Perioada interbelică în arta Poloniei
Cultura Poloniei în perioada interbelică a asistat la renașterea suveranității Poloniei. Națiunea, împreună cu patrimoniul său cultural nu au mai fost suprimate de cele trei mari puteri străine care au împărțit Polonia între ele. Dezvoltarea culturală a avut ca efect retragerea culturii elitelor nobilimii din secolul al XIX-lea și a culturii populare tradiționale, precum și apariția unei noi culturi de masă, cu integrarea societății poloneze mai aproape de noua intelectualitate, educată în practica democrației. [1]
Istoric
[modificare | modificare sursă]În afară de paralizia economiei cauzată de secolul în care Polonia a fost împărțită între cele trei mari puteri, [2] una dintre cele mai grave consecințe ale dominației străine a fost analfabetismul, afectând 33,1% din cetățenii Poloniei în 1921, cea mai gravă situație fiind în fostul Imperiu Rus. [1] [3] Teritoriile aflate sub dominație prusacă erau cele mai dezvoltate, deși polonezii au fost supuși celor mai nemiloase politici de germanizare Kulturkampf și Hakata [3] în timp ce teritoriile de est și de sud - părți aflate sub dominație rusă și austriacă erau printre regiunile cel mai puțin dezvoltate din Europa.[1] Chiar dacă nivelul de dezvoltare economică, culturală și politică între cele trei foste zone de ocupație diferea substanțial, în timp, centrele culturale din Varșovia, Cracovia, Wilno (acum Vilnius) și Lviv) s-au ridicat la nivelul orașelor europene importante.
Repere
[modificare | modificare sursă]Chiar dacă termenul Cultura poloneză se referă în primul rând la cultura în limba polonă din Polonia, a Doua Republică Poloneză a avut, de asemenea, numeroase minorități naționale, mai ales evrei, ucraineni, belaruși, lituanieni și germani cu contribuție esențială în dezvoltarea culturii poloneze.[1]
Polonia era de asemenea o societate multiculturală a cărei imagine etno-culturală a fost modelată timp de mai multe secole. În 1921, în conformitate cu primul recensământ național, polonezii catolici constituiau 69,2% din populație, ucrainenii 14,3%, evreii 7,8%, belarușii 3,9%, iar germanii 3,9%. Minorităților s-au ridicat la un procent de 30,8% din total. Creșterea ponderii noii intelectualități a dus la dezvoltarea unui număr record de partide politice, grupuri de interese și societăți. În câteva decenii numărul de cititori de ziare s-a dublat. În 1919, noi universități s-au deschis în Poznań, Wilno, și Lublin.
Universitățile din Cracovia și Lwów fuseseră polonizate cu cinci ani înainte. Sidicatul profesorilor pentru școlile elementare s-a format în anul 1919 [1] În primii zece ani de reluare a dezvoltării în Polonia, numărul total de școli a crescut cu aproape 10.000 mulțumită decretului oficial dat în educația publică. Până la momentul invaziei nazisto-sovietice din 1939, aproximativ 90% dintre copii au fost înscriși în școlile din întreaga țară, numărul lor fiind limitat doar de lipsa de personal calificat și lipsa de școli adecvate, mai ales la sate.[1]
În 1921, un târg comercial important a fost stabilit în Lwów, imediat după încheierea ostilităților, conceput pentru a facilita noi parteneriate de afaceri în Polonia, dar și cu România Mare, Ungaria și Uniunea Sovietică. Anualul Târg din Est sau Targi Wschodnie (așa cum este cunoscut în Polonia), se lăuda în 1928 cu aproximativ 1600 de expozanți, dintre care 400 erau firme străine. Târgul a atras 150.000 de vizitatori în acel an, având tramvaie care făceau legătura cu orașul, birou vamal și telefon. Tot în 1928, un târg asemănător a avut loc la Wilno ( acum Vilnius, Lituania) cu scopul dezvoltării afacerilor în nord-estul Poloniei. Târgul din Nord (Targi Północne)a fost vizitat de aproape 180.000 de vizitatori în primul an. Era cel mai mare eveniment local al anului, expunând textile, mobilier, animale de fermă, blănuri, echipamente turistice, utilaje de producție și multe alte produse comerciale.
