Smart Forfour

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Prima generație de Smart Forfour (2004–2006)
A doua generație de Smart Forfour (2014–2021)

Smart Forfour (stilizat ca „smart forfour”) este o mașină de oraș (segmentul A) comercializată de Smart pe parcursul a două generații. Prima generație a fost comercializată în Europa între 2004 și 2006 cu o configurație cu motor frontal, împărțind platforma cu Mitsubishi Colt. Cea de-a doua generație a fost comercializată în Europa din 2014, după o pauză de opt ani, folosind configurații cu motor spate sau motor electric spate. Se bazează pe a treia generație de Renault Twingo, care formează și baza pentru a treia generație de Smart Fortwo.

Prima generație (W454; 2004)[modificare | modificare sursă]

Prima generație (W454)
2005 Smart Forfour Pulse 1.1.jpg
Smart Forfour Pulse 1.1 din 2005 în Warwick, Marea Britanie
Prezentare generală
MarcăSmart
Companie „mamă”joint-venture între DaimlerChrysler și Mitsubishi Motors
Perioadă producție2004–2006
Asamblat înȚările de Jos: Born (Nedcar)
DesignerHartmut Sinkwitz (din partea DaimlerChrysler)
Caroserie
Clasămașină de oraș (A)
Caroseriehatchback în 5 uși
Configurațiemotor față, tracțiune față
Platformăîn comun cu Mitsubishi Colt
SiguranțăCrashtest-Stern 4.svg
Înrudit cuMitsubishi Colt
Senova D20[1]
Senova X25[2]
Changhe Q25[3]
Grup motopropulsor
Motorizare
Cutie de viteze • manuală Getrag 452 în 5 trepte
 • manuală automatizată Getrag 452 AMT[5] (Softouch) în 6 trepte[4]
Dimensiuni
Ampatament2.500 mm
Lungime3.752 mm
Lățime1.684 mm
Înălțime1.450 mm
Greutate940 kg[6]
Capacitatea portbagajului270 litri (standard), iar prin rabatarea spătarelor din spate sau rabatarea înainte a întregului sistem de scaune poate fi mărit la un volum de până la 620 și respectiv 910 litri.[4]
Prezență online
site web oficial
Spatele unui Forfour cu motorizare 1,3 (benzină) Passion parcat

Context[modificare | modificare sursă]

În urma crizei financiare asiatice din 1997⁠(en) când Mitsubishi Motors Corporation a avut de suferit pierderi,[7] dar și a demisiei noului președinte ales al companiei, Katsuhiko Kawasoe⁠(en)[8] în urma scandalului mușamalizărilor plângerilor din Japonia care ar fi dus la rechemarea vehiculelor Mitsubishi defecte,[9] compania a căutat sprijin extern vânzând 34% din acțiunile sale către DaimlerChrysler pentru suma de 2,1 miliarde euro în 27 martie 2000.[8] Ambele companii și-au aprofundat cooperarea deja existentă, iar Mitsubishi Motors a decis să facă din fabrica proprie Nedcar[8] Mitsubishi-Volvo din Țările de Jos, până atunci specializată în producția de autovehicule Volvo S/V40⁠(en) și Mitsubishi Carisma cu șasiu comun,[10] o subsidiară în scopul producției comune cu Daimler în viitor.[8]

Colaborarea a contribuit la ruperea discuțiilor existente din 1997 ale DaimlerChrysler cu Grupul PSA în scopul dezvoltării Smart-ului cu patru locuri și anularea planului de a produce o mașină Chrysler în SUA pentru piața europeană. În schimb, compania germană a cumpărat jumătate din fabrica Nedcar.[10]

Consiliul de administrație al DaimlerChrysler a pus în discuție înlocuirea Clasei A din cauza rentabilității scăzute din totdeauna,[10] ajungându-se la ideea de a scoate o nouă generație a Clasei A cu un grad limitat de partajare a componentelor cu viitorul Smart și s-a pornit programul de dezvoltare a vehiculului cu 4 locuri, denumit oficial „Forfour” în 2003.[10] După încetarea producției de autovehicule Volvo se aștepta înlocuirea cu producția de mașini Smart Forfour, însă care a venit abia în 2004.[8]

