Turneul Campionilor este o competiție de tenis de câmp disputată la finalul fiecărui an, la care participă cei mai buni opt jucători ai anului respectiv, in funcție de rezultatele obținute.
Spre deosebire de marea majoritate a celorlalte turnee stagionale, Turneul Campionilor are un sistem aparte de desfășurare. Cei opt jucători sunt împărțiți în două grupe de câte patru, în care fiecare jucător dispută câte un meci împotriva celorlalți trei din grupă. Primii doi clasați în fiecare serie promovează în semifinale, unde se înfruntă în sistem încrucișat, primul dintr-o grupă cu al doilea clasat din cealaltă grupă. Câștigătorii celor două meciuri din semifinale își dispută finala.
Prima ediție a turneului a fost organizată în 1970, sub egida Federației Internaționale de Tenis (ITF), și purta denumirea de Masters Grand Prix . Punctele obținute la acest turneu nu contau în clasamentul general. În 1990, competiția a trecut sub organizarea Asociației Tenismenilor Profesioniști (ATP) și a fost redenumită Campionatul Turului Mondial, iar jucătorii punctau și în ierarhia mondială, un campion care încheia turneul fără vreo înfrângere câștigând același număr de puncte ca un învingător într-un turneu de Mare Șlem . Din decembrie 1999, turneul a fost organizat în colaborare de ATP și ITF și a purtat un nou nume: Cupa Masters. A fost schimbat puțin și regulamentul. Astfel, dacă un câștigător al unui turneu de Grand Slam în anul respectiv nu era clasat între primii opt la finalul sezonului, dar totuși se afla între primii 20, se califica la Turneul Campionilor în locul celui de-al optulea din ierarhie.
Din 2009, turneul a fost din nou redenumit, noul nume fiind Finala Turului Mondial , organizarea sa fiind atribuită orașului Londra pentru o perioadă de trei ani, până în 2013[1]
În paralel cu turneul de simplu, este programat și un turneu de dublu, la care de asemenea sunt invitate cele mai bune perechi ale anului.
Cehul Ivan Lendl, americanul Pete Sampras au câte cinci trofee câștigate. Elvețianul Roger Federer deține recordul cu șase trofee.
An[2]
Campion
Finalist
Scor
Masters Grand Prix
1970 Stan Smith Rod Laver Round-robin
1971 Ilie Năstase (1/4) Stan Smith Round-robin
1972 Ilie Năstase (2/4) Stan Smith 6–3, 6–2, 3–6, 2–6, 6–3
1973 Ilie Năstase (3/4) Tom Okker 6–3, 7–5, 4–6, 6–3
1974 Guillermo Vilas Ilie Năstase 7–6(8–6) , 6–2, 3–6, 3–6, 6–4
1975 Ilie Năstase (4/4) Björn Borg 6–2, 6–2, 6–1
1976 Manuel Orantes Wojtek Fibak 5–7, 6–2, 0–6, 7–6(7–1) , 6–1
