Huțuli

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Hutuli, 1930

Huțulii sau huțanii (în ucraineană гуцули, transliterat huțulî) sunt un subgrup etnic ce trăiește în Bucovina, Maramureș, Transcarpatia și Pocuția. Huțulii îi spun teritoriului pe care locuiesc Huțulșcina (Гуцульщина), numit în română și Țara Huțulilor.

În România, huțulii locuiesc în comunele Brodina, Breaza, Cârlibaba, Moldova-Sulița, Moldovița, Izvoarele Sucevei, Vatra Moldoviței și Ulma (din județul Suceava) și în comunele Bistra, Poienile de sub Munte, Repedea, Rona de Sus, Ruscova și Vișeu de Sus (din județul Maramureș) și în satele și cătunele aferente.

Istoricii îi consideră ca având origini dacice, slave, cumanice sau chiar mongole. Nicolae Iorga a scris că huțanii sunt țărani români deznaționalizați[1] După Eminescu, acești huțuli sunt dacii slavizați, pe când românii sunt dacii romanizati. (Mihai Eminescu, 1876)[necesită citare]

Huțulii nu sunt considerați o etnie de sine stătătoare, și par a se înrudi, mai mult cultural decât lingvistic, cu alte populații slavofone ce locuiesc în Munții Carpați și anume cu boikii, rutenii, lemkii și goralii. Portul este vizibil distinct de cel al populațiilor învecinate, muzica are unele elemente comune cu cea maghiară, în vreme ce unele obiceiuri își găsesc analogii la alte populații carpatice, cum ar fi maramureșenii vorbitori de română. Huțulii sunt cei care au dus mai departe faima încondeierii ouălor, încrustațiilor în lemn și os, dar și portul popular din zona de munte. Dupa istoricul Mihai Iacobescu, numele populației ar veni de la termenul de huțan, nume dat inițial cailor, extins apoi și utilizat și pentru populație [2]

Lingvistul Eugen Lozovan a descris peste 300 de nume de locuri românești în spațiile locuite de huțuli în Carpații Păduroși: Bahnyszora, Padurowatyj, Munczeluk, Kiczera, Brusturak, etc[3]

În România, huțulii dispun de o organizație proprie, UGAEH („Uniunea Generală a Etniei Huțule”), care a inițiat Festivalul Huțulilor, la Herghelia Lucina din comuna Moldova-Sulița, celebră pentru caii de rasă huțulă crescuți acolo. Festivalul a devenit o manifestație anuală, ținută de obicei în prima duminică din iulie.

Conform reprezentantilor huțulilor, aceștia au preferat să se declare români pentru a evita asimilarea de către ucraineni[4]

PL Hutsulenpferd.jpg

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Nicolae Iorga, Românismul in trecutul Bucovinei, BUCURESTI, 1938, pag.1
  2. ^ Mihai Iacobescu, Din Istoria Bucovinei, Editura Academiei Romane, 1993
  3. ^ Eugen Lozovan, Dacia sacra, Editura Saeculum, Bucuresti, 2015, p.175
  4. ^ http://www.newsbucovina.ro/actualitate/10884/gheorghe-flutur-imputernicit-de-hutuli-sa-le-reprezinte-interesele-in-parlament

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Huțuli
Nicolae Iorga - Românismul în trecutul Bucovinei.pdf

Video