Regiunea autonomă Tibet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Regiunea Autonomă Tibet
西藏自治区
(Xīzàng Zìzhìqū)
Amplasarea Tibetului
Locația Tibetului în China.
Capitală
(și cel mai mare oraș)
Lhasa
Limbi oficiale Tibetană, Mandarină
Sistem politic regiune autonomă
 -  Guvernator Losang Jamcan
Regiune autonomă
 -  acord semnat 1965 
Suprafață
 -  Total 1,228,400 km² 
Populație
 -  Recensământ 2010 3.002.166 
 -  Densitate 2,2 loc/km² 
PIB (PPC) estimări 
 -  Total $9,6 miliarde 
 -  Pe cap de locuitor $2.558 
Monedă Yuan chinezesc
Domeniu Internet .cn (parte din China)
Fus orar UTC + 8
 -  Ora de vară (ODV) UTC + 9

Regiunea Autonomă Tibet (limba tibetană: བོད་ Bod, se pronunță „Pö“; chineză 西藏, Xīzàng) este o regiune de podiș înalt ocupată prin în anul 1951 de Republica Populară Chineză, unde trăiesc 44,81 % din cele 6 milioane de locuitori ai Tibetului. Regiunea autonomă este situată în sudul platoului Tibet și cuprinde circa o jumătate din teritoriul cultural al Tibetului. In regiunea de nord a platoului se află provinciile chineze Qinghai, Gansu, Sichuan și Yunnan. În limba mandarină oficială există și în prezent termenul englez „Xizang 西藏” (Teritoriul autonom Tibet).

Înainte de 1950 era o entitate, având o cultură și religie budistă proprie, dorind să stea izolată de restul lumii. Este cea mai înaltă regiune populată din lume, la 4.900 m deasupra nivelului mării. Este înconjurată de Munții Kunlun și Munții Himalaya. La granița cu Nepal se află Vârful Everest. Tibetul s-a dezvoltat ca un regat budist puternic în sec. VII-VIII e.n. A fost condus de mongoli în sec. XIII și de dinastia Manchu din sec. XVIII. După Revoluția Chineză din 1911-1912 a devenit regiune independentă aflată sub influența britanică. Comuniștii chinezi au invadat și ocupat regiunea în 1951. În 1965 a devenit oficial regiune autonomă în cadrul Chinei comuniste.

Orașe[modificare | modificare sursă]

Începând cu anul 2006, 280.000 de tibetani care locuiau în sate tradiționale, au fost mutați în orașe lângă drumuri naționale, având apă curată și canalizare. În aceste zone au fost construite, iar cele vechi au fost reabilitate pentru a ajuta 2 milioane de oameni. Cei care locuiau în case sub standardele țării au fost obligați să le modernizeze, acest lucru întâmplându-se în mare parte prin împrumuturi bancare. Acest program care a fost prima dată implementat în Qinghai, se numește "Case confortabile" și face din programul "Construiți noi sate socialiste". Cultura tibetană și grupuri ale drepturilor omului au criticat acest proiect.[1] În 2011, a fost anuțat că 20.000 de politiceni din Partidul Comunist Chinez vor fi mutați în aceste orașe.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Regiunea Autonomă Tibet se găseșt pe platoul Tibet, cea mai înaltă regiune de pe glob. În nordul Tibetului media altitudinii este de 4.572 metri, Muntele Everest aflându-se la granița cu Nepal. Republica Populară Chineză are dispute cu India pentru regiunile Aksai Chin și Arunachal Pradesh, cunoscută și ca Tibetul de Sud.

Fizic, regiunea este împărțită în "regiunea lacurilor" în nord și vest, și "regiunea râurilor" în sud și est. În ambele regiuni sunt precipitații foarte mari datorită Munțiilor Himalaya, totuși acest lucru face solul arabil în regiunea râurilor.[2] În parte sudică izvorăsc fluviile Indus, Brahmaputra, Mekong și Yangtze.

Transport[modificare | modificare sursă]

Aeroporturi[modificare | modificare sursă]

În Regiunea Autonomă Tibet există 5 aeroporturi internaționale și unul în construcție. Cel mai important dintre ele este Aeroportul Lhasa Gonggar,[3] iar celelate sunt Aeroportul Qamdo Bangda, Aeroportul Nyingchi și Aeroportul Gunsa. Al cincelea aeroport al Tibetului, Aeroportul Păcii Shigatse, a fost deschis pe 30 octombrie 2010.

