Turneul de tenis de la Roland Garros

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Roland Garros (dezambiguizare).
Roland Garros
Logo Turneul de tenis de la Roland Garros.png
Site oficial
Oraș gazdăParis (XVIe)
Franţa Franța
ArenăStade Français (1891 – 1927)
Stade Roland Garros (1928 – prezent)
SuprafațăIarbă (1891 – 1927) Zgură (1928 – prezent) (exterior)
Mare șlem

Turneul de tenis de la Roland Garros (în franceză Les Internationaux de France de Roland Garros sau Tournoi de Roland-Garros) este unul dintre cele mai importante turnee internaționale de tenis și se desfășoară pe parcursul a două săptămâni, între mijlocul lunii mai și începutul lunii iunie, la Paris, în complexul sportiv Roland-Garros (numit astfel în onoarea eroului aviator francez cu acest nume). Este al doilea dintre cele patru turnee anuale de Grand Slam.[1] Celelalte trei sunt: Australian Open, Wimbledon și US Open. Roland-Garros este singurul turneu de Grand Slam care se desfășoară în prezent pe zgură. Până în 1975, Roland-Garros a fost singurul turneu major care nu s-a jucat pe iarbă.[2] Între cele șapte runde necesare pentru un campionat, caracteristicile suprafeței de zgură (ritm mai lent, sărituri mai mari) și cele mai bune dintre cele cinci seturi de meciuri la simplu masculin, Roland-Garros-ul este în general considerat cel mai exigent turneu fizic din lume.[3][4]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Aspect din întrecerea la dublu.
Arena Suzanne Lenglen în timpul competiției de la Roland Garros.

Numele oficial al competiției în limba franceză este Les Internationaux de France de Roland Garros sau Tournoi de Roland-Garros („Internaționalele franceze Roland Garros” sau „Turneul Roland Garros” în limba română). De asemenea, acest turneu este cunoscut și sub denumirea de „Openul Francez” sau „Roland Garros”.

Această competiție a început în 1891 ca turneu național, cu denumirea de Championat de France International de Tennis. Primul turneu feminin s-a desfășurat în 1897. În 1912, turneul francez s-a desfășurat pe o suprafață diferită (la acea vreme, tenisul se juca pe gazon), zgură roșie ("terre battue"), fabricată din resturi de cărămidă roșie. Până în 1924, accesul la turneu a fost permis doar jucătorilor de tenis înregistrați în Franța.

În 1925, Turneul Francez „s-a deschis” competitorilor internaționali, desfășurându-se pe iarbă, locurile alternând între Racing Club de France și Stade Francais. După ce „Mușchetarii”, cunoscuți sub numele de „Philadelphia Four” (René Lacoste, Jean Borotra, Henri Cochet și Jacques Brugnon) au câșțigat Cupa Davis pe tărâm american în 1927, francezii au decis să își apere titlul în 1928 pe o arenă nouă de tenis, la Porte d’Auteuil. Noua arenă a fost numită după Roland Garros, un pilot francez din Primul Război Mondial. Noul Stade de Roland Garros, alături de terenul principal, botezat Terenul Philippe Chatrier în 1988, a găzduit întrecerea din Cupa Davis.

Între 1945 și 1947, Turneul Francez a fost ținut după Wimbledon, făcându-l al treilea turneu de Mare Șlem al anului.

În 1968, Campionatul Francez de tenis a devenit primul turneu de Mare Șlem care a devenit open, îngăduind atât amatorilor, cât și profesioniștilor, să participe.

Din 1981, noi premii au fost introduse: Prix Orange (pentru meciul care demonstrează cel mai bine sportivitatea și atitutdinea cooperativă cu presa), Prix Citron (pentru jucătorul care dă dovadă de cea mai puternică tărie de caracter și personalitate) și Prix Bourgeon (pentru jucătorul-revelație al anului).

Din 2006, ca o noutate, turneul a început într-o duminică prin 12 partide de simplu jucate pe cele trei arene principale. În plus, în ajunul debutului turneului, are loc tradiționala expoziție de o zi a lui Benny Berthet, al cărei profit este destinat asociațiilor de caritate.

În martie 2007, s-a anunțat faptul că turneul va oferi aceleași premii în bani, atât pentru bărbați cât și pentru femei.[5]

Caracteristici ale suprafeței de joc[modificare | modificare sursă]

Suprafața de zgură încetinește mingea și produce un salt al ei mai mare, în comparație cu terenurile de iarbă sau cu cele tari. Astfel, serviciile puternice și voleurile sunt dezavantajate, făcând mai greu turneul pentru jucătorii ce se bazează pe ele. De exemplu, Pete Sampras, jucător cunoscut pentru serviciile sale extrem de puternice, nu a câștigat nici un Open Francez (neajungând nici măcar în vreo finală). De asemenea, John McEnroe, Stefan Edberg și Boris Becker, trei jucători clasici care se bazau pe servicii puternice și retururi din voleu, nu au câștigat acest turneu.

