Coenzima Q10

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Coenzima Q10 a fost descoperită în 1957 de Frederick Crane, Ph.D., acum la Purdue University, Indiana SUA. După 4 ani, Peter D. Mitchell, Ph.D., la University of Edinburgh, și-a dat seama cum Q10 produce energie la nivel celular și, în 1978, a câștigat Premiul Nobel pentru chimie cu această descoperire.

În 1993, Dr. Folkers a testat prima administrare clinică a Co Q10 într-o clinică din Copenhaga, Danemarca. Doctorii au tratat 32 pacienți cu cancer de sân avansat și de "mare risc". Pe lângă operația potrivită și tratamentul convențional, fiecare pacient a luat 90 mg de CoQ10 pe zi. Au primit de asemenea alte vitamine, minerale, antioxidanți, și acizi grași esențiali. Din acest grup, 6 din cei 32 de pacienți au arătat o regresie tumorală parțială, semnificativă în cazurile grave. Apoi, în octombrie 1993 s-a întâmplat ceva ciudat: una din aceste șase femei, din proprie inițiativă, și-a mărit doza de la 90 la 390 mg pe zi. Începând cu luna următoare, doctorul ei a notat că "tumora nu mai era palpabilă și luna următoare o mamografie a confirmat dispariția tumorii ei. După aceasta, o altă femeie din grup și-a mărit de asemenea doza ei, la 300 mg. Tumora ei a dispărut de asemenea cu repeziciune și un examen clinic n-a putut să mai evidențieze nici tumora principală, nici metastazele de la distanță." [1]

În alt raport, două femei cu cancer de sân cu metastaze au primit 390 mg/zi de CoQ10. Una din paciente a fost o femeie de 44 ani cu numeroase metastaze hepatice. După tratamentul cu CoQ10 timp de 11 luni, toate metastazele hepatice au dispărut și pacienta era în stare excelentă de sănătate. Cealaltă pacientă a fost o femeie de 49 ani cu cancer de sân care a metastazat la cavitatea pleurală. După șase luni de terapie cu CoQ10, fluidul pleural era complet normal și pacienta a fost raportată în stare excelentă de sănătate. [2]

Poate același exemplu dinainte: dispariția unei tumori de sân de 1.5 - 2 cm, într-o lună, după creșterea dozei de Q10 la 390 mg / zi. Dr. Knud Lockwood (cu experiență de peste 35 de ani) spune că "nu a văzut niciodată o regresie completă spontană de la așa o dimensiune a tumorii, și niciodată cu nici un tratament convențional anti-cancer".

O descoperire recentă (2005) a cercetătorilor de la Universitatea din Miami (FL): "Pentru prima dată în istorie am putut să învățăm celulele canceroase să se sinucidă cu Q10, printr-un mecanism al mitocondriilor, fără a afecta celulele normale" (Dr. S.L. Hsia). Conducătorul echipei de cercetare, Niven R. Narain susține că celulele canceroase își pierd potențialul apoptotic (de a răspunde la moartea lor programată). Q10 restaurează apoptoza la celulele canceroase, prin reducerea genelor bcl-2 ce conferă rezistența la apoptoză. Q10 modulează bcl-2 așa încât celulele canceroase se vor sinucide, fără a afecta celulele normale [3]

S-a dovedit științific că coenzima Q10 stimulează sistemul imunitar, conducând la nivele ridicate ale anticorpilor, un mai mare număr și/sau activitate a macrofagelor și a limfocitelor T, și o rezistență crescută la infecții. S-a raportat de asemenea ca Co Q10 crește nivelul anticorpului IgG (imunoglobulina G). Un alt studiu a arătat o dependență statistică semnificativă între nivelul scăzut plasmatic al coenzmei Q10 (deficiență) și diagnosticul de cancer de sân. Nivele scăzute în sânge ale Q10 s-au raportat la pacienți cu alte tumori maligne decât cele de sân, inclusiv: mielom, limfom, cancere ale plămânului, prostatei, pancreasului, colon, rinichi, cap și gât.

Organismul poate produce cantități suficiente de coenzima Q10 până pe la cca 30 de ani, apoi nivelul scade progresiv cu vârsta, iar această scădere este asociată cu apariția diverselor tipuri de cancere, cum s-a arătat mai sus; mai ales dacă din alimentație lipsesc vitaminele B3 și B6 și acidul folic, necesare în producția de Q10.

