Castrul roman Arutela

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Monument istoric.svg Castrul roman Arutela Porolissum-porta-praetoria-icon.png
Castra Arutela 001.jpg
Reconstrucṭia parțială a castrului roman Arutela
Alte denumiri Arutelia
Tip Castru auxiliar
Tip construcție Zid de piatră
Descoperit în anul 1888
Perioadă
de activitate
138 - prima jumătate a secolului III
Unități prezente Surii sigitarii[1];cohors I Hispanorum[2];V Macedonica[3]
Dimensiuni și suprafață
Zid de piatră
60,80 × 60,80 m
Limes Alutanus
Unitate administrativă Dacia Inferior
Atestare Tabula Peutingeriana
Legături directe cu castrele Praetorium(Titești)(Rădăcinești)Buridava
Cod RAN 167954.01
Cod LMI VL-I-s-A-09562
Amplasare 45°16′36″N 24°18′43″E ({{PAGENAME}}) / 45.27667°N 24.31194°E
Denumire loc Poiana Bivolari
Localitate Căciulata
Castrul roman Arutela se află în România
Castrul roman Arutela
Poziția castrului pe harta României
Fotografie aeriană oblică, vedere dinspre sud-est (5 iulie 2010)

Castrul roman Arutela este un monument istoric, situat între localitățile Păușa și Căciulata, în punctul „Poiana Bivolari”, lângă orașul Călimănești, fiind trecut în lista monumentelor istorice din 2004 datând din epoca romană anii 137138 d.C. Construcția se găsește pe malul stâng al Oltului, în vecinătatea Mănăstirii Cozia și în ambianța complexului hidroenergetic Turnu.

Sunt atestați aici în 138 Surii sagittarii191. Pe un fragment mic din bronz indică prezența unui librarius cohortis I Hispanorum192. De asemenea, s-a mai găsit o ștampilă a legiunii V Macedonica193.

Istoricul săpăturilor[modificare | modificare sursă]

Rămășițele castrului au fost descoperite inițial în 1888, când au fost descoperite și două inscripții. Amatorii de antichități distrug câteva dintre rămășițe. P. Polonic a săpat între 1891 și 1892 toate băile și o porțiune din castru (latura estică, nordică și alte sondaje în incintă), rapoarte care s-au păstrat doar parțial în manuscrisul Tocilescu.

O parte a castrului a fost scufundat, între anii 1897 și 1902 din cauza construcției căii ferate Râmnicu Vâlcea – Râul iar băile, care au fost parțial afectate de râul Olt, au dispărut acum complet. Localizate pe malul stâng al râului Olt, între Cozia și Piscul Turnului, pe drumul roman se puteau vedea băile conform lui Dumitru Tudor.

Pe timpul săpăturilor arheologice s-au descoperit diferite obiecte ca arme, monede, vase și inscripții, expuse astăzi la Muzeul Militar din București. După terminarea săpăturilor, castrul Arutela a devenit monument istoric trecut în custodia Comitetului județean de Cultură Vâlcea și a Muzeului de istorie din Râmnicu Vâlcea. Între anii 19821983, castrul a fost refăcut după proiectul arhitectului Aurel Teodorescu, întocmit pe baza documentației realizate de Cristian Vlădescu, coordonatorul cercetărilor făcute anterior de Muzeul Militar. Lucrările de construcție au fost executate de C. Panco. S-a reconstituit pentru prima dată în România poarta pretoriană (porta praetoria) cu cele două turnuri care o flanchează.

Planul castrului - Gr. Tocilescu (Tudor 1942, 144, fig. 1)
Planul băilor de la Arutela realizat de Gr. Tocilescu (Tudor 1942, 146, fig. 3)

Caracteristici[modificare | modificare sursă]

Dimensiunile castrului de piatră erau de 60,80 × 60,80 m și colțurile zidurilor sale groase de 1,6 m lucrate în opus incertum erau rotunjite: poarta Pretoria se află la N; turnuri de colț trapezoidale, ușor proeminente în exterior. PortaPrincipales nu era apărată de turnuri; străzile principale; principia este parțial distrusă; în praetentura s-a identificat un horreum și o altă construcție rectangulară cu dimensiunea de 20 × 9 m, a cărei utilitate nu a putut fi determinată. [4]

Sunt atestați aici în 138 Surii sagittarii191. Pe un fragment mic din bronz indică prezența unui librarius cohortis I Hispanorum192. De asemenea, s-a mai găsit o ștampilă a legiunii V Macedonica.

Unele dintre clădirile care au fost întreținute pot fi vizitate după lucrările restauratoare. Porta Praetoria s-a refăcut folosind presupuneri ipotetice furnizate de o echipă de studiu în secolul al VIII-lea, marcând prima încercare de acest gen din România.[4]

În zona inundată astăzi (de când a fost dat spre folosință barajul în 1982) a fostului rambleu a căii ferate se putea observa tăiat în stâncă la intrarea în defileu, la finele sec. al XIX- lea drumul roman dintre „Masa lui Traian” (care altă dată era parte din masivul muntos alăturat, izolat de acesta în urma montării căii ferate) la Vest și Vârful lui Teofil la Est.[4]

Turnul (Arutelei) de la Piscul lui Teofil[modificare | modificare sursă]

Pe vârful lui Teofil se găsește un turn (Arutela) care merită o atenție deosebită. Se află la aproximativ 900-1000 de metri nord de actualul castru Arutela, lângă stânca „Masa lui Traian” , pe prima creastă care iese în evidentă, din vest spre est până la vârful Muntelui Cozia. Pe „Vârful lui Teofil” a fost creată o platformă mică unde săpăturile arheologice au scos la iveală ruinele unui turn. Forma este puțin neobișnuită, seamănând cu trei sferturi de cerc ce are partea dreaptă orientată spre Est. S-a identificat o substrucție din mortar ce avea în componență mai multe fragmente de pământ. Înălțimea considerabilă la care este amplasat turnul oferă vizibilitate pe cursul Oltului spre Rădăcinești, în special cu Văratica sau alte turnuri din aval.[4]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • D. Tudor, Castrul și băile romane de la Bivolari pe Olt, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice-1942-anul-XXXV, p. 143-149
  • Țentea, Ovidiu; Matei-Popescu, Florian; Călina, Vlad (), „Frontiera romană din Dacia Inferior. O trecere în revistă și o actualizare. Partea 1”, Cercetări Arheologice, 28 (1): pp. 9–90 
  1. ^ CIL III 13793 = IDR II 575, descoperită la porta principia; CIL III 13794 = IDR II 576, posibil să fie descoperită la porta praetoria.
  2. ^ CIL III 12602 = IDR II 582.
  3. ^ IDR II 579.
  4. ^ a b c d Țentea, Matei-Popescu & Călina 2021, p. 17.