Aeroportul Nagqu Dagring, care se așteaptă să fie deschis în anul 2014, va deveni cel mai înaltă aeroport din lume. Acesta se va afla la 4.436 metri deasupra nivelului mării.

Cale ferată[modificare | modificare sursă]

Calea ferată Lhasa de 1.956 km, care leagă orașul Golmud de Lhasa a fost terminată pe 12 octombrie 2005. Cinci perechi de trenuri de pasageri circulă pe această rută, având de asemenea legături și cu orașele Beijing, Chengdu, Guangzhou, Shanghai și Lanzhou. Calea ferată inlude și pasajul Tanggula, care este la 5.072 m deasupra nivelului mării, făcând-o ceam mai înaltă cale ferată din lume.

Guvernul[modificare | modificare sursă]

Regiunea Autonomă Tibet este o entitate a Republicii Populare Chineze. Este guvernat de Guvernul Poporului, printr-un guvernator, care este condus de un secretar de la Partidul Comunist Chinez. Guvernatorul a fost mereu tibetan, iar secretarul nu. Actualul guvernator este Losang Jamcan și actual secretar, Chen Quanguo. India a încercat să deschidă un consulat la Lhasa, dar nu a fost lăsată, oferindui-se în loc Chengdu, capitala provinciei Sichuan. China nu dorește consulate în Lhasa, unde doar Nepalul are.[4]

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Regiunea Autonomă Tibet este divizată într-un oraș de nivel prefectură și șase orașe prefecturi. Acetsea duns subdivzate în 71 de județe, un district (Chengguan) și un oraș-județ, Xigazê.

Hartă
Xizang prfc map.png
# Convențional[5] Locație Scris tibetan Populație (2010)
— Oraș de nivel prefectură —
5 Lhasa Districtul Chengguan lha-sa grong-khyer
Lhasa Chongkyir
559.423
— Prefecturi —
1 Prefectura Ngari Județul Gar mnga'-ris sa-khul
Ngari Sakü
95.465
2 Prefectura Nagqu Județul Nagqu nag-chu sa-khul
Nagqu Sakü
462.382
3 Prefectura Chamdo Județul Chamdo chab-mdo sa-khul
Qamdo Sakü
657.505
4 Prefectura Shigatse Județul Shigatse gzhis-ka-rtse sa-khul
Xigazê Sakü
703.292
6 Prefectura Shannan Județul Nêdong lho-kha sa-khul
Lhoka Sakü
328.990
7 Prefectura Nyingchi Județul Nyingchi nying-khri sa-khul
Nyingchi Sakü
195.109

Controverse[modificare | modificare sursă]

Pe plan internațional este controversată administația chineză în Tibet. În 1959 în Tibet a avut loc o mare revoltă împotriva administrației chineze,[6] în urma căreia Dalai Lama a trebuit să se refugieze și să formeze un guvern în exil, actual la Dharamsalla, în nordul Indiei.[6]

În luna martie 2008 au avut loc mari proteste ale tibetanilor, inclusiv în regiuni din China care nu fac parte din Tibet,[7][8] proteste care vizează independența regiunii, deși Dalai Lama afirmă că acest lucru nu este vizat în mod necesar.[6] Protestele cer ca lui Dalai Lama să i se permită să revină în Tibet.[7] Se propune ca Tibetului să i se acorde cel puțin o autonomie sporită, sub conducerea lui Dalai Lama, asemănătoare cu cea din anii 1950, înainte ca el să se refugeze în exil.[7] Însă autoritățile din China nu sunt de acord cu concesiile politice, și au concentrat forțe polițienești pentru ținerea situației sub control[8] și afirmă că tulburările se datorează exclusiv lui Dalai Lama.[8]

Protestatarii au considerat Jocurile Olimpice de vară din 2008 care au avut loc la Beijing ca o bună ocazie de a-și face cunoscute revendicările. Protestele au început chiar de la aprinderea flăcării olimpice,[9] și au continuat de-alungul întregii competiții.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]