1977 Jimmy Connors Björn Borg 6–4, 1–6, 6–4
1978 John McEnroe (1/3) Arthur Ashe 6–7(5–7) , 6–3, 7–5
1979 Björn Borg (1/2) Vitas Gerulaitis 6–2, 6–2
1980 Björn Borg (2/2) Ivan Lendl 6–4, 6–2, 6–2
1981 Ivan Lendl (1/5) Vitas Gerulaitis 6–7(5–7) , 2–6, 7–6(8–6) , 6–2, 6–4
1982 Ivan Lendl (2/5) John McEnroe 6–4, 6–4, 6–2
1983 John McEnroe (2/3) Ivan Lendl 6–3, 6–4, 6–4
1984 John McEnroe (3/3) Ivan Lendl 7–5, 6–0, 6–4
1985 Ivan Lendl (3/5) Boris Becker 6–2, 7–6(7–4) , 6–3
1986 Ivan Lendl (4/5) Boris Becker 6–4, 6–4, 6–4
1987 Ivan Lendl (5/5) Mats Wilander 6–2, 6–2, 6–3
1988 Boris Becker (1/3) Ivan Lendl 5–7, 7–6(7–5) , 3–6, 6–2, 7–6(7–5)
1989 Stefan Edberg Boris Becker 4–6, 7–6(8–6) , 6–3, 6–1
ATP Tour World Championships
1990 Andre Agassi Stefan Edberg 5–7, 7–6(7–5) , 7–5, 6–2
1991 Pete Sampras (1/5) Jim Courier 3–6, 7–6(7–5) , 6–3, 6–4
1992 Boris Becker (2/3) Jim Courier 6–4, 6–3, 7–5
1993 Michael Stich Pete Sampras 7–6(7–3) , 2–6, 7–6(9–7) , 6–2
1994 Pete Sampras (2/5) Boris Becker 4–6, 6–3, 7–5, 6–4
1995 Boris Becker (3/3) Michael Chang 7–6(7–3) , 6–0, 7–6(7–5)
1996 Pete Sampras (3/5) Boris Becker 3–6, 7–6(7–5) , 7–6(7–4) , 6–7(11–13) , 6–4
1997 Pete Sampras (4/5) Yevgeny Kafelnikov 6–3, 6–2, 6–2
1998 Àlex Corretja Carlos Moyá 3–6, 3–6, 7–5, 6–3, 7–5
1999 Pete Sampras (5/5) Andre Agassi 6–1, 7–5, 6–4
Tennis Masters Cup
2000 Gustavo Kuerten Andre Agassi 6–4, 6–4, 6–4
2001 Lleyton Hewitt (1/2) Sébastien Grosjean 6–3, 6–3, 6–4
2002 Lleyton Hewitt (2/2) Juan Carlos Ferrero 7–5, 7–5, 2–6, 2–6, 6–4
2003 Roger Federer (1/6) Andre Agassi 6–3, 6–0, 6–4
2004 Roger Federer (2/6) Lleyton Hewitt 6–3, 6–2
2005 David Nalbandian Roger Federer 6–7(4–7) , 6–7(11–13) , 6–2, 6–1, 7–6(7–3)
2006 Roger Federer (3/6) James Blake 6–0, 6–3, 6–4
2007 Roger Federer (4/6) David Ferrer 6–2, 6–3, 6–2
2008 Novak Djokovic (1/5) Nikolay Davydenko 6–1, 7–5
ATP World Tour Finals
2009 Nikolay Davydenko Juan Martín del Potro 6–3, 6–4
2010 Roger Federer (5/6) Rafael Nadal 6–3, 3–6, 6–1
2011 Roger Federer (6/6) Jo-Wilfried Tsonga 6–3, 6–7(6–8) , 6–3
2012 Novak Djokovic (2/5) Roger Federer 7–6(8–6) , 7–5
2013 Novak Djokovic (3/5) Rafael Nadal 6–3, 6–4
2014 Novak Djokovic (4/5) Roger Federer Walkover
2015 Novak Djokovic (5/5) Roger Federer 6–3, 6–4
2016 Andy Murray Novak Djokovic 6–3, 6–4
ATP Finals
2017 Grigor Dimitrov David Goffin 7–5, 4–6, 6–3
2018 Alexander Zverev (1/2) Novak Djokovic 6–4, 6–3
2019 Stefanos Tsitsipas Dominic Thiem 6–7(6–8) , 6–2, 7–6(7–4)
2020 Daniil Medvedev Dominic Thiem 4–6, 7–6(7–2) , 6–4