În timp, negocierile între cele două companii, Mitsubishi și Daimler, pentru înființarea unei societăți mixte la NedCar au progresat puțin, iar legătura de capital a luat sfârșit în 2005, eveniment care a dus la scăderea vânzărilor de Smart Forfour în 2006. Daimler a încheiat acordul de producție în fabrica Nedcar în 2008.[8]

Concepere și producție[modificare | modificare sursă]

La finalul anului 2003 a început producția la Nedcar de Smart Forfour și Mitsubishi Colt.[10]

La aflarea veștii colaborării între cele două companii, fanii Smart au fost nemulțumiți de faptul că vehiculul mai spațios ce avea să se producă prelua foarte mult de la Mitsubishi în scopul simplificării drumului pe piața mașinilor mici de familie. Fanii mai radicali susțineau că Forfour „putea fi un Smart numai dacă motorul este amplasat în spate”, reluând în fapt argumentele celorlalți fani radicali ai Porsche și Volkswagen Beetle din anii 1970, iar alții se temeau că viitorul Smart „devenea o clonă cinică a echivalentului Mitsubishi Colt”, o marcă și un model neremarcat pentru individualitate sau personalitate. Pe de altă parte, fanii moderați erau îngrijorați că „spiritul Smart se putea găsi zdrobit în fața unor diktaturi⁠(en) de design japonez plictisitor și prudent cronic”.[11]

Ceremonia de dezvelire a modelului Forfour a avut loc în iunie 2003 la Aeroportul din Zürich⁠(en), unde Smart a închiriat o clădire a unui terminal ce avea să fie inaugurat ulterior evenimentului auto, în tradiția cunoscută a companiei de a alege locații neobișnuite pentru conferințele de presă și test-drive-uri. În discursul ținut de Jürgen Hubbert⁠(en), membru al consiliului de administrație din DaimlerChrysler, s-a menționat că Elveția reprezintă un loc istoric pentru Smart, întrucât la Biel, Nicolas Hayek⁠(en), descris ca „un om neconvențional și deschis la minte”, a lansat impulsul creării companiei Smart.[12] Hubbert a mai subliniat momentele dificile din istoria companiei dar și cele particulare ale noului model, cauzate de diferențele de limbă, timp și cultură și a lăudat în același timp cooperarea cu Mitsubishi.[13]

Cântărețul Robbie Williams, fan al modelului Smart Crossblade,[14] a fost sponsorizat de compania Smart în turneul său european de vară din 2003. Acesta a jucat și într-o reclamă TV pentru lansarea Forfour în același an, fiind difuzată în fiecare seară a turneului.[15]

Smart Forfour a fost dezvoltat în comun cu Mitsubishi Motors și produs la fabrica Nedcar din Țările de Jos, împărțind același șasiu cu Mitsubishi Colt.[16] Astfel, ambele companii au economisit fonduri în dezvoltare și producție, fabrica fiind utilizată în comun.[17] Forfour fost lansat oficial în 2004 pentru piața de mașini compacte, preluând design-ul[16] tridion de la Smart Fortwo și având inovații în ceea ce privește interiorul.[18] Forfour s-a dovedit o alternativă diferită la Mini-ul deținut de BMW.[18] Însă în timp nu s-a dovedit viabil în vânzări în comparație cu concurenții pe același segment, având în comun deficiențe tehnice cu Mitsubishi Colt. Numărul de 80 000 de unități de vândut nu a fost atins nici în cel de-al doilea an de producție, astfel încât vehiculul a fost scos de pe piață în 2006,[16] dovedindu-se a fi modelul cu una dintre cele mai scurte perioade de producție din ultimii ani.[17]

Modelul a fost pus în vânzare în primăvara anului 2004 cu un preț ce pornea de la 11 000 euro.[4]

Design[modificare | modificare sursă]

Ca restul automobilelor Smart, acesta se bazează pe design-ul german de după cel de-al Doilea Război Mondial, numit în engleză Bubble car⁠(en), derivat din construcția motocicletelor.[19] Producătorii după care s-a raportat construcția au fost Heinkel și Messerschmidt, înainte fiind recunoscuți pentru construcția de aeronave.[20] BMW pe de altă parte, specializat atunci în motoare de aeronave, a combinat design-ul mașinii italiene Isetta⁠(en) cu producția proprie de motociclete. Fenomenul a început să ia sfârșit în momentul în care piața britanică a fost cucerită de mașini germane și copii locale de acest fel, iar Leonard Lord⁠(en), director al British Motor Corporation⁠(en), a dorit să le combată mai ales după impactul avut de acestea după criza combustibilului din 1956 prin crearea Mini, care totuși nu era un microcar în același sens cu viitoarele Smart-uri.[20]

