Turneul Campionilor este o competiție de tenis de câmp disputată la finalul fiecărui an, la care participă cei mai buni opt jucători ai anului respectiv, in funcție de rezultatele obținute.
Spre deosebire de marea majoritate a celorlalte turnee stagionale, Turneul Campionilor are un sistem aparte de desfășurare. Cei opt jucători sunt împărțiți în două grupe de câte patru, în care fiecare jucător dispută câte un meci împotriva celorlalți trei din grupă. Primii doi clasați în fiecare serie promovează în semifinale, unde se înfruntă în sistem încrucișat, primul dintr-o grupă cu al doilea clasat din cealaltă grupă. Câștigătorii celor două meciuri din semifinale își dispută finala.
Prima ediție a turneului a fost organizată în 1970, sub egida Federației Internaționale de Tenis (ITF), și purta denumirea de Masters Grand Prix . Punctele obținute la acest turneu nu contau în clasamentul general. În 1990, competiția a trecut sub organizarea Asociației Tenismenilor Profesioniști (ATP) și a fost redenumită Campionatul Turului Mondial, iar jucătorii punctau și în ierarhia mondială, un campion care încheia turneul fără vreo înfrângere câștigând același număr de puncte ca un învingător într-un turneu de Mare Șlem . Din decembrie 1999, turneul a fost organizat în colaborare de ATP și ITF și a purtat un nou nume: Cupa Masters. A fost schimbat puțin și regulamentul. Astfel, dacă un câștigător al unui turneu de Grand Slam în anul respectiv nu era clasat între primii opt la finalul sezonului, dar totuși se afla între primii 20, se califica la Turneul Campionilor în locul celui de-al optulea din ierarhie.
Din 2009, turneul a fost din nou redenumit, noul nume fiind Finala Turului Mondial , organizarea sa fiind atribuită orașului Londra pentru o perioadă de trei ani, până în 2013[1] .
În paralel cu turneul de simplu, este programat și un turneu de dublu, la care de asemenea sunt invitate cele mai bune perechi ale anului.
Cehul Ivan Lendl, americanul Pete Sampras au câte cinci trofee câștigate. Elvețianul Roger Federer deține recordul cu șase trofee.
An[2]
Campion
Finalist
Scor
Masters Grand Prix
1970
Stan Smith
Rod Laver
Round-robin
1971
Ilie Năstase (1/4)
Stan Smith
Round-robin
1972
Ilie Năstase (2/4)
Stan Smith
6–3, 6–2, 3–6, 2–6, 6–3
1973
Ilie Năstase (3/4)
Tom Okker
6–3, 7–5, 4–6, 6–3
1974
Guillermo Vilas
Ilie Năstase
7–6(8–6) , 6–2, 3–6, 3–6, 6–4
1975
Ilie Năstase (4/4)
Björn Borg
6–2, 6–2, 6–1
1976
Manuel Orantes
Wojtek Fibak
5–7, 6–2, 0–6, 7–6(7–1) , 6–1
1977
