Județul Vâlcea

**Judeţul Vâlcea**

Reşedinţa	Râmnicu Vâlcea
Regiune	Oltenia
Prescurtare	VL
Minorităţi
Suprafaţă - Total	Locul 19 5.765 km²
Populaţie - Total (2001) - Densitate	Locul 25 432.980 75/km²

Motto

"Nu e zidire veche, ruină, movilă de pământ de care să nu fie legat un cântec, o legendă, un nume de viteaz".

("România pitorească" Călătorind pe malurile Oltului -Alexandru Vlahuţă )

Judeţul Vâlcea, localizat în sudul României, regiunea geografică Oltenia, se întinde pe o suprafaţă de 5765 kmp şi se învecinează cu: judeţele Alba şi Sibiu la nord, judeţul Argeş la est, judeţul Olt la sud şi sud-est, judeţul Dolj la sud-est, judeţul Gorj la vest şi judeţul Hunedoara la nord-vest.

Din punct de vedere administrativ, judeţul Vâlcea este împărţit în 2 municipii, 9 oraşe şi 78 comune.

Prin aşezarea sa geografică judeţul Vâlcea beneficiază de toate formele de relief, munte, deal şi câmpie, dispuse în trepte de la nord la sud, întregite de pitoreştile defilee ale Oltului şi Lotrului, străjuite semeţe de munţii Cozia, Căpăţânii, Făgăraş, Lotru şi Parâng.

Muntele Cozia, după unele mărturii ar fi Kogheon, "muntele sfânt al dacilor".

Două treimi din suprafaţa judeţului sunt ocupate de Podişul Getic şi Subcarpaţii Getici, cu altitudini între 400 - 800 m.

Râul Olt, străbate judeţul pe o distanţă de 135 km, primind apele a numeroşi afluienţi din care cel mai important este Lotru. Acest bazin hidrografic, care se află în partea dreaptă a Oltului, cuprinde aproape toată suprafaţa judeţului. Această reţea hidrografică este întregită de numeroase lacuri: Gâlcescu, Zănoaga Mare, Iezerul Latoriţei (lacuri glaciare), Vidra, Brădet, Cornet, Călimăneşti, Dăeşti, Râmnicu Vâlcea, Râureni, Govora, Slăviteşti, Ioneşti, Zăvideni, Drăgăşani (lacuri artificiale pe Lotru şi Olt pentru hidrocentrale) şi lacurile sărate de la Ocnele Mari.

Istoric

In sudul judeţului, la Bugiuleşti, comuna Tetoiu, s -au găsit cele mai vechi urme de hominizi din Europa, apreciate a fi cu circa 2000000 ani î.Hr.

Anul 87 î.Hr., este anul când armatele romane trimise să cucerească Dacia, suferă o înfrângere amară, conducătorul lor Cornelius Fuscus fiind ucis în luptă. Această luptă se dă pe teritoriul judeţului undeva în Loviştea.

Meleagurile vâlcene posedă numeroase vestigii istorice care atestă continuitatea poporului român. Mărturie stau cetăţile dacice de la Buridava (Ocnele-Mari), Rusidava (Drăgăşani), castrul roman de la Bivolari Arutela (Călimăneşti) şi altele.

Aici,pe teritoriul judeţului, între 9 - 12 noiembrie 1330, la Posada, localizată în Ţara Loviştei la Titeşti, oştenii lui Basarab I obţin o mare victorie împotriva lui Carol Robert de Anjou regele Ungariei, victorie ce semnează naşterea Ţării Româneşti.

Vâlcea este atestat documentar ca judeţ la 8 ianuarie 1392 printr -un act emis de Mircea cel Bătrân, fiind primul judeţ atestat documentar din România.

O serie de mănăstiri şi aşezări monahale amintesc de Mircea cel Bătrân la (Mănăstirea Cozia), Constantin Brâncoveanu la (Mănăstirea Romani-Horezu), Radu cel Mare şi Antim Ivireanul la (Mănăstirea Govora).De asemeni, biserica "Buna Vestire" din municipiul Râmnicu Vâlcea, din fosta cetate a lui Mircea cel Bătrân, este ctitorită de domnitorul Mircea Ciobanul (1545 -1552, 1553 - 1554, 1558 -1559 ).

Unice în întregul pesaj al arhitecturii medivale româneşti sunt cele două cule (case boiereşti), prima construită la 1516 de Nan Paharnicul şi a doua la 1812 de Gheorghe Măldărescu, în localitatea Măldăreşti. Astăzi fac parte din Muzeul de artă medievală Măldăreşti.

Pe Valea Topologului,la 1828, Iancu Bălcescu,fratele revoluţionarului paşoptist Nicolae Bălcescu, ridică conacul care dăinuie peste veacuri, azi fiind "Muzeul Nicolae Bălcescu", cu o arhitectonică deosebită.

Între anii 1717 - 1722, se construieşte sectorul de drum pe Valea Oltului dintre Cozia şi Câineni, cunoscut ca "Via Carolina" sub conducerea inginerului austriac Frantz Schwantz.

