Turneul de tenis de la Roland Garros

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Roland Garros (dezambiguizare).
Roland Garros
Logo Turneul de tenis de la Roland Garros.png
Site oficial
Oraș gazdăParis (XVIe)
Franţa Franța
ArenăStade Français (1891 – 1927)
Stade Roland Garros (1928 – prezent)
SuprafațăIarbă (1891 – 1927) Zgură (1928 – prezent) (exterior)
Mare șlem
Sezonul actual
French Open 2022

Turneul de tenis de la Roland Garros (în franceză Les Internationaux de France de Roland Garros sau Tournoi de Roland-Garros) este unul dintre cele mai importante turnee internaționale de tenis și se desfășoară pe parcursul a două săptămâni, între mijlocul lunii mai și începutul lunii iunie, la Paris, în complexul sportiv Roland-Garros (numit astfel în onoarea eroului aviator francez cu acest nume). Este al doilea dintre cele patru turnee anuale de Grand Slam.[1] Celelalte trei sunt: Australian Open, Wimbledon și US Open. Roland-Garros este singurul turneu de Grand Slam care se desfășoară în prezent pe zgură. Până în 1975, Roland-Garros a fost singurul turneu major care nu s-a jucat pe iarbă.[2] Între cele șapte runde necesare pentru un campionat, caracteristicile suprafeței de zgură (ritm mai lent, sărituri mai mari) și cele mai bune dintre cele cinci seturi de meciuri la simplu masculin, Roland-Garros-ul este în general considerat cel mai exigent turneu fizic din lume.[3][4]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Aspect din întrecerea la dublu.
Arena Suzanne Lenglen în timpul competiției de la Roland Garros.

Numele oficial al competiției în limba franceză este Les Internationaux de France de Roland Garros sau Tournoi de Roland-Garros („Internaționalele franceze Roland Garros” sau „Turneul Roland Garros” în limba română). De asemenea, acest turneu este cunoscut și sub denumirea de „Openul Francez” sau „Roland Garros”.

Această competiție a început în 1891 ca turneu național, cu denumirea de Championat de France International de Tennis. Primul turneu feminin s-a desfășurat în 1897. În 1912, turneul francez s-a desfășurat pe o suprafață diferită (la acea vreme, tenisul se juca pe gazon), zgură roșie ("terre battue"), fabricată din resturi de cărămidă roșie. Până în 1924, accesul la turneu a fost permis doar jucătorilor de tenis înregistrați în Franța.

În 1925, Turneul Francez „s-a deschis” competitorilor internaționali, desfășurându-se pe iarbă, locurile alternând între Racing Club de France și Stade Francais. După ce „Mușchetarii”, cunoscuți sub numele de „Philadelphia Four” (René Lacoste, Jean Borotra, Henri Cochet și Jacques Brugnon) au câșțigat Cupa Davis pe tărâm american în 1927, francezii au decis să își apere titlul în 1928 pe o arenă nouă de tenis, la Porte d’Auteuil. Noua arenă a fost numită după Roland Garros, un pilot francez din Primul Război Mondial. Noul Stade de Roland Garros, alături de terenul principal, botezat Terenul Philippe Chatrier în 1988, a găzduit întrecerea din Cupa Davis.

Între 1945 și 1947, Turneul Francez a fost ținut după Wimbledon, făcându-l al treilea turneu de Mare Șlem al anului.

În 1968, Campionatul Francez de tenis a devenit primul turneu de Mare Șlem care a devenit open, îngăduind atât amatorilor, cât și profesioniștilor, să participe.

Din 1981, noi premii au fost introduse: Prix Orange (pentru meciul care demonstrează cel mai bine sportivitatea și atitutdinea cooperativă cu presa), Prix Citron (pentru jucătorul care dă dovadă de cea mai puternică tărie de caracter și personalitate) și Prix Bourgeon (pentru jucătorul-revelație al anului).

Din 2006, ca o noutate, turneul a început într-o duminică prin 12 partide de simplu jucate pe cele trei arene principale. În plus, în ajunul debutului turneului, are loc tradiționala expoziție de o zi a lui Benny Berthet, al cărei profit este destinat asociațiilor de caritate.