Jimmy Connors
Björn Borg
6–4, 1–6, 6–4
1978
John McEnroe (1/3)
Arthur Ashe
6–7(5–7) , 6–3, 7–5
1979
Björn Borg (1/2)
Vitas Gerulaitis
6–2, 6–2
1980
Björn Borg (2/2)
Ivan Lendl
6–4, 6–2, 6–2
1981
Ivan Lendl (1/5)
Vitas Gerulaitis
6–7(5–7) , 2–6, 7–6(8–6) , 6–2, 6–4
1982
Ivan Lendl (2/5)
John McEnroe
6–4, 6–4, 6–2
1983
John McEnroe (2/3)
Ivan Lendl
6–3, 6–4, 6–4
1984
John McEnroe (3/3)
Ivan Lendl
7–5, 6–0, 6–4
1985
Ivan Lendl (3/5)
Boris Becker
6–2, 7–6(7–4) , 6–3
1986
Ivan Lendl (4/5)
Boris Becker
6–4, 6–4, 6–4
1987
Ivan Lendl (5/5)
Mats Wilander
6–2, 6–2, 6–3
1988
Boris Becker (1/3)
Ivan Lendl
5–7, 7–6(7–5) , 3–6, 6–2, 7–6(7–5)
1989
Stefan Edberg
Boris Becker
4–6, 7–6(8–6) , 6–3, 6–1
ATP Tour World Championships
1990
Andre Agassi
Stefan Edberg
5–7, 7–6(7–5) , 7–5, 6–2
1991
Pete Sampras (1/5)
Jim Courier
3–6, 7–6(7–5) , 6–3, 6–4
1992
Boris Becker (2/3)
Jim Courier
6–4, 6–3, 7–5
1993
Michael Stich
Pete Sampras
7–6(7–3) , 2–6, 7–6(9–7) , 6–2
1994
Pete Sampras (2/5)
Boris Becker
4–6, 6–3, 7–5, 6–4
1995
Boris Becker (3/3)
Michael Chang
7–6(7–3) , 6–0, 7–6(7–5)
1996
Pete Sampras (3/5)
Boris Becker
3–6, 7–6(7–5) , 7–6(7–4) , 6–7(11–13) , 6–4
1997
Pete Sampras (4/5)
Yevgeny Kafelnikov
6–3, 6–2, 6–2
1998
Àlex Corretja
Carlos Moyá
3–6, 3–6, 7–5, 6–3, 7–5
1999
Pete Sampras (5/5)
Andre Agassi
6–1, 7–5, 6–4
Tennis Masters Cup
2000
Gustavo Kuerten
Andre Agassi
6–4, 6–4, 6–4
2001
Lleyton Hewitt (1/2)
Sébastien Grosjean
6–3, 6–3, 6–4
2002
Lleyton Hewitt (2/2)
Juan Carlos Ferrero
7–5, 7–5, 2–6, 2–6, 6–4
2003
Roger Federer (1/6)
Andre Agassi
6–3, 6–0, 6–4
2004
Roger Federer (2/6)
Lleyton Hewitt
6–3, 6–2
2005
David Nalbandian
Roger Federer
6–7(4–7) , 6–7(11–13) , 6–2, 6–1, 7–6(7–3)
2006
Roger Federer (3/6)
James Blake
6–0, 6–3, 6–4
2007
Roger Federer (4/6)
David Ferrer
6–2, 6–3, 6–2
2008
Novak Djokovic (1/5)
Nikolay Davydenko
6–1, 7–5
ATP World Tour Finals
2009
Nikolay Davydenko
Juan Martín del Potro
6–3, 6–4
2010
Roger Federer (5/6)
Rafael Nadal
6–3, 3–6, 6–1
2011
Roger Federer (6/6)
Jo-Wilfried Tsonga
6–3, 6–7(6–8) , 6–3
2012
Novak Djokovic (2/5)
Roger Federer
7–6(8–6) , 7–5
2013
Novak Djokovic (3/5)
Rafael Nadal
6–3, 6–4
2014
Novak Djokovic (4/5)
Roger Federer
Walkover
2015
Novak Djokovic (5/5)
Roger Federer
6–3, 6–4
2016
Andy Murray
Novak Djokovic
6–3, 6–4
ATP Finals
2017
Grigor Dimitrov
David Goffin
7–5, 4–6, 6–3
2018
Alexander Zverev (1/2)
Novak Djokovic
6–4, 6–3
2019
Stefanos Tsitsipas
Dominic Thiem
6–7(6–8) , 6–2, 7–6(7–4)
2020
Daniil Medvedev
Dominic Thiem
