Eugen Negrici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Eugen Negrici
Negrici eugen.jpg
Date personale
Născut (76 de ani)
Râmnicu Vâlcea , România
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic și istoric literar
StudiiUniversitatea din București
Activitatea literară
Mișcare/curent literarModernism românesc
Subiecteliteratura română medievală, proletcultism
Operă de debut1964 - în Gazeta literară
Opere semnificativeNarațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin”, „Figura spiritului creator
Note
PremiiPremiul Asociației Scriitorilor din București, 1998

Eugen Negrici (n. 28 noiembrie 1941, Râmnicu Vâlcea) este un critic, istoric literar, stilistician și profesor universitar român. În decembrie 2011 a fost declarat profesor emerit de Senatul Universității din București. Actualmente este profesor al Școlii Doctorale a Facultății de Litere din Universitatea din București, condusă de profesorul Ion Bogdan Lefter, unde ține cursuri și coordonează teze de doctorat. Părinții săi sunt din zona Rîmnicu Vîlcea, tatăl său a fost ofițer în Armata Regală și a luptat pe frontul de Est pînă la Cotul Donului, apoi a participat la elberarea Cehoslovaciei. Mama lui este descendentă a șapte generații de preoți, dintre care cinci au ctitorit diverse biserici în satele din Vîlcea. A fost lector în Slovacia, unde a format mai mulți universitari slovaci care se consideră discipolii săi. Inițial a fost profesor la Filologia craioveană unde a ocupat la un moment dat și funcția de decan al Facultății de Litere din Craiova, iar din 1990 în timpul decanatului profesorului Paul Cornea, la inițiativa lui Nicolae Manolescu, prietenul domniei sale s-a mutat în București, la Facultate de Litere a Universității din București. Aici alături de profesorii Mihai Moraru și Dan Horia Mazilu, s-a ocupat de perioada veche a literaturii române - contribuind cu importante studii de specialitate - dar și de literatura română sub comunism (de la așa numitul „proletcultism” din anii 1950 până mai târziu). Una dintre cărțile sale controversate, cu un ecou în lumea intelectuală din România, se numește Iluziile literaturii române (2008), carte pe care domnia sa a renegat-o în cîtea interviuri. La împlinirea vîrstei de 70 de ani o editura Paralela 45 a publicat un volum de studii omagiale, intitulat Eugen Negrici, 70. Volumul a fost îngrijit de poetul Ioan Es. Pop.

Note biografice[modificare | modificare sursă]

Urmează Școala Generală și Liceul Teoretic în Râmnicu Vâlcea (1948-1959), după care face studii filologice și apoi doctoratul la Universitatea din București (1959-1964). Debutează în 1964 cu un articol de critică în Gazeta literară. Introduce în literatura română conceptul de expresivitate involuntară, pe care îl va urmări atât în zona literaturii vechi, cât și în cea a poeziei sau a prozei proletcultiste, celebră pentru prefața sa Poezia unei religii politice. Conceptul semnifică faptul că, odată cu trecerea timpului, textele vechi, inițial non-literare, se încarcă cu o aură de expresivitate, care le-a transformat odată cu trecerea timpului în texte literare. În aria de studiu a literaturii vechi s-a ocupat de cercetarea nucleelor narative în operele cronicarilor moldoveni Grigore Ureche și Miron Costin și a consacrat o monografie mitropolitului Antim Ivireanu, Logos și personalitate, personalitate extrem de vie a culturii noastre medievale. Cartea aceasta a constiuit debutul domniei sale în critică și a fost scrisă la îndemnul poetului și prozatorului Mircea Ciobanu, care a fost și un inspirat editor. 

