rohan Bopanna
România Florin Mergea
6–4, 6–3
2016 Finlanda Henri Kontinen (1/2)
Australia John Peers (1/2)
Africa de Sud Raven Klaasen
Statele Unite ale Americii Rajeev Ram
2–6, 6–1, [10–8]
ATP Finals
2017 Finlanda Henri Kontinen (2/2)
Australia John Peers (2/2)
Polonia Łukasz Kubot
Brazilia Marcelo Melo
6–4, 6–2
2018 Statele Unite ale Americii Jack Sock
Statele Unite ale Americii Mike Bryan (5/5)
Franța Pierre-Hugues Herbert
Franța Nicolas Mahut
5–7, 6–1, [13–11]
2019 Franța Pierre-Hugues Herbert (1/2)
Franța Nicolas Mahut (1/2)
Africa de Sud Raven Klaasen
Noua Zeelandă Michael Venus
6–3, 6–4
2020 Țările de Jos Wesley Koolhof
Croația Nikola Mektić
Austria Jürgen Melzer
Franța Édouard Roger-Vasselin
6–2, 3–6, [10–5]
2021 Franța Pierre-Hugues Herbert (2/2)
Franța Nicolas Mahut (2/2)
Statele Unite ale Americii Rajeev Ram
Regatul Unit Joe Salisbury
6–4, 7–6(7–0)

Puncte, premii în bani și trofee[modificare | modificare sursă]

Finalele ATP în prezent (2020) recompensează următoarele puncte și premii în bani, per victorie:[5]

Faza competiției Simplu Dublu1 Puncte
Round Robin (fiecare 3 meciuri) 153.000 $ 30.000 $ 200
Semifinale 402.000 $ 56.000 $ 400
Finală 550.000 $ 70.000 $ 500
Campion neînvins 1.564.000 $ 284.500 $ 1500
  • 1 Premiu în bani pentru dublu este pe echipă.

Există, de asemenea, o taxă de apariție de 153.000 de dolari la simplu și 68.500 de dolari pe echipă la dublu.

Un campion neînvins ar câștiga maximum 1.500 de puncte și 2.114.000 de dolari la simplu sau 354.500 de dolari la dublu.

În plus, premiile includ trofeul ATP Finals și trofeul ATP nr.1, toate realizate de argintarii Thomas Lyte din Londra.[6][7]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Dumitru Stircu (). „Londra va gazdui din 2009 finala Mastersului”. onlinesport.ro. Accesat în . 
  2. ^ „Singles Champions | Nitto ATP Finals | Tennis”. Nitto ATP Finals. Accesat în . 
  3. ^ „Doubles Champions | Nitto ATP Finals | Tennis”. Nitto ATP Finals. Accesat în . 
  4. ^ „ATP sets Double Challenge Cup for Jan. 29-Feb. 2 in Bangalore”. Associated Press AP. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Points and Prize Money - Nitto ATP Finals”. nittoatpfinals.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ „Thomas Lyte lifts Webb Ellis Cup”. . Arhivat din original la . Accesat în .  Thomas Lyte Lifts Webb Ellis Cup
  7. ^ „In pictures: Sporting trophy workshop”. BBC News. . Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Turneul Campionilor la tenis