4–6, 7–6(7–2) , 6–4
2021
Alexander Zverev (2/2)
Daniil Medvedev
6–4, 6–4
An[3]
Campioni
Finaliști
Scor
Masters Grand Prix
1970
Stan Smith Arthur Ashe
Jan Kodeš Rod Laver
Round-robin
1971– 1974
Not held
1975
Juan Gisbert Manuel Orantes
Jürgen Fassbender Hans-Jürgen Pohmann
Round-robin
1976
Fred McNair Sherwood Stewart
Brian Gottfried Raúl Ramírez
6–3, 5–7, 5–7, 6–4, 6–4
1977
Bob Hewitt Frew McMillan
Robert Lutz Stan Smith
7–5, 7–6, 6–3
1978
Peter Fleming (1/7) John McEnroe (1/7)
Wojtek Fibak Tom Okker
6–4, 6–2, 6–4
1979
Peter Fleming (2/7) John McEnroe (2/7)
Wojtek Fibak Tom Okker
6–3, 7–6, 6–1
1980
Peter Fleming (3/7) John McEnroe (3/7)
Peter McNamara Paul McNamee
6–4, 6–3
1981
Peter Fleming (4/7) John McEnroe (4/7)
Kevin Curren Steve Denton
6–3, 6–3
1982
Peter Fleming (5/7) John McEnroe (5/7)
Sherwood Stewart Ferdi Taygan
7–5, 6–3
1983
Peter Fleming (6/7) John McEnroe (6/7)
Pavel Složil Tomáš Šmíd
6–2, 6–2
1984
Peter Fleming (7/7) John McEnroe (7/7)
Mark Edmondson Sherwood Stewart
6–3, 6–1
1985
Stefan Edberg (1/2) Anders Järryd (1/3)
Joakim Nyström Mats Wilander
6–1, 7–6(7–5)
1986
Stefan Edberg (2/2) Anders Järryd (2/3)
Guy Forget Yannick Noah
6–3, 7–6(7–2) , 6–3
1987
Miloslav Mečíř Tomáš Šmíd
Ken Flach Robert Seguso
6–4, 7–5, 6–7(5–7) , 6–3
1988
Rick Leach (1/3) Jim Pugh
Sergio Casal Emilio Sánchez
6–4, 6–3, 2–6, 6–0
1989
Jim Grabb Patrick McEnroe
John Fitzgerald Anders Järryd
7–5, 7–6(7–4) , 5–7, 6–3
ATP Tour World Championships
1990
Guy Forget Jakob Hlasek
Sergio Casal Emilio Sánchez
6–4, 7–6(7–5) , 5–7, 6–4
1991
John Fitzgerald Anders Järryd (3/3)
Ken Flach Robert Seguso
6–4, 6–4, 2–6, 6–4
1992
Todd Woodbridge (1/2) Mark Woodforde (1/2)
John Fitzgerald Anders Järryd
6–2, 7–6(7–4) , 5–7, 3–6, 6–3
1993
Jacco Eltingh (1/2) Paul Haarhuis (1/2)
Todd Woodbridge Mark Woodforde
7–6(7–4) , 7–6(7–5) , 6–4
1994
Jan Apell Jonas Björkman (1/2)
Todd Woodbridge Mark Woodforde
6–4, 4–6, 4–6, 7–6(7–5) , 7–6(8–6)
1995
Grant Connell Patrick Galbraith
Jacco Eltingh Paul Haarhuis
7–6(8–6) , 7–6(8–6) , 3–6, 7–6(7–2)
1996
Todd Woodbridge (2/2) Mark Woodforde (2/2)
Sébastien Lareau Alex O'Brien
6–4, 5–7, 6–2, 7–6(7–3)
1997
Rick Leach (2/3) Jonathan Stark
Mahesh Bhupathi Leander Paes
6–3, 6–4, 7–6(7–3)
1998
Jacco Eltingh (2/2) Paul Haarhuis (2/2)
Mark Knowles Daniel Nestor
6–4, 6–2, 7–5
1999
Sébastien Lareau Alex O'Brien
Mahesh Bhupathi Leander Paes
6–3, 6–2, 6–2
2000
Donald Johnson Piet Norval
Mahesh Bhupathi Leander Paes
7–6(10–8) , 6–3, 6–4
ATP World Doubles Challenge Cup[4]
