Sari la conținut

Octavian Cotescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Octavian Cotescu
Date personale
Nume la naștereOctavian Coteț Modificați la Wikidata
Născut[1] Modificați la Wikidata
Dorohoi, Dorohoi, România[2] Modificați la Wikidata
Decedat (54 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuValeria Seciu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Alte premii
Ordinul Meritul Cultural (1967) Modificați la Wikidata

Octavian Cotescu (n. 14 februarie 1931, Dorohoi – d. 22 august 1985, București)[3] a fost un actor român[4] de succes, din generația de aur. Activitatea sa artistică cuprinde numeroase roluri interpretate în film, dar și în teatru, în principal la Teatrul Bulandra din București, unde a fost coleg cu Toma Caragiu, Ștefan Bănică, Marin Moraru, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Florian Pittiș, Rodica Tapalagă, Ileana Predescu, Petrică Gheorghiu, Irina Petrescu, Ion Besoiu, Dan Nuțu. A fost totodată unul dintre interpreții preferați ai teatrului de televiziune și ai teatrului radiofonic din epocă. Activitatea de scenă a fost dublată și de o carieră didactică de profesor universitar la Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) "I.L. Caragiale" din București, unde a ocupat și funcția de rector în perioada 1981-1985. Printre cei mai buni studenți ai lui se numără Horațiu Mălăele, Stelian Nistor, Dan Condurache, Rosina Cambos, Maria Ploae.

Octavian Cotescu a fost deputat în Marea Adunare Națională în perioada 1975 - 1980.[5]

Date biografice

[modificare | modificare sursă]

La 14 februarie 1931 se naște la Dorohoi, județul Botoșani, Octavian Coteț, viitorul actor Octavian Cotescu, fiul maistrului ceferist Ilie Coteț (n. 1902) și al Anastasiei Lazăr (n. 1911). După trei ani, tatăl se mută cu serviciul la Iași. Vor locui în pavilioanele CFR, pe strada Aurora, din Copou. Bunicii dinspre tată erau țărani din comuna Miroslava, județul Iași. Octav s-a dus la ei doar de câteva ori și pentru scurt timp, în vacanțe. În schimb, verile le petrece cu mama și cu sora sa, Mioara (Maria, născută la 29 august 1934), la Botoșani, la bunicii dinspre mamă, Petru Lazăr, mecanic de locomotivă și Maria Lazăr, casnică. Locuiau pe strada Cronicar Neculce nr. 12, unde aveau o mică gospodărie cu livadă. Octav va continua să vină la Botoșani, la mătușa sa, Ecaterina Lazăr, unde își va petrece vacanțele cutreierând orașul și împrejurimile chiar și după dispariția din viață a bunicilor.

În perioada 1938—1942 urmează, la Iași, cursurile Școlii primare din str. Toma Cozma, cartierul Aurora. După terminarea școlii primare, în anul 1942 se înscrie la Colegiul Național din Iași.

Mama se angajează telegrafistă la Gara CFR Iași. În anul 1943 părinții divorțează. În primăvară, bunicii din Botoșani și cei doi copii pleacă la Timișoara. Mama va lucra ca telegrafistă în Gara Timișoara. Primesc locuință în cartierul Fratelia. Tatăl e detașat cu serviciul la Cîineni, județul Vâlcea.

În anul 1944 - Mai mulți elevi ai Liceului Național din Iași, printre care și Octav, se înscriu la Liceul Militar, transferat de la Iași la Timișoara, urmându-l apoi la Pitești, până în vara anului 1945, când vor reveni la vechile lor școli, în urma desființării Liceului Militar.

Octavian Cotescu a fost căsătorit cu actrița Valeria Seciu. Alexandru Cotescu este fiul lui Octavian Cotescu și al Valeriei Seciu. Alexandru Cotescu a avut o apariție meteorică în filmul „Păcală” (1974), dar a urmat, mai târziu, calea monahală. Trăiește la Mănăstirea Vatopedu de la Muntele Athos, în Grecia, luând numele bisericesc de Daniil. A lucrat la traducerea unei importante antologii de texte liturgice și vieți ale sfinților.[6]

  • Ordinul Muncii clasa a III-a (1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[7]
  • Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”[8]
Octavian Cotescu (anii 1980)

La 12 mai 1951 debutează pe scena Teatrului Bulandra (pe atunci Teatrul Municipal) în piesa de teatru Pădurea scrisă de Alexandr Ostrovski. A colaborat cu Teatrul Mic din București și cu teatre din provincie, din Satu Mare sau Oradea.[9]

An Rol Piesa Dramaturg Regizor
1958
Bertrand
George Bernard Shaw Liviu Ciulei
1960
Tom
Tennessee Williams Dinu Negreanu
1962
Gogu
Teodor Mazilu Lucian Pintilie
1966
Nae Girimea
Ion Luca Caragiale Lucian Pintilie
1970
Iordache
Teodor Mazilu Emil Mandric
1972; 1979
Cațavencu
Ion Luca Caragiale Liviu Ciulei
1972
Nikolai Gogol Lucian Pintilie
1974
Ion Băieșu Alexandru Tatos
1976
Ecaterina Oproiu Cătălina Buzoianu
1977
Alexander Vampilov Valeriu Moisescu
1978
Anton Cehov Laurențiu Azimioară
1979
Thomas Bernhard Anca Ovanez-Doroșenco
1980
Mihail Bulgakov Cătălina Buzoianu
1982
Moliere Alexandru Tocilescu
1982
Mihail Bulgakov Alexandru Tocilescu
  1. ^ a b Octavian Cotescu 
  2. ^ (PDF) http://bibliotecadeva.eu:82/periodice/flacara/1977/12/flacara_1977_12_50.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ 30 de ani de la dispariția unui mare actor - Octavian Cotescu Arhivat în , la Wayback Machine., agerpres.ro
  4. ^ Octavian Cotescu Arhivat în , la Wayback Machine., aarc.ro
  5. ^ AdamPopescu, de, Mari actori pe scena comunismului (în Romanian), evz.ro 
  6. ^ Ei au renunțat la tot pentru Dumnezeu! - Vedete care au lăsat în urmă celebritatea, alegând credința absolută, 11 septembrie 2010, Libertatea, accesat la 6 noiembrie 2016
  7. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 500/1964 pentru conferirea unor ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial nr. 18 din 9 decembrie 1964.
  8. ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.
  9. ^ „Cotescu Octavian - activitate”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Scandalul "Revizorul", jurnalul.ro, 9 feb 2004

Legături externe

[modificare | modificare sursă]