Galvanizare

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Galvanizare (acoperirea unui metal cu un strat de cupru

Galvanizarea este un proces electrochimic prin care se acoperă suprafața unui metal [1] cu un alt metal a cărui ioni sunt disociați în soluția electrolitică. Numele de galvanizare provine de la descoperitorul acestei metode, medicul italian Luigi Galvani (1737-1798).

Galvanizarea constă dintr-o baie electrolitică prin care circulă curent electric, în baie găsindu-se doi electrozi un catod [2] (ex. o placă de metal care va fi acoperit cu un strat de cupru sau nichel), și polul pozitiv sau anod [3].

Curentul electric determină disocierea, transportul și depunerea ionilor de metal de la anod (cupru) la catod (metal), acest procedeu fiind numit galvanizarea metalului (acoperirea metalului cu un strat uniform de cupru). Intensitatea curentului influențează într-un raport direct proporțional stratul de cupru depus prin galvanizare.

Există și procedee de microgalvanizare utilizate în litografie, sau la obiecte de artă.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ cu scop decorativ sau anticoroziv
  2. ^ polul negativ unde se află metalul care urmează să fie acoperit cu un strat provenit din metalul de la anod
  3. ^ unde se află metalul care cedează (ionii) stratul protector (ex cupru)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • I. G. Murgulescu, O. M. Radovici Introducere în chimia fizică vol IV Electrochimia Editura Academiei, București, 1986
  • L. Oniciu Chimie fizică-Electrochimie Editura Dacia, Cluj, 1977