Maestrul Zacharius sau ceasornicarul care și-a pierdut sufletul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Maestrul Zacharius sau ceasornicarul care și-a pierdut sufletul
Verne-Zacharius.jpg
Autor Jules Verne
Titlu original Maître Zacharius ou l'horloger qui avait perdu son âme
Autor ilustrații Théophile Schuler
Țara de apariție Franța
Limbă Limba franceză
Gen povestire fantastică pentru copii
Editura Hetzel
Data apariției 1854

Maestrul Zacharius sau ceasornicarul care și-a pierdut sufletul (franceză Maître Zacharius ou l'horloger qui avait perdu son âme) este o povestire fantastică pentru copii scrisă de Jules Verne și apărută în 1854 în publicația Musée des familles.

Povestea[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Maestrul Zacharius este un ceasornicar elvețian a cărui casă este construită pe o mică insulă la confluența dintre fluviul Ron și lacul Geneva. Ceasurile sale sunt caracterizate de un grad înalt de precizie și o realizare artistică deosebită, însă recunoașterea primită pentru munca sa l-a făcut arogant. Alături de el se află tot timpul fiica sa, Gérande și menajera Scholastique, precum și ucenicul Aubert, de care fiica sa este îndrăgostită.

Însă Zacharius suferă de o boală misterioasă, care îl face să se stingă. Suferința sa este amplificată de faptul că unele ceasuri construite de el în trecut încep să aibă probleme. Simțindu-și sfârșitul aproape, Zacharius încearcă să îi transmită lui Albert secretul fabricării ceasurilor sale speciale, care sunt tratate ca și cum ar fi parte din creatorul lor.

Încetul cu încetul, toate orologiile și ceasurile de mână realizate de el încep să o ia razna, iar clienții nemulțumiți renunță la serviciile sale, lucru care îl duce la sapă de lemn. Nici chiar insistențele fiicei sale de a merge la biserică nu-i mai sunt de folos și, pe patul de moarte, el binecuvântează uniunea dintre ea și Aubert. În clipa morții, Zacharius dispare doar pentru a merge la unul dintre orologiile create de el și aflate în posesia unei ființe care întruchipează Timpul și care, în schimbul vieții, îi cere fata de soție.

Capitolele povestirii[modificare | modificare sursă]

Sursele de inspirație[modificare | modificare sursă]

Pentru această povestire, sursele de inspirație ale lui Jules Verne au fost:

Teme abordate în cadrul povestirii[modificare | modificare sursă]

  • Dragostea pentru munca bine făcută, pe care maestrul Zacharius o arată față de meseria de ceasornicar
  • Iubirea imposibilă (în particular pasiunea care se înfiripă între Gérande și Aubert)
  • Pactul cu diavolul, reprezentat de înțelegerea dintre maestrul Zacharius și Domnul Pittonaccio (temă regăsită în mitul lui Faust)

Lista personajelor[modificare | modificare sursă]

  • Maestrul Zacharius - ceasornicar elvețian
  • Gérande - fiica lui
  • Aubert Thün - ucenic al lui Zacharius și iubit al lui Gérande
  • Domnul Pittonaccio - ființă întruchipând Timpul, care îi oferă lui Zacharius nemurirea în schimbul sufletului
  • Scholastique - menajera lui Zacharius

Adaptări[modificare | modificare sursă]

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

  • 2003 - în volumul Doctor Ox, Ed. Corint, ISBN 973-653-461-8
  • 2007 - "Stăpânul ceasurilor" - în volumul Călătorii extraordinare, Ed. Paralela 45, traducere Dan Starcu, 160 pag., ISBN 978-973-47-0019-6
  • 2011 - "Meșterul Zacharius" - în volumul Drumul Franței, Ed. ErcPress, Colecția "Jules Verne", vol. 12, traducere Dan Starcu, 224 pag., ISBN 978-606-602-040-4

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Tilurile capitolelor au fost preluate din ediția apărută la editura ErcPress în anul 2011.
  2. ^ Filmul Maître Zacharius
  3. ^ Filmul Zacharius pe IMDB.

Legături externe[modificare | modificare sursă]