Eternul Adam

Informații generale
Eternul Adam
Ilustrație din ediția apărută în 1910
Autor	Jules Verne
Gen	science fiction
Ediția originală
Titlu original	L'Éternel Adam
Limba	Limba franceză
Editură	Hetzel
Țara primei apariții	Franța
Data primei apariții	1910
Modifică date / text

Eternul Adam (în franceză L'Eternel Adam) este o povestire științifico-fantastică scrisă de Jules Verne și publicată postum, în 1910, de fiul său, Michel Jean Pierre Verne, în culegerea Ieri și mâine. Deși manuscrisul original a fost redactat de Jules Verne în ultimii ani de viață, el a fost modificat semnificativ de fiul său, Michel Verne.^[1]

Subiectul[modificare | modificare sursă]

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Subiectul, foarte pesimist, prezintă un cataclism planetar cauzat de un eșec științific. Autorul prezice moartea civilizației umane actuale și nașterea unei noi civilizații. Un arheolog din viitor regăsește un jurnal aparținând grupului de supraviețuitori ai unui cataclism care a dus la inundarea întregului pământ.

Grupul își găsește salvarea pe o insulă vulcanică. Singurul lor scop devine acela de a se hrăni, astfel că revin, încetul cu încetul, la stadiul de barbarie. Toate cunoștințele civilizației umane sunt uitate. Urmașii lor reușesc, mult mai târziu, să creeze o nouă civilizație, al cărei exponent este și arheologul din viitor.

Teoria rotirii civilizațiilor[modificare | modificare sursă]

Verne emite ipoteza că fiecare civilizație umană ar putea să fie, de fapt, construită pe ruinele unor civilizații anterioare, distruse de un cataclism planetar. Astfel, civilizația noastră actuală ar fi construită pornind de la rămășițele împrăștiate ale celor care ar fi populat Atlantida cu mii de ani în urmă. Cuplul de supraviețuitori din povestirea de față ar constitui, la rândul lor, noii Adam și Eva ai unor noi religii, înființate pe teritoriul Atlantidei, ridicat din nou din ape odată cu scufundarea celorlalte continente.

Teme abordate în cadrul povestirii[modificare | modificare sursă]

Prezentarea unui viitor îndepărtat (temă prezentă și în Parisul în secolul XX sau "Un oraș ideal", dar mai ales în povestirea "În secolul XXIX. O zi din viața unui ziarist american în anul 2889")
Sfârșitul lumii
Rotirea civilizațiilor
Existența Atlantidei

Lista personajelor[modificare | modificare sursă]

Sofr-Ai-Sr - zartog^[2] din "Imperiul celor Patru Mări" (Atlantida)
Naratorul din vremurile noastre
Jean - fiul nartatorului
Germain - șoferul naratorului
Modeste Simonat - șoferul naratorului
George Raleigh - grădinarul naratorului
Anna Raleigh - soția grădinarului
Edith și Mary - fiicele familiei Raleigh
Doctorul Bathurst - savant
Doctorul Moreno - savant
Williamson - proprietarul unei importante pescării din Rosario
Rowling - proprietarul unei ferme de trufandale
Mendoza - președintele tribunalului din Rosario

Traduceri în limba română[modificare | modificare sursă]

1975 - "Eternul Adam" - în antologia Odiseea marțiană Maeștrii anticipației clasice, Ed. Minerva, traducere Ion Hobana
1991 - "Eternul Adam" - în colecția "Cartea de aur a anticipației", nr. 1, Ed. Libra, traducere Ion Hobana
2005 - "Edom" - în volumul O dramă în văzduh, Ed. Minerva, traducere Ion Hobana, ISBN 973-21-0729-4

Note[modificare | modificare sursă]

^ della Riva, Piero Gondolo. „A propos des oeuvres posthumes de Jules Verne” (595–96). Europe: 73–88.
^ Adică, după explicațiile date de Verne, "doctorul, al treilea reprezentant bărbat al celei de-a o sută una generații din neamul Sofrilor".

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Jules Verne - Eternul Adam^{[nefuncțională – arhivă]}
Lista completă a romanelor și nuvelelor publicate de Jules Verne
Rezumatul povestirilor lui Jules Verne Arhivat în 17 mai 2012, la Wayback Machine.

[1] Riva, Piero Gondolo. „A propos des oeuvres posthumes de Jules Verne” (595–96). Europe: 73–88.

[2] Adică, după explicațiile date de Verne, "doctorul, al treilea reprezentant bărbat al celei de-a o sută una generații din neamul Sofrilor".

[1]

[2]