Pe meleagurile vâlcene, vatră cu bogate tradiţii istorice şi culturale, documentele atestă existenţa şcolilor încă din secolele XIV - XV.

La Mănăstirea Cozia, funcţiona încă din anul 1415 o şcoală mănăstirească, atestată documentar la 28 martie 1415. Atestarea ei se face şi prin hristoavele domneşti din 18 martie 1419, 16 iulie 1436, 17 aprilie 1448. Primul dascăl a fost părintele Sofronie, stareţul mănăstirii. Logofătul Filos, logofăt a lui Mircea cel Bătrân, compune versuri şi imnuri religioase, desfăşurând aici la Cozia o activitate prodigioasă. Demn de remarcat este că logofătul Filos este considerat primul poet român. La 1649 Mardarie Cozianul pentru interesul şcolii alcătuieşte "Lexiconul slavo-românesc". Despre funcţionarea şcolii pomeneşte la 12 mai 1772 Arhimandritul Ghenadie care a venit la Cozia " din mică copilărie, unde am învăţat şi carte". Nu departe de mănăstirea Cozia la Jiblea (azi cartier al oraşului Călimăneşti) este semnalată în secolul al XVIII-lea o şcoală sătească condusă de Barbu, elev al Coziei.

De existenţa şcolii de la Govora, mărturii documentare sunt din timpul lui Radu cel Mare la 3 mai 1502. La 9 august 1636, Teofan al Ierusalimului menţiona ca la Govora funcţionează o şcoală pentru deprinderea meşteşugului tipografic. Este de menţionat activitatea cărturarului Melinte Macedoneanul cu bogate cunoştinţe "de elineşte şi slavoneşte", care în timpul lui Matei Basarab pune bazele unei tipografii.

O însemnare pe un manuscris din secolul al XVII-lea de către Constantin Grămatic (din satul Corbeasa), spune "Să se ştie că am şezut la Mănăstirea Bistriţa ca să-nvăţăm carte", atestează că la acest aşezământ monahal funcţiona o şcoală. Aici cărturari vestiţi ca Mihail Moxa, Teofil - viitor episcop de Vâlcea, Ştefan -viitor mitropolit, Ioachim Bărbătescu au transcris au redactat numeroase hristoave şi cărţi. La Bistriţa, marele istoric al neamului Nicolae Iorga, menţionează că Neagoe Basarab domn al Ţării Româneşti "în tinereţea lui capătă cunoştinţe de limbă şi literatură".

Prin judeţul Vâlcea la 2 martie 1821 trece în drumul său către Bucureşti cu armata sa de panduri, Tudor Vladimirescu. A poposit pe pridvorul şcolii săteşti din Beneşti pe Olteţ, înfiinţată la 1750 de dascălul grec Hristodor. Această şcoală, la 1838 se va transforma în şcoală preparandă,adică şcoală care va pregăti învăţători rurali pentru satele plasei Olteţu.

Tot din Beneştii pe Olteţ fiind, cărturarul Petrache Poenaru obţine la Paris în anul 1827 brevetul de inventator a ceace se numeşte "condei portăreţ fără sfârşit" ( stiloul de azi).

Trecerea primului domnitor al Ţării Româneşti şi Moldovei unite la 24 ianuarie 1858,Ioan Cuza Vodă, este marcată de o fântână în stânca masivului Căpăţânii, lângă Pârâul Poştei, la circa 2 km nord de mănăstirea Cozia.

Pe la mănăstirea Cozia trece în drumul său spre Bucureşti dinspre Ardeal,poetul nostru naţional Mihai Eminescu. Revoltat de faptul că autorităţile transformase ctitoria marelui voievod în închisoare scrie în ziarul "Timpul" din 12 septembrie 1882 : "Cozia,unde e înmormântat Mircea I, cel mai mare domn al Ţării Româneşti, acela sub care ţara cuprindea amândouă malurile Dunării până -n mare, Cozia, unde e îmormântată familia lui Mihai Vodă Viteazul, un monument istoric aproape egal în vechime cu ţara - ce-a devenit ? Puşcărie ?"

"...cu un cal cu aproape patru picioare, cari deşi avea în aparenţă patru picioare întregi bietul cal, în realitate cu unul se servea de mare nevoie" îl găsim în cabrioleta proprie străbătând judeţul pe marele dramaturg Ion Luca Caragiale, revizor şcolar pe la 1882.

Iată ce va spune Alexandru Vlahuţă la început de secol XX trecând prin judeţul Vâlcea : " Vâlcea e o livadă încântătoare, cu văi străbătute de ape limpezi, cu pajişti înflorite pe sub poalele codrilor, cu sate vesele, pe marginea râurilor, cu drumuri albe şi netede..."

Bibliografie

"Studii Vâlcene" (anii '80), Reviste de istorie, Manuale de istorie ,Publicaţii Vâlcene ,Muzee Vâlcene , "Inscripţii în cărbune" de Costea Marinoiu)

Lista oraşelor din judeţul Vâlcea

Vezi şi