Turneul de tenis de la Wimbledon

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Turneul de tenis de la Wimbledon
Logo Wimbledon.png
Site oficial
Locație Wimbledon, Merton
Regatul Unit Regatul Unit
Arenă All England Lawn Tennis and Croquet Club
Suprafață Iarbă/Exterior (în afară de Terenul Central în timpul ploii și a luminii slabe din cauza folosirii acoperișului)
Calificări (masculin) 128S (128C) / 64D (16C)[1]
Calificări (feminin) 128S (96C) / 64D (16C)
Calificări (mixt) 48D
Premii în bani 12.500.000 £
Mare șlem
Sezonul actual
Turneul de tenis de la Wimbledon 2011

Turneul de tenis de la Wimbledon (The Championships, Wimbledon) este cel mai vechi și mai prestigios dintre cele 4 turnee de Mare Șlem (turneele de prim rang din circuitele de tenis masculin, ATP și feminin, WTA), fiind singurul dintre cele patru care se desfășoară pe aceeași suprafață ca la început, iarba. Este găzduit de All England Lawn Tennis and Croquet Club din Londra, în Marea Britanie. Este al treilea ca ordine pe parcursul anului, dupa Australian Open și Roland Garros. Prima ediție a avut loc în 1877.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Clubul All England Lawn Tennis and Croquet a fost fondat în 1868 sub numele All England Croquet Club. În anul 1875 a fost adăugat un teren de tenis pe iarbă, iar numele clubului a fost schimbat, adăugându-se sintagma And Lawn Tennis. În primăvara anului 1877 a avut loc primul campionat de tenis, singura categorie la care s-a disputat concursul fiind cea masculină. 22 de jucători s-au înscris, fiecare plătind o guinee pentru a participa. Victoria i-a revenit lui Spencer Gore, un jucător de cricket din Surrey în vârstă de 27 de ani. În finală, el l-a învins pe William Marshall în trei seturi, scor 6-1, 6-2, 6-4, în doar 48 de minute. Gore a primit astfel premiul de 12 guinee și o cupă din argint oferită de revista sportivă The Field. În jur de 200 de persoane au plătit câte un șiling pentru a urmări finala. Partida a avut loc într-o joi, deoarece de vineri începea un joc de cricket. În anul următor, Gore avea să fie învins în ultimul act de Frank Hadow.

În anul 1882, numele Croquet a fost exclus din titlul clubului, deoarece acest sport nu se mai practica aici, complexul devenind un destinat doar tenisului. În 1889, numele bazei sportive a devenit All England Lawn Tennis and Croquet Club, doar din motive sentimentale.

Din 1884 au fost adăugate turneele de tenis pentru fete și pentru dublu masculin. În 1913 au avut loc primele competiții la dublu feminin și dublu mixt. Până în 1922, câștigătorul turneului era calificat automat în finala ediției următoare. În 1937 a avut loc prima ediție televizată a Campionatelor. Ca și celelalte turnee de Mare Șlem, și turneul de la Wimbledon era destinat doar amatorilor, până în 1968 odată cu apariția Erei Open în tenis.

Desfășurare[modificare | modificare sursă]

Terenul Central de la Wimbledon, pe parcursul ediției din 2007

Turneul se desfășoară pe parcursul a două săptămâni, la finalul lunii iunie și începutul lunii iulie. Principalele arene ale complexului All England Lawn Tennis and Croquet Club sunt Terenul Central, cu o capacitate de 15.000 de locuri și Terenul numărul 1 cu aproximativ 11 mii de locuri. Din anul 2009, Terenul Central este dotat cu acoperiș retractabil și instalație de nocturnă, meciurile putând avea loc și pe ploaie, sau pe căldură extremă. Acoperișul se închide/deschide în aproximativ 10 minute. În partea de sud a arenei centrale se află Loja Regală.

Trofee și premii[modificare | modificare sursă]

Trofeele Wimbledon.Cel de la simplu feminin în spatele celul de la simplu masculin.

