Polityka

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Polityka
POL Polityka headquater Warsaw.jpg
Primul număr  Modificați la Wikidata
ȚarăPolonia  Modificați la Wikidata
Limbălimba poloneză  Modificați la Wikidata
Site webhttp://polityka.pl  Modificați la Wikidata
ISSN0032-3500
Prezență online

Polityka (pronunție în poloneză: [pɔˈlitɨka] , Politica) este o revistă de știri săptămânală de centru-stânga din Polonia. Cu un tiraj de 200.050 de exemplare (în aprilie 2011), a fost cea mai bine vândută revistă săptămânală din Polonia,[1] în fața ediției poloneze a revistei Newsweek, Newsweek Polska și a revistei Wprost. Polityka are un profil ușor intelectual, social liberal[2] care se deosebește de stilul mai conservator al revistei Wprost sau de abordarea mai cosmetică a revistei Newsweek Polska. Printre redactorii importanți și colaboratori permanenți s-au numărat Adam Krzemiński, Janina Paradowska, Daniel Passent, Ludwik Stomma, Adam Szostkiewicz, Jacek Żakowski, Ryszard Kapuściński, Jerzy Urban și Krzysztof Zanussi.

Istoric și profil[modificare | modificare sursă]

Fondată în 1957,[3][4] după ce stalinismul n-a mai avut o influență mare în Polonia, Polityka și-a dezvoltat încet o reputație pentru jurnalismul ei moderat critic, promovând un model de gândire economic[5] cu toate că a rămas mereu în limitele impuse de comunism, care cenzura tot presa în continuu. În special, Polityka a fost lansată pentru a înlocui revista Po prostu (1947–1957) care avea un limbaj mai radical.

Primul redactor-șef de la Polityka a fost Stefan Żółkiewski care a ocupat funcția din 1957 până în 1958.[4] Mieczysław Rakowski a ocupat cel mai mult timp postul de redactor în perioada 1958-1982, mai întâi ca adjunct și apoi ca redactor-șef.[6] El a fost cel care avea să devină ultimul prim-secretar al Partidului Muncitoresc Unit Polonez, ultimul prim-ministru comunist al Poloniei și care, în cele din urmă, va supraveghea lichidarea guvernării comuniste în Polonia în 1989. Polityka a susținut discuțiile de la masa rotundă, care s-au încheiat cu un acord de organizare a alegerilor libere, care ar fi dus la sfârșitul pașnic al guvernării comuniste în Polonia. Revista a obținut un renume în 1961, când a tipărit cinci părți din memoriile lui Adolf Eichmann care au fost furate și care i-au fost date de anti-naziști (singura altă revistă care a achiziționat fragmente din aceste memorii a fost Life).[7] Revista a atras o considerație a Ministerului sovietic al afacerilor externe în 1983, după ce și-a exprimat o viziune favorabilă asupra pluralismului politic.[8]

Jan Bijak a devenit redactor-șef al revistei în 1982 și a ocupat funcția până în 1994.[4]

După căderea comunismului în 1989, Polityka a continuat să joace un rol influent ca parte a noii prese libere a Poloniei. În 1990, echipa de la Polityka a părăsit editorul de stat RSW Prasa-Książka-Ruch cu drepturi de autor asupra titlului și a înființat o cooperativă independentă numită „Polityka” - Spółdzielnia Pracy.[9] O astfel de cooperativă editorială este unică în presa poloneză. Din 1994, editorul Polityka a fost Jerzy Baczyński. În 1995, formatul a fost schimbat de la cel mare al unui ziar (broadsheet) la cel al unei reviste color standard, care are peste 100 de pagini în fiecare număr.

Tiraj[modificare | modificare sursă]

În 2001, Polityka a avut un tiraj de 245.000 de exemplare.[9] Tirajul revistei a fost de 143.089 exemplare în 2010 și de 133.324 exemplare în 2011.[10] Au fost 124.761 de exemplare în 2012. În august 2014, împreună cu ediția electronică tirajul a fost de 127.732de exemplare.[11]

Premii[modificare | modificare sursă]

Din 1959, Polityka a acordat premiul pentru istorie (pentru cea mai bună carte de istorie a anului) și, din 1993, un premiu anual pentru arte, Paszport Polityki. De la sfârșitul anilor 1990, a finanțat și burse pentru tineri oameni de știință.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Sources » Polityka”. Presseurop. . Accesat în . 
  2. ^ „Polish newspapers and magazines”. Pecob. Accesat în . 
  3. ^ „Press and Publishers”. Republic of Poland. Accesat în . 
  4. ^ a b c Magdalena Przybysz-Stawska (septembrie 2013). „The Opinion Press in Poland from 1989 to 2012”. The 2nd Electronic International Interdisciplinary Conference. Accesat în . 
  5. ^ Monika Wilińska; Elisabet Cedersund (). "Classic ageism" or "brutal economy"? Old age and older people in the Polish media” (PDF). Journal of Aging Studies. 24: 335–343. Accesat în . 
  6. ^ Jacqueline Hayden (). The Collapse of Communist Power in Poland: Strategic Misperceptions and Unanticipated Outcomes. Routledge. p. 42. ISBN 978-1-134-20801-2. Accesat în . 
  7. ^ Daniel Passent: Zbrodniarz na łamach, Polityka nr 10/2007 (2595)
  8. ^ Wiesław Władyka: Historia Polityki dla dorosłych, Polityka nr 9/2007 (2594)
  9. ^ a b „Top 50 Finance/Business/News magazines worldwide (by circulation)” (Report). Magazine Organization. Accesat în . 
  10. ^ „Top 50 Magazines”. IFABC. . Accesat în . 
  11. ^ „Circulation of dailies”. Teleskop. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]