2021 Alexander Zverev (2/2) Daniil Medvedev 6–4, 6–4
An[3]
Campioni
Finaliști
Scor
Masters Grand Prix
1970 Stan Smith Arthur Ashe Jan Kodeš Rod Laver Round-robin
1971–
Not held
1975 Juan Gisbert Manuel Orantes Jürgen Fassbender Hans-Jürgen Pohmann Round-robin
1976 Fred McNair Sherwood Stewart Brian Gottfried Raúl Ramírez 6–3, 5–7, 5–7, 6–4, 6–4
1977 Bob Hewitt Frew McMillan Robert Lutz Stan Smith 7–5, 7–6, 6–3
1978 Peter Fleming (1/7) John McEnroe (1/7) Wojtek Fibak Tom Okker 6–4, 6–2, 6–4
1979 Peter Fleming (2/7) John McEnroe (2/7) Wojtek Fibak Tom Okker 6–3, 7–6, 6–1
1980 Peter Fleming (3/7) John McEnroe (3/7) Peter McNamara Paul McNamee 6–4, 6–3
1981 Peter Fleming (4/7) John McEnroe (4/7) Kevin Curren Steve Denton 6–3, 6–3
1982 Peter Fleming (5/7) John McEnroe (5/7) Sherwood Stewart Ferdi Taygan 7–5, 6–3
1983 Peter Fleming (6/7) John McEnroe (6/7) Pavel Složil Tomáš Šmíd 6–2, 6–2
1984 Peter Fleming (7/7) John McEnroe (7/7) Mark Edmondson Sherwood Stewart 6–3, 6–1
1985 Stefan Edberg (1/2) Anders Järryd (1/3) Joakim Nyström Mats Wilander 6–1, 7–6(7–5)
1986 Stefan Edberg (2/2) Anders Järryd (2/3) Guy Forget Yannick Noah 6–3, 7–6(7–2) , 6–3
1987 Miloslav Mečíř Tomáš Šmíd Ken Flach Robert Seguso 6–4, 7–5, 6–7(5–7) , 6–3
1988 Rick Leach (1/3) Jim Pugh Sergio Casal Emilio Sánchez 6–4, 6–3, 2–6, 6–0
1989 Jim Grabb Patrick McEnroe John Fitzgerald Anders Järryd 7–5, 7–6(7–4) , 5–7, 6–3
ATP Tour World Championships
1990 Guy Forget Jakob Hlasek Sergio Casal Emilio Sánchez 6–4, 7–6(7–5) , 5–7, 6–4
1991 John Fitzgerald Anders Järryd (3/3) Ken Flach Robert Seguso 6–4, 6–4, 2–6, 6–4
1992 Todd Woodbridge (1/2) Mark Woodforde (1/2) John Fitzgerald Anders Järryd 6–2, 7–6(7–4) , 5–7, 3–6, 6–3
1993 Jacco Eltingh (1/2) Paul Haarhuis (1/2) Todd Woodbridge Mark Woodforde 7–6(7–4) , 7–6(7–5) , 6–4
1994 Jan Apell Jonas Björkman (1/2) Todd Woodbridge Mark Woodforde 6–4, 4–6, 4–6, 7–6(7–5) , 7–6(8–6)
1995 Grant Connell Patrick Galbraith Jacco Eltingh Paul Haarhuis 7–6(8–6) , 7–6(8–6) , 3–6, 7–6(7–2)
1996 Todd Woodbridge (2/2) Mark Woodforde (2/2) Sébastien Lareau Alex O'Brien 6–4, 5–7, 6–2, 7–6(7–3)
1997 Rick Leach (2/3) Jonathan Stark Mahesh Bhupathi Leander Paes 6–3, 6–4, 7–6(7–3)
1998 Jacco Eltingh (2/2) Paul Haarhuis (2/2) Mark Knowles Daniel Nestor 6–4, 6–2, 7–5
1999 Sébastien Lareau Alex O'Brien Mahesh Bhupathi Leander Paes 6–3, 6–2, 6–2
2000 Donald Johnson Piet Norval Mahesh Bhupathi Leander Paes 7–6(10–8) , 6–3, 6–4
ATP World Doubles Challenge Cup[4]