Campionul în turneul de simplu masculin primește o cupă din argint cu o înălțime de aproximativ 47 de centimetri și un diametru de 19 centimetri. Trofeul se acordă începând cu anul 1887 și poartă inscripția The All England Lawn Tennis Club Single Handed Champion of the World (Campionul lumii la All England Lawn Tennis Club). În competiția feminină, învingătoarea primește un platou de argint cu un diametru de 48 de centimetri și care este decorat cu figuri mitologice. Alte cupe de argint sunt acordate în celelalte concursuri. Trofeele sunt de obicei oferite de Președintele Clubului, Ducele de Kent.

Premii în bani sunt acordate din 1968, când li s-a permis și jucătorilor profesioniști să participe. Până în 2007, fondul de premiere era mai mare în concursul masculin decât în cel feminin, dar din acel an au fost acordate aceleași premii atât la băieți, cât și la fete. Pentru ediția din 2010 premiile au fost împărțite astfel (sumele sunt prezentate în lire sterline):

  • În competiția de simplu (la feminin și masculin)
Câștigarea turneului 1.000.000
Finală 500.000
Semifinală 250.000
Sfert de finală 125.000
Optimi 62.500
Turul al treilea 31.250
Turul al doliea 18.750
Turul întâi 11.250
  • În competiția de dublu (la feminin și masculin)
Câștigarea turneului 324.000
Finală 120.000
Semifinală 60.000
Sfert de finală 30.000
Optimi 16.000
Turul al doliea 9.000
Turul întâi 5.250

Câștigători[modificare | modificare sursă]

La ediția din 2010, câștigătorii au fost Serena Williams, care a învins-o pe Vera Zvonareva, obținând astfel al patrulea ei titlu aici, și Rafael Nadal, învingător în fața cehului Tomas Berdych, jucător ajuns în premieră într-o finală de Mare șlem.

Competiție Campion Locul secund Scor
Simplu masculin 2010 Spania Rafael Nadal Cehia Tomáš Berdych 6–3, 7–5, 6–4
Simplu feminin 2010 Statele Unite Serena Williams Rusia Vera Zvonareva 6–3, 6–2
Dublu masculin 2010 Austria Jürgen Melzer
Germania Philipp Petzschner
Suedia Robert Lindstedt
România Horia Tecău
6-1, 7-5, 7-5
Dublu feminin 2010 Statele Unite Vania King
Kazahstan Iaroslava Șvedova
Rusia Elena Vesnina
Rusia Vera Zvonareva
7–6(6), 6–2
Dublu mixt 2010 India Leander Paes
Zimbabwe Cara Black
Africa de Sud Wesley Moodie
Statele Unite Lisa Raymond
6–4, 7–6(5)

Recorduri[modificare | modificare sursă]

Ediția din 2010 a turneului a găzduit cel mai lung meci din istoria tenisului, întâlnirea dintre jucătorul american John Isner și cel francez Nicolas Mahut. Partida a intrat în istorie atât ca durată în timp, cât și ca număr de ghemuri jucate. După 11 ore și 5 minute de joc efectiv, Isner s-a impus cu 6–4, 3–6, 6–7(7), 7–6(3), 70–68. Meciul a început marți, 22 iunie 2010, la ora 18:18, ora Marii Britanii. La ora 21:07, din cauza întunericului, întâlnirea a fost întreruptă. În acel moment scorul era 2-2 la seturi. Cei doi jucători au revenit pe teren miercuri, la ora locală 14:05 pentru a disputa setul decisiv, iar la ora 21:13, peste șapte ore mai târziu, disputa a fost din nou întreruptă din cauza întunericului. Scorul era 59-59 în decisiv. Joi, partida s-a reluat la ora 15:40, iar la ora 16:49 John Isner a fructificat o minge de meci, obținând victoria. În total, doar setul decisiv a durat opt ore și 11 minute. Isner a stabilit și un nou record al numărului de ași într-un singur meci, servind 112 ași. Mahut a reușit la rândul său 103 servicii nereturnate de adversar.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ S=simplu, D=dublu, C=din calificări.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Gallery[modificare | modificare sursă]