În martie 2007, s-a anunțat faptul că turneul va oferi aceleași premii în bani, atât pentru bărbați cât și pentru femei.[5]

Caracteristici ale suprafeței de joc[modificare | modificare sursă]

Componența terenului de joc.[6]

Suprafața de zgură încetinește mingea și produce un salt al ei mai mare, în comparație cu terenurile de iarbă sau cu cele tari. Astfel, serviciile puternice și voleurile sunt dezavantajate, făcând mai greu turneul pentru jucătorii ce se bazează pe ele. De exemplu, Pete Sampras, jucător cunoscut pentru serviciile sale extrem de puternice, nu a câștigat niciodată Openul Francez – cel mai bun rezultat al său a fost să ajungă în semifinale în 1996. Mulți alți jucători notabili au câștigat mai multe turnee de Grand Slam, dar niciodată nu au câștigat la French Open; printre aceștia se numără John McEnroe, Frank Sedgman, John Newcombe, Venus Williams, Stefan Edberg, Boris Becker, Lleyton Hewitt, Jimmy Connors, Louise Brough, Virginia Wade sau Martina Hingis. McEnroe și Edberg au pierdut singurele lor apariții în finală la Openul Franței în cinci seturi.

De cealaltă parte, jucători care se adaptează mai bine pe suprafețe încete, precum Rafael Nadal, Björn Borg, Ivan Lendl, Mats Wilander, Justine Henin și Chris Evert, au avut parte de mari succese la acest turneu. În Era Open, singurii jucători masculin care au câștigat atât Roland Garros-u cât și Wimbledon-ul (jucat pe terenuri mai rapide – iarbă), sunt Rod Laver, Jan Kodeš, Björn Borg, Andre Agassi, Rafael Nadal, Roger Federer și Novak Djokovic. Dubla lui Borg French Open—Wimbledon a fost realizată de trei ori consecutiv.[7]

Componența terenului[modificare | modificare sursă]

1. Strat de praf de cărămidă roșie.
2. Strat de calcar alb zdrobit.
3. Strat de clinker (rezidu de cărbune).
4. Strat de pietriș zdrobit.
5. Strat de pietre mai mari cu drenaj incorporat.

Puncte de clasare și premii în bani[modificare | modificare sursă]

Distribuția punctelor[modificare | modificare sursă]

Bărbații și femeile primesc adesea puncte pe baza regulilor turneelor respective.

Puncte pentru seniori[modificare | modificare sursă]

Probă C F SF QF Rundă 16 echipe Rundă 32 echipe Rundă 64 echipe Rundă 128 echipe Q Q3 Q2 Q1
Simplu masculin 2000 1200 720 360 180 90 45 10 25 16 8 0
Dublu masculin 0 N/A N/A N/A N/A N/A
Simplu feminin 1300 780 430 240 130 70 10 40 30 20 2
Dublu feminin 10 N/A N/A N/A N/A N/A

Premii în bani[modificare | modificare sursă]

Pentru anul 2021, fondul de premii a fost de 34.367.215 , o reducere de 10,53% față de fondul de premii pentru ediția 2020.[8]

Probă 2021 Câștigător Finalist Semifinalist Sferuri de finală Rundă 16 echipe Rundă 32 echipe Rundă 64 echipe Rundă 128 echipe Q3 Q2 Q1
Simplu €1,400,000 €750,000 €375,000 €255,000 €170,000 €113,000 €84,000 €60,000 €25,600 €16,000 €10,000
Dublu* €244,295 €144,074 €84,749 €49,853 €29,325 €17,250 €11,500 N/A N/A N/A N/A
Dublu mixt* €122,000 €61,000 €31,000 €17,500 €10,000 N/A N/A N/A N/A N/A N/A
Simplu scaun cu rotile €53,000 N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A
Dublu scaun cu rotile €16,000 N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A

per team.

Campioni[modificare | modificare sursă]

Foști campioni[modificare | modificare sursă]

  • Simplu masculin, câștigătorul Coupe des Mousquetaires
  • Simplu feminin, câștigătoarea Coupe Suzanne Lenglen
  • Dublu masculin, câștigătorii Coupe Jacques Brugnon
  • Dublu feminin, câștigătoareale Coupe Simone Mathieu
  • Dublu mixt, câștigătorii Coupe Marcel Bernard

Trofeele sunt făcute din argint pur, cu decorațiuni de finețe pe margini, fiecare câștigător al competiției de simplu având numele înscripționat pe postamentul trofeului. Câștigătorii primesc o replică a trofeului câștigat. Replicile din argint pur sunt fabricate și gravate pentru fiecare câștigător de Maison Mellerio, situat pe Rue de la Paix, Paris.