Cărți publicate[modificare | modificare sursă]

  • Antim. Logos și personalitate, Minerva, 1971; ediția a II-a revăzută, DU Style, 1997, ediția a treia Episcopia Vîlcei, 2016
  • Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin, Editura Minerva, 1972, Premiul Asociației Scriitorilor din București; ediția a II-a, DU Style, 1998, ediția a treia, Paralela 45, 2016
  • Expresivitatea involuntară, Cartea Românească, 1977
  • Figura spiritului creator, Cartea Românească, 1978, ediția a II-a, 2013, Premiul Uniunii Scriitorilor din România
  • Imanența literaturii, Cartea Românească, 1981, ediția a doua, 2014
  • Introducere în poezia contemporană, Cartea Românească, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, 1985
  • Sistematica poeziei, Cartea Românească, 1988; ediția a II-a, Editura Fundației Culturale Române, 1998
  • Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitație și propagandă, o antologie a poeziei proletcultiste cu prefață de Eugen Negrici, Editura Pro, 1995
  • Poezia medievală în limba română, Editura Vlad&Vlad, Craiova, 1996, ediția a doua, 2010, Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Soros
  • Literature and propaganda in communist Romania, The Romanian Cultural Foundation Publishing House, 1999
  • Iluziile literaturii române, Cartea Românească, 2008 [1][2][3]
  • Imanenta literaturii, Cartea Românească, 2009, ISBN 9789732328859
  • Simulacrele normalității, Paralela 45, 2011
  • Figura spiritului creator, Cartea Românească, 2013, ISBN 9789732329931
  • Emanciparea privirii. Despre binefacerile infidelitatii, Cartea Românească, 2014, ISBN 9789732330906
  • Literatura română sub comunism.  1948-1964, ediția a doua, complet revăzută, Editura Cartea Românească, 2010
  • Sesiunea de toamnă, Cartea Românească, 2015, ISBN EPUB 978-973-46-5734-6; ISBN PDF 978-973-46-5735-3
  • Memoriile căpitanului Dumitru Pasat; editate și prefațate de Eugen Negrici; București, Humanitas, 2015

Premii literare[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru „Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin”, Edit. Minerva, Buc., 1972
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru „Figura spiritului creator”, Edit. Cartea Românească, Buc.,1978
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru „Introducere în poezia contemporană”, Edit. Cartea Românească, Buc., 1985
  • Premiul Uniunii Scriitorilor din România și Premiul Soros pentru „Poezia medievală în limba română”, Edit. Vlad&Vlad, Craiova, 1996
  • Premiul Asociației Scriitorilor din București, premiul revistei „Cuvântul” – 2003 și premiul „Bacovia” al revistei „Atheneum” pentru „Literatura română sub comunism. Proza” – 2002, Edit. Fundației Pro, Buc. 2002
  • Premiul festivalului național de literatură Tudor Arghezi, Târgu Jiu, 2004
  • Premiul pentru cea mai bună exegeză a romanului românesc, USR Filiala Alba Hunedoara, 2008
  • Premiul ”Cartea anului”, 2008; Premiul ”Observatorul Cultural” pentru critică (2008); Premiul revistei ”Convorbiri literare”, 2008; Premiul Muzeul Literaturii Române, 2008 – pentru ”Iluziile literaturii române”, Ed. Cartea Românească, 2008
  • Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România, 2014

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Meritul Științific
  • Ordinul Național „Pentru Merit” în gradul de ofițer
  • Cetățean de onoare al municipiului Rîmnicu Vîlcea
  • Doctor Honoris Causa a Universității Ovidius din Constanța

Istoria literaturii proletcultiste[modificare | modificare sursă]

Este autorul singurei istorii literare a unei perioade mai puțin faste a literaturii române, perioada proletcultismului, în două volume:

  • Literatura română sub comunism. Proza, Editura Fundației Pro, 2002
  • Literatura română sub comunism. Poezia, Editura Fundației Pro, 2003

Cele două volume ale cărții Literatura română sub comunism deja publicate au fost precedate de prefața unei antologii de poezie proletcultista, Poezia unei religii politice în care Eugen Negrici reia teza substituirii religiei în statul comunist cu ideologia marxist-leninistă. Cartea a reapărut în 2010 reorganizată cronologic, etapele ei fiind 1948-1964, respectiv volumul al doilea 1964-1990, sub tipar.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ CRONICA LITERARA / Demascarea miturilor, 2 septembrie 2009, Andrei Terian, Ziarul de Duminică, accesat la 25 martie 2013
  2. ^ Literatura română între complexe și iluzii, Carmen Mușat, Observator cultural - numărul 441, septembrie 2008, accesat la 28 ianuarie 2014
  3. ^ „Schimbarea la față“ a literaturii române, Cezar Gheorghe, Observator cultural - numărul 441, septembrie 2008, accesat la 1 februarie 2014

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Interviuri