Policarbonat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Structura chimică a unui policarbonat

Policarbonații (PC) alcătuiesc un grup de materiale polimerice termoplaste, care conțin în structura lor grupe carbonat. Sunt materiale ușoare, rezistente, iar unele dintre varietățile produse sunt transparente, având o gamă largă de aplicații. Una dintre problemele legate de produsele pe bază de policarbonați este prezența în cantități mici a monomerului bisfenol A, un compus care poate deveni toxic pentru corpul uman, în anumite condiții.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Principalul mod de obținere al policarbonaților este în urma reacției dintre bisfenol A (BPA) și fosgen COCl
2
. Ecuația reacției, cu structurile implicate, este:

Polycarbonatsynthese.svg

Prima etapă a sintezei presupune tratarea bisfenolului A cu hidroxid de sodiu, prin care grupa hidroxil fenolică a bisfenolului A este deprotonată.[1]

(HOC6H4)2CMe2 + 2 NaOH → Na2(OC6H4)2CMe2 + 2 H2O

Difenoxidul (Na2(OC6H4)2CMe2) format în urma alcalinizării reacționează cu fosgenul, obținându-se un intermediar cloroformiat. Acesta este atacat de un alt fenoxid, iar procesul se continuă:

Na2(OC6H4)2CMe2 + COCl2 → 1/n [OC(OC6H4)2CMe2]n + 2 NaCl

Aplicații[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Volker Serini "Polycarbonates" in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry, Wiley-VCH, Weinheim, 2000. doi:10.1002/14356007.a21_207