Campioni actuali[modificare | modificare sursă]

French Open 2022

Cele mai recente finale[modificare | modificare sursă]

Eveniment 2022 Campion Finalist Scor
Simplu masculin Spania Rafael Nadal Norvegia Casper Ruud 6–3, 6–3, 6–0
Simplu feminin Polonia Iga Świątek Statele Unite ale Americii Coco Gauff 6–1, 6–3
Dublu masculin El Salvador Marcelo Arévalo
Țările de Jos Jean-Julien Rojer
Croația Ivan Dodig
Statele Unite ale Americii Austin Krajicek
6–7(4–7), 7–6(7–5), 6–3
Dublu feminin Franța Caroline Garcia
Franța Kristina Mladenovic
Statele Unite ale Americii Coco Gauff
Statele Unite ale Americii Jessica Pegula
2–6, 6–3, 6–2
Dublu mixt Japonia Ena Shibahara
Țările de Jos Wesley Koolhof
Norvegia Ulrikke Eikeri
Belgia Joran Vliegen
7–6(7–5), 6–2
Panorama - Court Philippe Chatrier în timpul meciului de la French Open 2010

Recorduri[modificare | modificare sursă]

Record Era Jucător Nr. Ani
Masculin din 1891
Cele mai multe titluri la simplu Open Era Spania Rafael Nadal 14 2005–2008, 2010–2014, 2017–2020, 2022
Pre-Open Era Franța Henri Cochet 4 1926, 1928, 1930, 1932
Notă: A câștigat, de asemenea, Campionatul Mondial pe teren dur în 1922.
Campionatele Franței* Franța Max Decugis 8 1903–1904, 1907–1909, 1912–1914
Cele mai multe titluri consecutive la simplu Open Era Spania Rafael Nadal 5 2010–2014
Pre-Open Era Statele Unite ale Americii Frank Parker
Egipt Jaroslav Drobný
Statele Unite ale Americii Tony Trabert
Italia Nicola Pietrangeli
2 1948–1949
1951–1952
1954–1955
1959–1960
Campionatele Franței* Franța Paul Aymé 4 1897–1900
Cele mai multe titluri la dublu Open Era Canada Daniel Nestor
Belarus Max Mirnyi
4 2007 cu Mark Knowles, 2010 cu Nenad Zimonjić, 2011, 2012 cu Max Mirnyi.
2005, 2006 cu Jonas Björkman, 2011, 2012 cu Daniel Nestor.
Pre-Open Era Australia Roy Emerson 6 1960, 1962 cu Neale Fraser, 1961 cu Rod Laver, 1963 cu Manuel Santana, 1964 cu Ken Fletcher, 1965 cu Fred Stolle.
Campionatele Franței* Franța Max Decugis 13 1902–1909, 1911–1914, 1920[9]
Cele mai multe titluri consecutive la dublu Open Era Canada Daniel Nestor 3 2010–2012
Pre-Open Era Australia Roy Emerson 6 1960–1965
Campionatele Franței* Franța Maurice Germot 10 1906–1914, 1920[9]
Cele mai multe titluri la dublu mixt French Open Australia Ken Fletcher
Franța Jean-Claude Barclay
3 1963–1965 cu Margaret Court.
1968, 1971, 1973 cu Françoise Dürr.
Campionatele Franței* Franța Max Decugis 7 1904–1906, 1908–1909, 1914 și 1920 cu Suzanne Lenglen.
Cele mai multe campionate
(simplu, dublu & dublu mixt)
French Open Spania Rafael Nadal 14 2005–2008, 2010–2014, 2017–2020, 2022 (14 simplu)
Campionatele Franței* Franța Max Decugis 28 1902–1920 (8 simplu, 13 dublu, 7 mixt)
Feminin din 1897
'Cele mai multe titluri la simplu Open Era Statele Unite ale Americii Chris Evert 7 1974–1975, 1979–1980, 1983, 1985–1986
Campionatele Franței* Franța Suzanne Lenglen 6 1920–1923, 1925–1926
Notă: A câștigat, de asemenea, Campionatul Mondial pe teren dur în 1922 1914, 1921–1923.
Cele mai multe titluri consecutive la simplu Open Era Iugoslavia/Statele Unite ale Americii Monica Seles
Belgia Justine Henin
3 1990–1992
2005–2007
Campionatele Franței* Franța Jeanne Matthey
Franța Suzanne Lenglen
4 1909–1912
1920–1923
Cele mai multe titluri la dublu Open Era Cehia/Statele Unite ale Americii Martina Navratilova 7 1975 cu Chris Evert, 1982 cu Anne Smith, 1984–1985, 1987, 1988 cu Pam Shriver, 1986 cu Andrea Temesvári.
Campionatele Franței* Franța Simonne Mathieu 6 1933, 1934 cu Elizabeth Ryan, 1936–1937, 1938 cu Billie Yorke, 1939 cu Jadwiga Jędrzejowska.
Cele mai multe titluri consecutive la dublu Open Era Cehia/Statele Unite ale Americii Martina Navratilova

