Emmanuelle Béart
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Emmanuelle Béart | |
 |
|
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (53 de ani)  Gassin, Franța |
| Părinți | Guy Béart[*] Geneviève Galéa[*] |
| Frați și surori | Mikis Cerieix[*] Olivier Guespin[*] Ève Béart[*] |
| Căsătorită cu | Daniel Auteuil (–) Michael Cohen[*] (din ) |
| Cetățenie | Franța |
| Etnie | evrei |
| Ocupație | actriță actriță de film[*] model actriță de teatru[*] |
| Alma mater | Collège International Marie de France[*] |
| Alte premii | |
| Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor[*] César Award for Best Supporting Actress[*] (1987) pentru Manon des Sources[*] David di Donatello for Best Foreign Actress[*] (1993) pentru A Heart in Winter[*] European Film Award for Best Actress[*] (2002) pentru 8 femei Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*] |
|
| Prezență online | |
Modifică date / text  |
|
-.jpg)
Emmanuelle Béart (n. 14 august 1963 în Gassin, Département Var) este o actriță franceză de teatru și film, ea a fost și fotomodel iar între anii 1996 - 2006 ambasadoare la UNICEF.[1]
Date biografice[modificare | modificare sursă]
Emmanuelle este fiica unui inginer și poet libanez și al cântăreței Guy Béart. După propria ei declarație, strămoșii ei provin din Grecia, Italia, Spania, Croația și Rusia.[2] Copilăria o petrece cu cei patru frați, fără televizor, în Provence. În 1972 când avea 9 ani are un rol secundar într-un film regizat de René Cléments, iar în 1976 joacă rolul ca Romy Schneider în filmul Mado. Din anul 1980 trăiește în Montreal, Canada. Aici învață engleza și este sprijinită ca actriță de regizorul de film Robert Altman. Se reîntoarece în 1983 în Franța unde promovează actoria la Jean-Laurent Cochet. Primul ei succes ca actriță îl are în anul 1986 prin rolul jucat în filmul Manon des sources. În 1987 este aleasă dintre 5.000 de candidate de Tom McLoughlin pentru juca într-o comedie produsă de studiorile din Hollywood. Ea a fost arestată în 1996 într-o acțiune de protest pentru emigranți și i-a fost desfăcut contractul cu casa de modă Dior.[3]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Cinema
- 1971 : La Course du lièvre à travers les champs de René Clément
- 1975 : Demain les mômes de Jean Pourtalé
- 1983 : Premiers désirs de David Hamilton
- 1984 : Un amour interdit de Jean-Pierre Dougnac
- 1984 : L'Amour en douce d'Édouard Molinaro
- 1986 : Manon des sources de Claude Berri
- 1987 : Date with an Angel de Tom McLoughlin
- 1988 : À gauche en sortant de l'ascenseur d'Édouard Molinaro
- 1989 : Les Enfants du désordre de Yannick Bellon
- 1990 : Le Bateau de Lu de Christine Citti (scurt metraj)
- 1990 : Le Voyage du capitaine Fracasse d'Ettore Scola
- 1990 : La Belle Noiseuse de Jacques Rivette
- 1991 : J'embrasse pas d'André Téchiné
- 1991 : Contre l'oubli (« Pour Nguyen Chi Thien, Vietnam » de Michel Deville)
- 1991 : Un cœur en hiver de Claude Sautet
- 1993 : Rupture(s) de Christine Citti
- 1994 : L’Enfer de Claude Chabrol
- 1995 : Nelly et Monsieur Arnaud de Claude Sautet
- 1995 : Une femme française de Régis Wargnier
- 1996 : Mission : Impossible de Brian de Palma
- 1996 : Le Dernier Chaperon rouge de Jan Kounen (scurt metraj)
- 1997 : Don Juan de Jacques Weber
- 1998 : Le Temps retrouvé de Raoul Ruiz
- 1998 : Voleur de vie d'Yves Angelo
- 1999 : Elephant Juice de Sam Miller
- 1999 : La Buche de Danièle Thompson
- 2000 : Les Destinées sentimentales d'Olivier Assayas
- 2000 : Voyance et Manigance d'Éric Fourniols
- 2001 : La Répétition de Catherine Corsini
- 2001 : 8 Femmes de François Ozon
Emmanuelle Béart la Berlinale 2007.
- 2002 : Les Égarés d'André Téchiné
- 2002 : Searching For Debra Winger de Rosanna Arquette
- 2002 : Histoire de Marie et Julien de Jacques Rivette
- 2003 : Nathalie... d'Anne Fontaine
- 2004 : À boire de Marion Vernoux
- 2005 : Un fil à la patte de Michel Deville
- 2005 : L'Enfer de Danis Tanovic
- 2006 : Un crime de Manuel Pradal
- 2006 : Le Héros de la famille de Thierry Klifa
- 2007 : Les Témoins d'André Téchiné
- 2008 : Disco de Fabien Onteniente
- 2008 : Vinyan de Fabrice Du Welz
- 2008 : Mes stars et moi de Lætitia Colombani
- 2010 : Ça commence par la fin de Michaël Cohen
- 2010 : Nous trois de Renaud Bertrand
- 2010 : Ma compagne de nuit de Isabelle Brocard et Hélène Laurent
- 2011 : Bye bye Blondie de Virginie Despentes
- Teviziune
- 1984 : Zacharius de Claude Grinberg
- 1984 : Raison perdue de Michel Favart
- 1986 : La Femme de sa vie de Michel Favart
- 1986 : Et demain viendra le jour de Jean-Louis Lorenzi
- 1989 : Marie-Antoinette de Caroline Huppert
- 2005 : D'Artagnan et les trois mousquetaires de Pierre Aknine
- 2008 : Boubouroche de Laurent Heynemann
- 2011 : Le Grand Restaurant II (divertissement) de Gérard Pullicino
- 2011 : Le reste du monde de Damien Odoul
- 2011 : Le désert de l'amour de Jean-Daniel Verhaeghe
- Video Clip
- 1992 : Petit voleur, de Renaud, realizat de Lewis Furey
- 2009 : Hymne à la soie, de Maxime Le Forestier, realizat de Jean-Paul Rouve
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Iterviu cu Emmanuelle Beart
- ^ Când sunteți pregătită pentru comedii Madame Béart?
- ^ Arestată la o acțiune de protest
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Sylvie Lancrenon: Cuba Libre. Emmanuelle Béart. Übersetzt von Sophia Marzloff. Schirmer/Mosel, München 2008, ISBN 978-3-8296-0375-1, Band mit in Havanna erstellten erotischen Fotografien.
- Fabien Goffez: Emmanuelle Béart. Nouveau monde, Paris 2005, ISBN 2-84736-090-5
- Guy Austin: Stars in modern French film. Hodder Arnold, 2003, ISBN 978-0-340-76018-5
- Emmanuelle Béart: Sous nos yeux. Missions d'Emmanuelle Béart, ambassadrice de l'UNICEF. Fotos von Olivier Guespin. Hrsg. von UNICEF, Gallimard, Paris 2003, ISBN 2-7424-1247-6
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Emmanuelle Béart pe Internet Movie Database
- de „Wann sind Sie reif für Komödien, Madame Béart?“ FAZ, 10. august 2007, cu imagini
- «Eu vreau să deschid toate ușile», Der Bund, 2006
|