Proporțiile modelului sunt tipice mărcii Smart. Mașina combină design-ul compact cu unul sport. Surplomba-spate este scurtă iar roțile, de dimensiuni mari, sunt poziționate la nivel cu aripile. În toate variantele caroseria are patru uși laterale și un hayon.[4]

Deși Forfour și Colt au în comun 60% din componente, modelele diferă vizual pentru a atrage gusturi divergente: primul se adresează mai mult pieței tinere, iar al doilea celor maturi. În schimb, Forfour, sub concepția șefului de design Hartmut Sinkwitz, a făcut o impresie vizuală mai mare, exteriorul fiind considerat „revigorant de optimist” și departe de norma mașinilor mici. Designerul a realizat modelul pentru a semăna cu celelalte mașini de oraș, creând o formă convențională de hatchback cu cinci uși, cu un cadru de siguranță expus, panouri contrastante din plastic și mai multe detalii considerate „ciudate”. În interior există materiale calitative și elemente de Mercedes-Benz actuale, sub un aspect minimalist, dar cu mult spațiu de depozitare în bord, uși și portbagaj.[21]

Din punct de vedere al dotărilor se situează în clasa premium, cu tehnologie de vârf.[4]

De asemenea, DaimlerChrysler a intervenit și prin aducerea unei game de tehnologie audio, de navigație și telecomunicații și numeroase funcții de confort și siguranță.[4] Există patru airbag-uri pentru ocupanții din față și centuri în trei puncte pentru toate scaunele.[21]

În funcție de design și echipare sunt împărțite în două categorii: Pulse și Passion. Ca și în cazul Smart City Coupé, clienții puteau alege între un acoperiș din plastic, un acoperiș panoramic din sticlă și o trapă din sticlă acționată electric.[4]

Locurile sunt pentru patru adulți, dar unde poate fi considerat un al cincilea scaun în zona centrală-spate. Există spațiu suficient pentru cap peste tot și, cu bancheta din spate rabatată, ocupanții își pot face propriul spațiu pentru picioare/portbagaj. Spațiul portbagajului poate crește de la 268 litri la 910 litri cu bancheta din spate rabatată în față.[21]

Este caracterizat de o manevrabilitate bună în condiții dificile și o direcție ascuțită,[22] agilă[21] și adaptată la condusul în oraș datorită dimensiunilor compacte și a razei de viraj de 10,5 metri. Cu toate acestea, stâlpii supradimensionați din zona parbrizului creează probleme la vederea înainte.[21]

Motorizare[modificare | modificare sursă]

Motor Capacitate cilindrică Nume Putere Tip Proiectant Imagine
Benzină:[22]
Mitsubishi 3A91⁠(en)[23] 1124 cm² 1.1 12v 74 bhp (brake horsepower)[22] (55 kW)[4] cu 6 supape și 3 cilindri[22] în linie[4] Mitsubishi

Mitsubishi 3A91, 1.1 engine on a 2004 Smart Forfour.jpg

Mitsubishi 4A90⁠(en)[23] 1332 cm² 1.3 16v 95 bhp[22] (70 kW)[4] cu 8 supape și 4 cilindri[22] în linie[4] Mitsubishi
Mitsubishi 4A91⁠(en)[23] 1449 cm² 1.5 16v 107 bhp[22] (80 kW)[4] cu 8 supape și 4 cilindri[22] în linie[4] Mitsubishi
Diesel:[22]
Mercedes-Benz OM639⁠(en) 1,493 cm² 1.5 12v cdi 68 bhp[22] (50 kW)[4] 3 cilindri[22] în linie[4] și turbocompresor Mercedes-Benz[22] Mercedes OM639 engine.png
Mercedes-Benz OM639 1,493 cm² 1.5 12v cdi 95 bhp[22] (70 kW)[4] 3 cilindri[22] în linie[4] și turbocompresor Mercedes-Benz[22]

