Rudolf Carnap

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Rudolf Carnap
Date personale
Născut [1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Ronsdorf[*], Germania[5][6][7][8] Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani)[1][2][9][10][11][4][12] Modificați la Wikidata
Santa Monica, SUA[13][14][15][16] Modificați la Wikidata
Cetățenie Flag of Germany.svg Germania
Flag of the United States.svg SUA Modificați la Wikidata
Religie ateism Modificați la Wikidata
Ocupație filosof analitic[*]
esperantist
philosopher of language[*]
logician[*]
filosof al științei[*]
profesor universitar
filozof Modificați la Wikidata
Activitate
Domiciliu Wuppertal
California  Modificați la Wikidata
Alma mater Universitatea din Jena  Modificați la Wikidata
Organizație Universitatea din Viena
Universitatea Carolină
Universitatea din Chicago
University of California, Los Angeles  Modificați la Wikidata
Influențat de Gottlob Frege, Albert Einstein, Ernst Mach, Immanuel Kant, Alfred Tarski, Franz Brentano, Edmund Husserl, Ludwig Wittgenstein  Modificați la Wikidata
Premii Bursă Guggenheim[*]

Rudolf Carnap (n. 18 mai 1891, Ronsdorf, Germania – d. 14 septembrie, 1970, Santa Monica, California) a fost un filozof german care a trait în Europa înainte de 1935 și în SUA după aceea. A fost membru al Cercului de la Viena și susținător al pozitivismului logic.

Considerații[modificare | modificare sursă]

Pentru Rudolf Carnap filosofia trebuia înțeleasă ca activitate de clarificare a limbajului prin analiza logică. Analiza constă în cercetarea logică a fundamentelor limbajului, în construirea unei sintaxe logice în care sunt admise doar tautologiile (propoziții analitice) și propoziții de experiență de forma „x are proprietatea z” , prin care se descrie experiența empirică.

Potrivit lui Carnap, numai termenii care alcătuiesc propoziții de experiență (propoziții prin care exprimăm experiența senzorială) au semnificație. Mai mult, numai propozițiile de experiență, a căror valoare de adevăr sau falsitate poate fi verificată prin confruntarea cu experiența empirică, au sens.

Rezultatul analizei lui Carnap este acela că filofosia speculativă (de exemplu metafizica) este fundamentată pe două tipuri de erori: pe de o parte, folosește cuvinte lipsite de semnificație, iar pe de altă parte, enunțurile sale sunt lipsite de sens.

Pentru termeni precum „Absolutul”, „Necondiționatul”, „Ființa în sine”, metafizicianul nu poate furniza condiții empirice de adevăr, ci doar sentimente și reprezentări ce stau în spatele pretinsei semnificații. Mai mult, propoziții metafizice, precum cele oferite de Hegel: „Ființa pură și neantul sunt unul și același lucru”, sunt fără sens, sunt pseudo-propoziții, pentru că sunt susținute de cunoaștere accesibila științei empirice, neverificabilă.

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Wittgenstein în filosofia sec. al XX-lea, coord. Mircea Flonta și Gheorghe Ștefanov, Editura Polirom, Iași, 2002
  • Manual de filosofie - Nicolae Stan, Paul Marinescu, Editura Economică
  • Dicționar enciclopedic român, Editura Politică, București, 1966
  • Ion Ceapraz, Empiric și teoretic în cunoașterea științifică, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1987
  • Ilie Pârvu, Teoria științifică,Editura Albatros, 1982