Noi teatre s-au deschise în Bydgoszcz(1919), Katowice(1922) și Toruń (1929). În Varșovia, noul Teatru polonez funcționa din 1913, iar în 1924 s-a deschis Teatrul Narodowy, urmat de Teatrul Bogusławskiego (1926, reconstruit) și de Ateneu (1928). Au existat, de asemenea, mai multe companii de teatru ambulant în Cracovia și Lwów. Prin 1936 existau 26 de teatre dramatice permanente în țară. Filarmonica din Cracovia s-a inspirat din Casa poporului, Bruxelles , și a fost finalizată în 1931 datorită sponsorizării generoase a prințului-cardinal Adam Stefan Sapieha. De-a lungul perioadei interbelice, Filarmonica din Cracovia a menținut, de asemenea, Sindicatul muzicienilor profesioniști polonezi, constituit pentru a proteja interesele membrilor săi, precum și nivelul artistic al interpretării lor. [4]
Conservatoare de muzică au fost înființate în Varșovia, Poznań, Katowice, Cracovia, Łódź și Wilno. În 1934 ramura principală a Muzeului Național al Poloniei a fost construită în Cracovia, exponatele ajungând la 300.000 de obiecte. [5]
Industria filmului a primit un impuls major în jurul anului 1934, când s-a format o nouă generație de actori: Stefan Jaracz, Mieczysława Ćwiklińska, Elżbieta Barszczewska, Kazimierz Junosza-Stępowski și Adolf Dymsza.[1] În perioada respectivă s-a introdus sistemul de film de studio cu Sfinxul de Varșovia, fondat de Aleksander Hertz, care a devenit cea mai mare companie producătoare de filme la nivel local. Studioul a descoperit-o pe Pola Negri, în vârstă de 17 ani pe atunci, și a făcut opt filme cu ea, înainte ca Negri să devină o vedetă internațională stabilită la Hollywood. [6]
În 1926 Radioul polonez a început să emită emisiunile sale periodice de la Varșovia. Numărul de stații radio deținute public a crescut la 10 înainte de invazia din 1939. [1]
În 1933 Academia Poloneză de Literatură (PAL) a fost fondată în Varșovia. Aceasta a fost una dintre cele mai importante instituții de stat ale vieții literare concentrându-se pe dezvoltarea culturii și artei [7].
Acesta a fost propusă de Stefan Żeromski, cu scopul de a accelera procesul de recuperare din secolul antipolonismului rasial, și a fost pusă în aplicare la cinci ani de la moartea sa. Academia acordat două dintre cele mai înalte onoruri naționale pentru contribuția adusă la dezvoltarea literaturii poloneze: Laurul de aur și de argint (Złoty, și Srebrny Wawrzyn). [8] Obiectivul principal a fost de a ridica nivelul calității editurilor poloneze [9]. Printre membrii de onoare se aflau și principalii promotori ai Academiei: președintele Poloniei Ignacy Mościcki și mareșalul Józef Piłsudski.[9]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f g h pl Trudności i osiągnięcia gospodarcze i kulturalne Polski okresu międzywojennego: Zasadnicze etapy rozwoju kultury, oświaty, nauki i sztuki polskiej w okresie międzywojennym. Serwis prawno-historyczny. Retrieved 6 martie 2013.
- ^ Agata Tuszyńska (2001). „Biurokracja” (PDF file, direct download 420 KB). Rosjanie w Warszawie (în Polish). Wydawnictwo „Tower Press” Gdańsk. pp. 22–24. Accesat în 26 decembrie 2012.
Bolesław Prus w „Gońcu Porannym” z 9 XII 1904 roku
Verificați datele pentru:|access-date=(ajutor) - ^ a b Andrzej Garlicki, Polsko-Gruziński sojusz wojskowy, Polityka: Wydanie Specjalne (Special edition) 2/2008, Arhivat în , la Wayback Machine. ISSN 1730-0525, pp. 11–12
- ^ „History of Kraków Philharmonic” (în Polish). Filharmonia Krakowska (Kraków Philharmonic). 2010. Accesat în 2 iunie 2011. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor) - ^ Adam Mickiewicz Institute (). „Muzeum Narodowe w Krakowie”. Instytucje kultury (în Polish). Culture.pl. Accesat în .
- ^ Konrad J. Zarębski (aprilie 2011). „Pola Negri”. Multimedia. Baza wiedzy. Adam Mickiewicz Institute Culture.pl. Accesat în .[nefuncțională – arhivă]
- ^ Jerzy Jan Lerski, Piotr Wróbel, Richard J. Kozicki (). „Historical dictionary of Poland, 966-1945”. Greenwood Publishing Group. p. 451. ISBN 0-313-26007-9. Accesat în .
- ^ Stefan Żeromski (). „Snobizm i postęp” (PDF). Snobbism & Progress; book subtitled Play in 3 acts – a pun meaning 3 "partitioning acts". p. 46. Arhivat din original (PDF 882.6 KB) la . Accesat în .
Otrzymaliśmy w spadku po najeźdźcach 50% analfabetów. (The inheritance we received from the invaders was 50% illiteracy rate, that's everything.)
- Stefan Żeromski, Proposal for the Creation of the Academy of Polish Literature (Projekt Akademii Literatury Polskiej). 1918. Original text in full. Wikisource.
- Stefan Żeromski, On the Need for Polish Academy of Literature (O potrzebie akademii literatury polskiej). 1924. Public address in full. Wikisource.
- Rada Ministrów RP, Wawrzyn akademicki (Academic laurel), 1934. Decree of the Council of Ministers of the Republic of Poland. Wikisource.
- ^ a b „Polska Akademia Literatury (The Polish Academy of Literature)”. Encyklopedia Onet.pl, Grupa Onet.pl SA. . Arhivat din original la . Accesat în .
Vezi și
[modificare | modificare sursă]
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||
