Stagflație

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Economie
GDP PPP Per Capita IMF 2008.svg

Științe economice
Economie politicăȚară dezvoltată
Economie de piațăFormele pieței
CerereOfertăBani
InflațieDeflațieComerț
Economie heterodoxă

Economie generală

MicroeconomieMezoeconomie
MacroeconomieEconomie financiară
Politică economicăEconometrie
Comerț exteriorHomo oeconomicus
Economie instituționalăConjunctură
Echilibrul piețeiCost marginal
Funcție de utilitateEchilibru Nash

Economia afacerilor

ProducțieMarketing
ControllingManagement
Economia resurselor umane
FinanțeContabilitateAudit

Economiști pe categorii

Economiști români
Economiști americani
Economiști francezi
Economiști germani

Portal:Economie
Proiectul economie

Listă de articole economice
Listă de întreprinzători renumiți
Colecție de formule economice
Listă de economiști

Categoria economie
Toate articolele din serie
editează

Stagflația (portmanteau dintre stagnare și inflație) este situația economică în care rata inflației este mare, creșterea economică este mică sau nulă, iar rata șomajului este înaltă. Aceasta creează o dilemă privind politica economică ce trebuie adoptată, întrucât acțiunile necesare a fi întreprinse pentru a micșora inflația pot spori rata șomajului și vice versa.

Invenția termenului este atribuită politicianului conservator britanic Iain Macleod, care a utilizat termenul pentru prima dată într-un discurs în Parlamentul Regatului Unit în 1965.[1][2][3][4][note 1]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nelson și Nikolov spun că termenul 'stagflație' a fost uneori atribuit în mod eronat lui Paul Samuelson.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Online Etymology Dictionary. Douglas Harper, Historian. http://dictionary.reference.com/browse/stagflation (accessed 5 May 2007).
  2. ^ British House of Commons' Official Report (also known as Hansard), 17 November 1965, page 1,165.
  3. ^ (2002) Bank of England Working Paper. (raport).Introduction, page 9.
  4. ^ Mankiw, N. Gregory (2008). Principles of Macroeconomics  page 464

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]