Idilă

Idila (din greacă veche εἰδύλλιον, transliterat: eidúllion) este o specie de poezie lirică și erotică din sfera poeziei bucolice, în care este prezentată, în formă optimistă sau idealizată, viața și dragostea în cadrul rustic.

Idila este o specie a liricii peisagistice și erotice, care zugrăvește în tonalități optimiste sau idealizante viața și dragostea în cadrul rustic. Idila însemnă și iubire curată, naivă, tinerească între persoane de sex opus^[1]

Au scris idile Teocrit, Vergiliu, Ausonius, Pierre de Ronsard, Salomon Gessner, Dimitrie Bolintineanu, Coșbuc^[2]. Astfel, George Coșbuc a publicat în anul 1893 volumul de poezii intitulat Balade și idile.

În muzică, idila este o compoziție, de obicei instrumentală, cu caracter pastoral sau sentimental; de exemplu, Siegfried-Idyll, poem simfonic pentru orchestră de cameră, de Richard Wagner.

Note

^ Mic dicționar enciclopedic, Editura enciclopedică română, București, 1972.
^ Mic dicționar enciclopedic, op. cit., articolul Idilă, p. 456.

Bibliografie

Virgil Nemoianu: Microarmonia, Editura Polirom, Iași, 1996

Acest articol despre literatură este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!

[1] Mic dicționar enciclopedic, Editura enciclopedică română, București, 1972.

[2] Mic dicționar enciclopedic, op. cit., articolul Idilă, p. 456.

[1]

[2]