2001 (held in 2002) Ellis Ferreira Rick Leach (3/3) Petr Pála Pavel Vízner 6–7(6–8) , 7–6(7–2) , 6–4, 6–4
Tennis Masters Cup
2002
Not held
2003 Bob Bryan (1/4) Mike Bryan (1/5) Michaël Llodra Fabrice Santoro 6–7(6–8) , 6–3, 3–6, 7–6(7–3) , 6–4
2004 Bob Bryan (2/4) Mike Bryan (2/5) Wayne Black Kevin Ullyett 4–6, 7–5, 6–4, 6–2
2005 Michaël Llodra Fabrice Santoro Leander Paes Nenad Zimonjić 6–7(6–8) , 6–3, 7–6(7–4)
2006 Jonas Björkman (2/2) Max Mirnyi (1/2) Mark Knowles Daniel Nestor 6–2, 6–4
2007 Mark Knowles Daniel Nestor (1/4) Simon Aspelin Julian Knowle 6–2, 6–3
2008 Daniel Nestor (2/4) Nenad Zimonjić (1/2) Bob Bryan Mike Bryan 7–6(7–3) , 6–2
ATP World Tour Finals
2009 Bob Bryan (3/4) Mike Bryan (3/5) Max Mirnyi Andy Ram 7–6(7–5) , 6–3
2010 Daniel Nestor (3/4) Nenad Zimonjić (2/2) Mahesh Bhupathi Max Mirnyi 7–6(8–6) , 6–4
2011 Max Mirnyi (2/2) Daniel Nestor (4/4) Mariusz Fyrstenberg Marcin Matkowski 7–5, 6–3
2012 Marcel Granollers Marc López Mahesh Bhupathi Rohan Bopanna 7–5, 3–6, [10–3]
2013 David Marrero Fernando Verdasco Bob Bryan Mike Bryan 7–5, 6–7(3–7) , [10–7]
2014 Bob Bryan (4/4) Mike Bryan (4/5) Ivan Dodig Marcelo Melo 6–7(5–7) , 6–2, [10–7]
2015 Jean-Julien Rojer Horia Tecău Rohan Bopanna Florin Mergea 6–4, 6–3
2016 Henri Kontinen (1/2) John Peers (1/2) Raven Klaasen Rajeev Ram 2–6, 6–1, [10–8]
ATP Finals
2017 Henri Kontinen (2/2) John Peers (2/2) Łukasz Kubot Marcelo Melo 6–4, 6–2
2018 Jack Sock Mike Bryan (5/5) Pierre-Hugues Herbert Nicolas Mahut 5–7, 6–1, [13–11]
2019 Pierre-Hugues Herbert (1/2) Nicolas Mahut (1/2) Raven Klaasen Michael Venus 6–3, 6–4
2020 Wesley Koolhof Nikola Mektić Jürgen Melzer Édouard Roger-Vasselin 6–2, 3–6, [10–5]
2021 Pierre-Hugues Herbert (2/2) Nicolas Mahut (2/2) Rajeev Ram Joe Salisbury 6–4, 7–6(7–0)
Finalele ATP în prezent (2020) recompensează următoarele puncte și premii în bani, per victorie:[5]
Faza competiției
Simplu
Dublu1
Puncte
Round Robin (fiecare 3 meciuri)
153.000 $
30.000 $
200
Semifinale
402.000 $
56.000 $
400
Finală
550.000 $
70.000 $
500
Campion neînvins
1.564.000 $
284.500 $
1500
1 Premiu în bani pentru dublu este pe echipă.Există, de asemenea, o taxă de apariție de 153.000 de dolari la simplu și 68.500 de dolari pe echipă la dublu.
Un campion neînvins ar câștiga maximum 1.500 de puncte și 2.114.000 de dolari la simplu sau 354.500 de dolari la dublu.
În plus, premiile includ trofeul ATP Finals și trofeul ATP nr.1, toate realizate de argintarii Thomas Lyte din Londra.[6] [7]
ATP Finals 2021
Alexander Zverev
Pierre-Hugues Herbert