Performanța este considerată foarte bună în raport cu standardele de clasă, cel de 1,3 având o viteză maximă de 111 mph (178,64 km/h) iar cel de 1,5 118 mph (189,90 km/h).[22]

La motoarele pe benzină:

Un motor Mitsubishi 3A91 (1.1, benzină) la ralantii și turat pe un Forfour din 2004

Motoarele sunt din clasa Mitsubishi 3A9⁠(en), Mitsubishi 4A9⁠(en)[24] și Mitsubishi 4G15⁠(en) (ultimul pentru modelul Forfour Brabus[25]), toate 3 având distribuție variabilă⁠(en) (sub marcă proprie Mitsubishi, MIVEC⁠(en)).[26][23] Acestea au fost produse în colaborare DaimlerChrysler–Mitsubishi Motors de fabrica MDC Power⁠(de) din Kölleda, Turingia,[4] punct de lucru înființat în 2003 tot ca joint venture între DaimlerChrysler și Mitsubishi Motors.[27] În cazul motorului 4A9, utilizat și pe Mitsubishi Colt, variantele de 1,3 și 1,5 litri în Japonia au structuri modificate față de cele din Europa în scopul unei economii de combustibil în condițiile impuse în țara asiatică, au montate supape pentru recircularea gazelor de eșapament⁠(en) (în engleză Exhaust gas recirculation – EGR) și există o amplasare diferită a unor componente pentru echiparea cu o transmisie variabilă continuu (CVT).[24] Standardul 3A9 și 4A9, atât pentru Europa cât și pentru Japonia, are blocul motor din aluminiu; capacul chiulasei și galeria de admisie sunt din plastic, galeria de evacuare are o structură pe bază de conducte și este antrenată de un lanț de distribuție.[23]

La motoarele pe motorină:

Mercedes-Benz a dezvoltat un motor diesel cu 3 cilindri, derivat din motorul cu 4 cilindri al Clasei A. La acel moment modelul de 70 kW era cel mai puternic motor diesel în trei cilindri pentru autoturisme din lume, ce permite atât performanțe ridicate, cât și un consum redus de combustibil.[28] Are o rampă comună (CDI) de 1600 bar cu electrovalve⁠(en), volant cu două mase⁠(en)[28], grup de turbosupraalimentare (turbocompresor) și supapă EGR.[28]

Din punct de vedere mecanic motoarele pe motorină sunt identice, însă versiunea de 50 kW este redusă electronic din varianta de 70 kW.[4] Ambele versiuni au fost construite la fabrica DaimlerChrysler din Stuttgart-Unterturkheim.[4]

Atât motoarele pe benzină, cât și cele pe motorină respectă valorile limită stabilite în directiva Euro 4 de poluare.[4]

Transmisiile au fost realizate în colaborare cu Getrag⁠(en), Mitsubishi ocupându-se de cutia de viteze manuală în 5 viteze iar Smart cu cutia manuală automatizată în 6 trepte, utilizată pentru prima dată la această clasă de mașini.[29]

Dotări[modificare | modificare sursă]

Colaborarea cu DaimlerChrysler și Mercedes Car Group s-a concretizat și în implementarea sistemului de control electronic al stabilității (ESP) furnizat standard la toate versiunile, având și frâne pe disc pe față și pe spate[4] de dimensiuni mari, făcându-le eficiente și rar întâlnite și în anii 2010 la clasa mașinilor mici.[21] Această dotare a diferențiat Forfour-ul de mașinile mici ale altor producători care nu ofereau sistemul ESP sau era supus unei taxe suplimentare.[4] ESP-ul include, de asemenea, și sistem de frânare hidraulică, diferențial blocabil, sistem de antiblocare a roților (ABS)[4] în 4 canale[21] și electronic brakeforce distribution (EBD).[4]

Suspensia-față de tip MacPherson⁠(en) și suspensia de tip Twist-beam⁠(en) nu sunt eficiente în a absorbi denivelările mici și medii, creând pentru pasageri o senzație de agitație pe orice drumuri mai puțin netede.[21]