Statele Unite ale Americii Gigi Fernández
5 1984–1985, 1987–1988 cu Pam Shriver, 1986 cu Andrea Temesvári.

1991 cu Jana Novotná, 1992–95 cu Natasha Zvereva.
Campionatele Franței* Franța Françoise Dürr 5 1967–1971
Most mixed doubles titles Open Era Franța Françoise Dürr 3 1968, 1971, 1973 cu Jean-Claude Barclay.
Campionatele Franței* Franța Suzanne Lenglen 7 1914, 1920 cu Max Decugis, 1921–1923, 1925, 1926 cu Jacques Brugnon.
Cele mai multe campionate
(simplu, dublu & dublu mixt)
Open Era Cehia/Statele Unite ale Americii Martina Navratilova 11 1974–1988 (2 simplu, 7 dublu, 2 mixt)
Campionatele Franței* Franța Suzanne Lenglen 15 1919–1926 (6 simplu, 2 dublu, 7 mixt)
Diverse
Campioni care nu au fost capi de serie Masculin Franța Marcel Bernard
Suedia Mats Wilander
Brazilia Gustavo Kuerten
Argentina Gastón Gaudio
1946
1982
1997
2004
Feminin Regatul Unit Margaret Scriven
Letonia Jeļena Ostapenko
Polonia Iga Świątek
Cehia Barbora Krejčíková
1933
2017
2020
2021
Cel mai tânăr campion la simplu Masculin Statele Unite ale Americii Michael Chang 17 ani și 3 luni (1989)
Feminin Iugoslavia Monica Seles 16 ani și 6 luni (1990)
Cel mai în vârstă campion la simplu Masculin Spania Rafael Nadal 36 ani și 2 zile (2022)
Feminin Ungaria Zsuzsa Körmöczy 33 ani și 10 luni (1958)
  • Campionatele Franței (1891–1924) erau deschise doar membrilor cluburilor franceze. În 1925, s-a deschis jucătorilor internaționali, iar ulterior a fost redenumit în Openul Francez în 1968, când a permis profesioniștilor să concureze cu amatorii.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Clarey, Christopher (). „Change Seems Essential to Escape Extinction: Wimbledon: World's Most Loved Dinosaur”. International Herald Tribune. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Monte Burke (). „What Is The Most Prestigious Grand Slam Tennis Tournament?”. Forbes. Accesat în . That survey asked 108 top players to rank the four Slams in order of prestige. The ranking went as follows: 1. Wimbledon 2. French Open 3. U.S. Open 4. Australian Open 
  3. ^ Clarey, Christopher (). „In a year of change at Roland Garros, the winners may stay the same”. International Herald Tribune. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „French Open – Countdown: Borg's view on RG”. Eurosport. . Accesat în . [nefuncțională] Alt URL
  5. ^ „Roland Garros plateste la fel”. WTA Tour. . Accesat în . 
  6. ^ „Clay, the hallowed red dirt”. Roland-Garros. Accesat în . 
  7. ^ Atkin, Ronald. „Wimbledon Legends – Bjorn Borg”. Wimbledon.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „French Open 2021 Prize Money”. Perfect Tennis. . Accesat în . 
  9. ^ a b „French Open winners”. Roland Garros. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Turneul de tenis de la Roland Garros