2001 (held in 2002)
Ellis Ferreira Rick Leach (3/3)
Petr Pála Pavel Vízner
6–7(6–8) , 7–6(7–2) , 6–4, 6–4
Tennis Masters Cup
2002
Not held
2003
Bob Bryan (1/4) Mike Bryan (1/5)
Michaël Llodra Fabrice Santoro
6–7(6–8) , 6–3, 3–6, 7–6(7–3) , 6–4
2004
Bob Bryan (2/4) Mike Bryan (2/5)
Wayne Black Kevin Ullyett
4–6, 7–5, 6–4, 6–2
2005
Michaël Llodra Fabrice Santoro
Leander Paes Nenad Zimonjić
6–7(6–8) , 6–3, 7–6(7–4)
2006
Jonas Björkman (2/2) Max Mirnyi (1/2)
Mark Knowles Daniel Nestor
6–2, 6–4
2007
Mark Knowles Daniel Nestor (1/4)
Simon Aspelin Julian Knowle
6–2, 6–3
2008
Daniel Nestor (2/4) Nenad Zimonjić (1/2)
Bob Bryan Mike Bryan
7–6(7–3) , 6–2
ATP World Tour Finals
2009
Bob Bryan (3/4) Mike Bryan (3/5)
Max Mirnyi Andy Ram
7–6(7–5) , 6–3
2010
Daniel Nestor (3/4) Nenad Zimonjić (2/2)
Mahesh Bhupathi Max Mirnyi
7–6(8–6) , 6–4
2011
Max Mirnyi (2/2) Daniel Nestor (4/4)
Mariusz Fyrstenberg Marcin Matkowski
7–5, 6–3
2012
Marcel Granollers Marc López
Mahesh Bhupathi Rohan Bopanna
7–5, 3–6, [10–3]
2013
David Marrero Fernando Verdasco
Bob Bryan Mike Bryan
7–5, 6–7(3–7) , [10–7]
2014
Bob Bryan (4/4) Mike Bryan (4/5)
Ivan Dodig Marcelo Melo
6–7(5–7) , 6–2, [10–7]
2015
Jean-Julien Rojer Horia Tecău
Rohan Bopanna Florin Mergea
6–4, 6–3
2016
Henri Kontinen (1/2) John Peers (1/2)
Raven Klaasen Rajeev Ram
2–6, 6–1, [10–8]
ATP Finals
2017
Henri Kontinen (2/2) John Peers (2/2)
Łukasz Kubot Marcelo Melo
6–4, 6–2
2018
Jack Sock Mike Bryan (5/5)
Pierre-Hugues Herbert Nicolas Mahut
5–7, 6–1, [13–11]
2019
Pierre-Hugues Herbert (1/2) Nicolas Mahut (1/2)
Raven Klaasen Michael Venus
6–3, 6–4
2020
Wesley Koolhof Nikola Mektić
Jürgen Melzer Édouard Roger-Vasselin
6–2, 3–6, [10–5]
2021
Pierre-Hugues Herbert (2/2) Nicolas Mahut (2/2)
Rajeev Ram Joe Salisbury
6–4, 7–6(7–0)
Finalele ATP în prezent (2020) recompensează următoarele puncte și premii în bani, per victorie:[5]
Faza competiției
Simplu
Dublu1
Puncte
Round Robin (fiecare 3 meciuri)
153.000 $
30.000 $
200
Semifinale
402.000 $
56.000 $
400
Finală
550.000 $
70.000 $
500
Campion neînvins
1.564.000 $
284.500 $
1500
1 Premiu în bani pentru dublu este pe echipă.
Există, de asemenea, o taxă de apariție de 153.000 de dolari la simplu și 68.500 de dolari pe echipă la dublu.
Un campion neînvins ar câștiga maximum 1.500 de puncte și 2.114.000 de dolari la simplu sau 354.500 de dolari la dublu.
În plus, premiile includ trofeul ATP Finals și trofeul ATP nr.1, toate realizate de argintarii Thomas Lyte din Londra.[6] [7]