Transmisia este manuală cu cinci viteze ca standard. Transmisia automatizată softouch plus, în șase viteze, a fost disponibilă opțional. La varianta automatizată nu necesită pedală de ambreiaj, întrucât mecanismul este acționat de un motor electric. Maneta schimbătorului permite schimbarea manuală a vitezelor sus-jos. Opțional există și varianta cu două manete schimbătoare, una în dreapta pentru viteze superioare iar cealaltă în stânga pentru viteze inferioare, poziționate în spatele volanului, astfel încât să permită șoferului să nu ia mâinile de pe volan. O caracteristică o reprezintă funcția kickdown, care permite șoferului să schimbe spontan cu una sau două trepte de viteză folosind pedala de accelerație. Pe lângă aceasta, transmisia automatizată are și o funcție de crawl, pentru conducerea încet fără a apăsa pedala de accelerație, spre deosebire de o transmisie automată cu un convertizor de cuplu. Accelerația ușoară facilitează pornirile la deal, parcarea sau rularea în traficul cu oprire și deplasare.[4]

Toate modelele dispun de servodirecție electrică, cu avantaje față de sistemele electro-hidraulice convenționale în ceea ce privește greutatea, spațiul alocat și consumul de combustibil.[4]

Modelele Pulse au anvelope 175/65 R 14 T, cu excepția versiunii pe benzină de 1,5 litri care este echipată cu anvelope 195/50 R 15. Acestea sunt montate pe jante de oțel cu dimensiuni de 5,5 x 14 sau 5,5 x 15. Modelele Passion au anvelope 195/50 R 15 H și sunt echipate din fabrică cu jante din aliaj cu dimensiuni de 6 x 15. Jante de această dimensiune erau disponibile opțional și pentru modelele Impuls. Jantele din aliaj de 6,5 x 16, care necesită anvelope de 205/45 R 16 H, pot fi comandate opțional pentru ambele linii de modele.[4]

Masă[modificare | modificare sursă]

Masa autovehiculului este mai puțin de 1 000 de kilograme și are un raport putere/greutate de până la 12,2 kilograme per kilowatt (9 kg per brake horsepower), care este comparabil cu raportul Smart Roadster-ului și Roadster-Coupé.[4]

A doua generație (W453; 2014)[modificare | modificare sursă]

A doua generație (W453)
2015 Smart Forfour Edition1 1.0 Front.jpg
Smart Forfour Edition1 1.0 din 2015 în Warwick, Marea Britanie
Prezentare generală
MarcăSmart
Companie „mamă”Mercedes-Benz Group
Perioadă producție2014–2019 (versiunea pe benzină)
2017–2021 (versiunea electrică)
Asamblat înSlovenia: Novo Mesto (Revoz⁠(en))
Caroserie
Clasămașină de oraș (A)
Caroseriehatchback în 5 uși
Configurațiemotor spate, tracțiune spate
Platformăîn comun cu Renault Twingo
SiguranțăCrashtest-Stern 4.svg
Înrudit cuSmart Fortwo (C453)
Renault Twingo III
Grup motopropulsor
Motorizare
  • Benzină:
  • 0.9 L M281 I3 turboalimentat
  • 1.0 L M281 I3
Motor electricsincron
Putere82 CP
Cutie de vitezemanuală în 5 trepte
automată (cu dublu ambreiaj) în 6 trepte
Dimensiuni
Ampatament2.490 mm
Lungime3.495 mm
Lățime1.640 mm
Înălțime1.550 mm
Cronologie
SuccesorSmart #1 (EQ Forfour)
Prezență online
site web oficial
Spatele unui Forfour cu motorizare 1,0 (benzină) Edition1 parcat

Cea de-a doua generație Forfour a fost dezvoltată în comun cu Renault, împărțind aproximativ 70% din piesele sale cu a treia generație de Renault Twingo, păstrând în același timp celula de siguranță emisferică din oțel, comercializată ca celula Tridion.[30] Fortwo este asamblat la Smartville, iar Forfour este produs împreună cu a treia generație de Renault Twingo în Novo Mesto, Slovenia.[31]

Smart Fortwo și ForFour sunt oferite cu o cutie de viteze manuală sau automată cu dublu ambreiaj.[32][33] Ambele modele au un ecartament lățit, lățimea totală fiind mărită cu 10 cm (față de a doua generație de Fortwo), și au un tren de rulare și o izolare fonică îmbunătățită.[34]