Doza este cheia tratamentului, conform studiilor prezentate anterior. Se pot vindeca diverse forme de cancer (efectul Q10 fiind comun în cancer, și anume acționează asupra metabolismului oricărei celule sănătoase, ce se hrănește aerob, și o fortifică; pe de altă parte celulele canceroase se hrănesc anaerob - fermentează zahăr (a se vedea Otto Warburg) - și de aceea Q10 le produce suicidul) pornind chiar din stadii terminale, care n-au absolut nici o șansă cu tratamentele convenționale (citostatice, raze). Citostaticele sunt agresive si toxice, ele scad imunitatea și agravează suferințele cardiace. Coenzima Q10 în doze de 300 mg zilnic anihilează efectele nocive ale citostaticelor, întărește mușchiul cardiac, combate radicalii liberi (stress oxidativ), dar, cel mai important, crește imunitatea, organismul putând astfel să lupte cu cancerul. Aceasta este veriga lipsă în tratarea cancerului cu citostatice, și anume creșterea imunității slăbite de boală, și de citostatice. Deci, combinarea citostaticelor cu coenzima Q10 asigură o luptă eficace contra cancerului.

Pacienții (mai ales cei în vârstă) știu preabine că citostaticele au un efect negativ devastator și asupra inimii. Pe la mijlocul 1960, cercetători japonezi au recunoscut că CoQ10 se concentrează în miocard, mușchiul inimii. Rolul ei în inimă apare clar: inima, unul din organele cele mai energetice, bate aproximativ de 100000 ori într-o zi și de 36 milioane ori într-un an, și depinde de CoQ10 pentru "bioenergie". La începutul anilor 1980, Folkers, director la Institute for Biochemical Research - University of Texas, și Per H. Langsjoen, M.D. (tatăl lui Petru), au realizat primul studiu asupra CoQ10 în tratamentul cardiomiopatiei, o formă progresivă de insuficiență cardiacă. Descoperirile au fost uimitoare. Într-un studiu bine controlat, 19 pacienți care era de așteptat să moară de insuficiență cardiacă și-au revenit cu o "extraordinară îmbunătățire clinică", după raportul lui Folkers și Langsjoen's [4].

Studiile demonstrează efectul esențial al CoQ10. În Biochemical and Biophysical Research Communications [5], Folkers a descris cazul unui bărbat de 43 ani suferind de cardiomiopatie. După ce i s-a dat CoQ10, inima sa mărită s-a micșorat (arătând ca merge mai eficace), și și-a putut relua o "extrem de activă viață atletică". Funcționarea inimii unui alt pacient, 50 ani cu o cardiomiopatie extrem de severă, a revenit la normal după ce a luat CoQ10, și de atunci nu a mai avut "limitări de activitate" Numeroase alte studii au confirmat rolul CoQ10 în tratarea problemelor (insuficiență) cardiace, altfel tratate cu medicamente (beta blocanți și inhibitori ACE)- sau prin transplant de inimă.

Această substanță esențială funcționării normale a celulei, Q10, este capabilă, în dozele prezentate anterior, să „repare” organismul bolnavului canceros sau cardiac, și să-i redea o viață normală, lucru imposibil pentru tratamentele obișnuite. Sigur, citostaticele (și alte tratamente convenționale) trebuie urmate, dar fără Q10 acestea fac și mult rău; combinând însă cu Q10 (vorbesc de cancer, desigur), abia atunci citostaticele vor ucide celulele rele și nu și pe cele sănătoase, tratamentul având un succes inimaginabil.

Atenție: Q10 este un supliment alimentar, NU înlocuiește tratamentele convenționale prescrise de medici, ci doar li se asociază. Respectați sfaturile medicului de specialitate.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ [Ralph Moss, Antioxidants Against Cancer]
  2. ^ [Lockwood K, Moesgaard S, Yamamoto T, Folkers K. Progress on therapy of breast cancer with vitamin Q10 and the regression of metastases. Biochem Biophys Res Commun 1995;212:172-177]
  3. ^ LE Magazine, October 2005 - Report: Coenzyme Q10 New Applications for Cancer Therapy
  4. ^ Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America, June 1985;82:4240-4
  5. ^ [Biochemical and Biophysical Research Communications, Jan 15, 1993;182:247-53]