De cealaltă parte, jucători care se adaptează mai bine pe suprafețe încete, precum Björn Borg, Ivan Lendl, Rafael Nadal sau Mats Wilander, au avut parte de mari succese la acest turneu. În era Open, singurii jucători care au câștigat atât Roland Garros-ul cât și Wimbledon-ul (jucat pe o suprafață mai rapidă – iarba) sunt Roger Federer, Rod Laver, Jan Kodeš, Björn Borg, Andre Agassi și Rafael Nadal.

Puncte de clasare și premii în bani[modificare | modificare sursă]

Distribuția punctelor[modificare | modificare sursă]

Bărbații și femeile primesc adesea puncte pe baza regulilor turneelor respective.

Puncte pentru seniori[modificare | modificare sursă]

Probă C F SF QF Rundă 16 echipe Rundă 32 echipe Rundă 64 echipe Rundă 128 echipe Q Q3 Q2 Q1
Simplu masculin 2000 1200 720 360 180 90 45 10 25 16 8 0
Dublu masculin 0 N/A N/A N/A N/A N/A
Simplu feminin 1300 780 430 240 130 70 10 40 30 20 2
Dublu feminin 10 N/A N/A N/A N/A N/A

Premii în bani[modificare | modificare sursă]

Pentru anul 2021, fondul de premii a fost de 34.367.215 , o reducere de 10,53% față de fondul de premii pentru ediția 2020.[6]

Probă 2021 Câștigător Finalist Semifinalist Sferuri de finală Rundă 16 echipe Rundă 32 echipe Rundă 64 echipe Rundă 128 echipe Q3 Q2 Q1
Simplu €1,400,000 €750,000 €375,000 €255,000 €170,000 €113,000 €84,000 €60,000 €25,600 €16,000 €10,000
Dublu* €244,295 €144,074 €84,749 €49,853 €29,325 €17,250 €11,500 N/A N/A N/A N/A
Dublu mixt* €122,000 €61,000 €31,000 €17,500 €10,000 N/A N/A N/A N/A N/A N/A
Simplu scaun cu rotile €53,000 N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A
Dublu scaun cu rotile €16,000 N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A

per team.

Campioni[modificare | modificare sursă]

Foști campioni[modificare | modificare sursă]

  • Simplu masculin, câștigătorul Coupe des Mousquetaires
  • Simplu feminin, câștigătoarea Coupe Suzanne Lenglen
  • Dublu masculin, câștigătorii Coupe Jacques Brugnon
  • Dublu feminin, câștigătoareale Coupe Simone Mathieu
  • Dublu mixt, câștigătorii Coupe Marcel Bernard

Trofeele sunt făcute din argint pur, cu decorațiuni de finețe pe margini, fiecare câștigător al competiției de simplu având numele înscripționat pe postamentul trofeului. Câștigătorii primesc o replică a trofeului câștigat. Replicile din argint pur sunt fabricate și gravate pentru fiecare câștigător de Maison Mellerio, situat pe Rue de la Paix, Paris.

Campioni actuali[modificare | modificare sursă]

French Open 2021

Cele mai recente finale[modificare | modificare sursă]

Eveniment 2021 Campion Finalist Scor
2021 Simplu Masculin Serbia Novak Djokovic Grecia Stefanos Tsitsipas 6–7(6–8), 2–6, 6–3, 6–2, 6–4
2021 Simplu Feminin Cehia Barbora Krejčíková Rusia Anastasia Pavlyuchenkova 6–1, 2–6, 6–4
2021 Dublu Masculin Franța Pierre-Hugues Herbert
Franța Nicolas Mahut
Kazahstan Alexander Bublik
Kazahstan Andrei Golubev
4–6, 7–6(7–1), 6–4
2021 Dublu Feminin Cehia Barbora Krejčíková
Cehia Katerina Siniakova
Polonia Iga Świątek
Statele Unite ale Americii Bethanie Mattek-Sands
6–4, 6–2
2021 Dublu Mix Statele Unite ale Americii Desirae Krawczyk
Regatul Unit Joe Salisbury
Rusia Elena Vesnina
Rusia Aslan Karațev
2–6, 6–4, 10–5

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Clarey, Christopher (). „Change Seems Essential to Escape Extinction: Wimbledon: World's Most Loved Dinosaur”. International Herald Tribune. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Monte Burke (). „What Is The Most Prestigious Grand Slam Tennis Tournament?”. Forbes. Accesat în . That survey asked 108 top players to rank the four Slams in order of prestige. The ranking went as follows: 1. Wimbledon 2. French Open 3. U.S. Open 4. Australian Open 
  3. ^ Clarey, Christopher (). „In a year of change at Roland Garros, the winners may stay the same”. International Herald Tribune. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „French Open – Countdown: Borg's view on RG”. Eurosport. . Accesat în . [nefuncțională] Alt URL
  5. ^ „Roland Garros plateste la fel”. WTA Tour. . Accesat în . 
  6. ^ „French Open 2021 Prize Money”. Perfect Tennis. . Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]