Pentru cea de-a treia generație, Autoweek a susținut că Daimler s-a consultat cu Ford pentru a afla despre motorul Ford de 1,0 litri turbo în linie cu 3 cilindri, împărtășind, la rândul său, informații despre propriile sale motoare pe benzină stratificate Euro 6 cu ardere slabă.[35]

Modelul de lansare „edition #1” a fost disponibil pentru o perioadă limitată și a fost prezentat în Tempodrom, Berlin.[36][37] Livrarea a început în noiembrie 2014, urmând modelele Forfour 52 kW și 66 kW în decembrie 2014, iar cutia de viteze twinamic cu dublu ambreiaj în primăvara lui 2015.[38]

Versiunea electrică[modificare | modificare sursă]

EQ forfour (față)
EQ forfour (spate)

În 2013, Daimler a declarat că va produce o versiune electrică a Smart Forfour în timpul celei de-a doua generații de producție, pentru lansare în 2015.[39] Versiunea electrică, numită „Electric Drive” a intrat în producția de serie în 2017 la uzina Renault din Novo Mesto, Slovenia și a fost comercializată în Europa, concurând cu alte mașini electrice de oraș precum MG ZS EV, Renault Twingo Z.E (cu care împarte multe componente) și Volkswagen E-up!, inclusiv SEAT Mii electric și Škoda Citigo-e iV, versiuni rebadizate ale lui E-up!. În 2019, a fost redenumit în Smart EQ ForFour, după ce producătorul chinez de automobile Geely a luat o acțiune în Daimler, devenind un partener 50-50 în Smart. EQ ForFour a fost scos din producție la începutul anului 2022.[40]

A folosit un motor electric de 60 kW (80 CP) montat în spate, cu un cuplu maxim de 160 N⋅m și a fost echipat cu o baterie de 17,6 kW-h.[41] EQ Forfour are un consum nominal de 13,1 kWh/100 km (combinat) și atinge o autonomie de 160 km utilizând ciclul de testare NEDC, coborând la 130 km în ciclul WLTP.[41][42] După cum a fost testat, Autocar a obținut o autonomie de 109 km, folosind „un stil de condus blând de turism”, scăzând la 80 km când nu conduceau la fel de atent. Greutatea proprie a forfour-ului electric este de 1.200 kg, cu aproximativ 225 kg mai grea decât o variantă echivalentă pe benzină.[43]

Motorizare[modificare | modificare sursă]

Model Producția Capacitate cilindrică Tip Putere și cuplu
Benzină:
Forfour 45 kW 2015–2017 999 cm² în trei cilindri 44 kW (59 CP)
Forfour 52 kW 2014–2019 999 cm² în trei cilindri 52 kW (70 CP), 91 N·m la 2850 rpm
Forfour 66 kW 2014–2019 898 cc cm² în trei cilindri turbo 66 kW (89 CP), 135 N·m la 2500 rpm
Forfour Brabus 2016–2018 898 cm² în trei cilindri turbo 79 kW (107 CP), 175 N·m la 2500 rpm
Motor electric:
EQ Forfour 2017–2021 - motor electric sincron 60 kW (82 CP), 160 N·m

