Partidul Conservator (Regatul Unit)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Partidul Conservator
Conservative Party
Președinte Theresa May (demisionar)
Fondat 1834 (partea modernă)
1678 (partea Tori)
Sediu 30 Millbank, SW1P 4DP,
Londra
Ideologie politică Conservatorism
Poziție politică Centru-dreapta
Afiliație internațională Uniunea Internațională a Democraților
Afiliație europeană Alianța Europeană a Conservatorilor și Reformiștilor
Grup europarlamentar Grupul Europenilor Conservatori și Reformiști
Culori Albastru
Site web www.conservatives.com
Vezi și Politica Regatului Unit

Partide politice
Alegeri

Partidul Conservator, oficial cunoscut ca Partidul Conservator și Unionist,[1] este un partid politic de centru-dreapta din Marea Britanie. În prezent este partidul de guvernământ, aceasta după alegerile generale din 2010, în care s-a format un guvern de coaliție cu liberal-democrații. În 2015 conservatorii conduși de David Cameron au câștigat o majoritate surprinzătoare și au format primul guvern majoritar conservator din 1992.[2] Cu toate acestea, la alegerile anticipate din 8 iunie 2017 partidul și-a pierdut majoritatea parlamentară.[3] Acestaa se bazează pe sprijinul unui partid politic din Irlanda de Nord, Partidul Unianionist Democrat (PUD), pentru a conduce o majoritate în Camera Comunelor printr-un acord de încredere și furnizare. Liderul partidului, Theresa May,[4] a servit în calitate de lider al Partidului Conservator și prim-ministru din iulie 2016. Este cel mai mare partid din administrația locală, cu 9.008 de consilieri.[5] Partidul Conservator este unul dintre cele două partide politice majore contemporane din Regatul Unit, celălalt fiind rivalul său modern, Partidul Laburist.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Origini în Partidul Whig[modificare | modificare sursă]

Partidul Conservator a fost fondat în anii 1830. Cu toate acestea, unii scriitori își trasează originile de la regele Charles I în anii 1620. Alți scriitori indică o fracțiune, înrădăcinată cu Partidul Whig din secolul al XVIII-lea, care a coalizat în jurul lui William Pitt cel Tânăr în anii 1780.

Conservatori și uniniști[modificare | modificare sursă]

Lărgirea francizei electorale din secolul al XIX-lea a forțat Partidul Conservator să-și popularizeze abordarea sub Edward Smith-Stanley, 14-lea Conte de Derby și Benjamin Disraeli, care și-a desfășurat propria extindere a francizei cu Actul de Reformă din 1867.

Edward Heath[modificare | modificare sursă]

Margaret Thatcher[modificare | modificare sursă]

John Major[modificare | modificare sursă]

Înapoi în opoziție -- William Hague[modificare | modificare sursă]

Iain Duncan smintath[modificare | modificare sursă]

mith și Michael Howard[modificare | modificare sursă]

David Cameron[modificare | modificare sursă]

Organizare[modificare | modificare sursă]

În albastru, votul acordat conservatorilor, ca o fracțiune din totalul voturilor exprimate începând cu anul 1837 și până în prezent.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Profile: The Conservative Party”. BBC News. . Accesat în . 
  2. ^ „Election results: Conservatives win majority”. BBC News. . Accesat în . 
  3. ^ „UK election 2017: Conservatives lose majority”. BBC News. . Accesat în . 
  4. ^ „Theresa May feels self-satisfied as Wales poll shows Conservative wins”. Daily Royal. . Accesat în . 
  5. ^ „Local Council Political Compositions”. Open Council Date UK. . Arhivat din originalul de la . Accesat în .  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)


Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Partidul Conservator

Web site-uri oficiale ale partidului[modificare | modificare sursă]

Alte web site-uri[modificare | modificare sursă]