Toate modelele pe benzină sunt disponibile cu o cutie de viteze manuală în 5 trepte sau cu dublu ambreiaj în 6 trepte.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ning, W. E. (), Beijing Auto Senova D20 launched on the Chinese car market (în engleză), CarNewsChina.com 
  2. ^ Demandt, Bart (), BAIC Beijing Senova X25 China auto sales figures (în engleză), carsalesbase.com 
  3. ^ Demandt, Bart (), Changhe Q25 China auto sales figures (în engleză), carsalesbase.com 
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae „Smart Forfour”. big.or.jp. Accesat în . 
  5. ^ MANUAL TRANSMISSION [smart] SMART [EUROPA] [CHASSIS] SMART FORFOUR, smart.7zap.com 
  6. ^ Smart Forfour (W454) 1.1 Technical Specs, Dimensions (în engleză), www.ultimatespecs.com 
  7. ^ Shuchman, Lisa (). „Exports and Domestic Output Decline at Japan's Car Makers”. The Wall Street Journal. Accesat în . 
  8. ^ a b c d e f Shigeru Matsumoto; Japanese Outbound Acquisitions: Explaining What Works, Springer, 2018, p. 75
  9. ^ „WORLD BUSINESS BRIEFING: ASIA; MITSUBISHI COVER-UP REPORTED”. New York Times (Web Archive). . Accesat în . 
  10. ^ a b c d e Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 162
  11. ^ Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 220
  12. ^ Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 231
  13. ^ Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 232
  14. ^ Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 170
  15. ^ Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 205
  16. ^ a b c Willi Diez; Automobil-Marketing: Erfolgreiche Strategien, praxisorientierte Konzepte, effektive Instrumente, Vahlen, 2015, p. 98
  17. ^ a b Paul Jackson; The Little Book of Smart, Veloce Publishing Ltd, 2009, p. 131
  18. ^ a b Paul Jackson; The Little Book of Smart, Veloce Publishing Ltd, 2009, p. 129
  19. ^ Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 28
  20. ^ a b Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 29
  21. ^ a b c d e f g h Kable, Greg (). „Smart thinking for four”. drive.com.au. Accesat în . 
  22. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Paul Jackson; The Little Book of Smart, Veloce Publishing Ltd, 2009, p. 137
  23. ^ a b c d e Newly Developed Compact, Aluminum Gasoline Engine, Mitsubishi Motors Technical Review, No. 17, 2005, p. 83
  24. ^ a b Newly Developed Compact, Aluminum Gasoline Engine, Mitsubishi Motors Technical Review, No. 17, 2005, p. 82
  25. ^ „Engine Mitsubishi 4A90”. mymotorlist.com. Accesat în . 
  26. ^ SAE International, 2005; Automotive Engineering International, V. 113, 2005, p. 30
  27. ^ „MDC Power feiert Jubiläum”. Die Welt. . Accesat în . 
  28. ^ a b c Steffen Digeser, Mario Erdmann, Franz-Paul Gulde, Thomas Mühleisen, Joachim Schommers, Roland Tatzel; The New Mercedes-Benz 3-Cylinder Diesel Engine, MTZ worldwide, No. 1/2005 Volume 66, p. 2
  29. ^ Smart Thinking, Lewin, 2004, p. 221
  30. ^ „Das ist keine Geheimniskrämerei (in German)”. Manager Magazine Online, Wilfried Eckl-Dorna, Nov 18, 2013. 
  31. ^ „New Renault Twingo spotted”. Autocar. 
  32. ^ „AUTO UND TECHNIK: Das Kuckucksei (in German)”. Focus Magazine, March 17, 2014. 
  33. ^ „The Smart rehearsing the Snow Waltz (in German)”. Autobild, 3/17/2014. 
  34. ^ „Baptism by Fire in the Snow (in German)”. Automobil Revue, 21 March 2014, Thomas Geiger. Arhivat din original la . 
  35. ^ „Daimler consults Ford on turbo three-cylinder engine development”. Nick Gibbs, Automotive News, 5/24/2013. 
  36. ^ „World premiere of the new Smart Fortwo and Forfour on 16 July in Berlin - In the thick of the action: experience the new smart generation celebrating its debut via live stream from the Tempodrom”. 
  37. ^ „Next Smart Fortwo, Forfour to debut July 16, previewed in design sketches”. Autoblog. 
  38. ^ „Prices start at less than €11,000: At the starting line: the new smart generation”. 
  39. ^ Mike Szostech. „Smart ForFour Electric Drive confirmed for 2015”. My Electric Car Forums. Accesat în . 
  40. ^ Morgan-Freelander, Tom (). „Smart EQ ForFour ends production ahead of Concept #1 SUV launch”. Autocar. Accesat în . 
  41. ^ a b Ingram, Alex (). „New Smart EQ ForFour 2020 review”. AutoExpress. Accesat în . 
  42. ^ „smart forfour electric drive”. smart.com. . Arhivat din original la . 
  43. ^ „Smart Forfour Electric Drive 2017-2019 review”. Autocar. Accesat în . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Tony Lewin; Smart Thinking, MotorBooks International, London, 2004, ISBN O-7603-1943-X

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons-logo.svg Materiale media legate de Prima generație de Forfour la Wikimedia Commons
Commons-logo.svg Materiale media legate de A doua generație de Forfour la Wikimedia Commons