Henric al VII-lea al Angliei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Henric al VII-lea
Portretul lui Henric VII ținând trandafirul roșu de Lancastrian, de Michael Sittow
Portretul lui Henric VII ținând trandafirul roșu de Lancastrian, de Michael Sittow
Rege al Angliei
Domnie 22 august 1485 – 21 aprilie 1509 (&&&&&&&&&&&&&&23.&&&&&023 ani, &&&&&&&&&&&&&242.&&&&&0242 zile)
Încoronare 30 octombrie 1485
Predecesor Richard al III-lea
Succesor Henric al VIII-lea
Căsătorit(ă) cu Elisabeta de York
Urmași
Arthur, Prinț de Wales
Margareta, regină a Scoției
Henric al VIII-lea al Angliei
Maria Tudor, regină a Franței
Edmund Tudor, Duce de Somerset
Edward Tudor
Katherine Tudor
Casa regală Casa Tudor
Tată Edmund Tudor, Conte de Richmond
Mamă Lady Margaret Beaufort
Naștere 28 ianuarie 1457(1457-01-28)
Castelul Pembroke, Wales
Deces 21 aprilie 1509(1509-04-21)
(&&&&&&&&&&&&&&52.&&&&&052 ani, &&&&&&&&&&&&&&83.&&&&&083 zile)
Palatul Richmond, Anglia
Înmormântare Westminster Abbey, Londra
Semnătură Henric al VII-lea al Angliei's signature

Henric al VII-lea a domnit în Anglia între anii 1485 și 1509. El a fost întemeiatorul dinastiei Tudorilor. A oprit războiul celor două roze căsătorinde-se cu Elisabeta de York, fiica lui Eduard al IV-lea, a desființat trupele senioriale și a format camera înstelată.

Strămoși și primii ani[modificare | modificare sursă]

Henric s-a născut la Castelul Pembroke din Wales în 1457, ca singurul fiu al lui Edmund Tudor, Conte de Richmond și a soției sale, Lady Margaret Beaufort.

Bunicul patern, Owen Tudor, făcea parte din familia Penmynydd originară din Wales, a fost paj la curtea regelui Henric al V-lea al Angliei. Se spune că Owen s-a căsătorit în secret cu văduva lui Henric al V-lea, Caterina de Valois. Unul dintre fiii lor a fost Edmund Tudor, tatăl lui Henric al VII-lea. Edmund a fost numit Conte de Richmond în 1452 și "oficial declarat legitim de Parlament".[1]

Totuși, pretenția la tron a lui Henric derivă pe linie maternă prin Casa de Beaufort. Mama lui Henric, Lady Margaret Beaufort, a fost strănepoata lui Ioan de Gaunt, Duce de Lancaster, al treilea fiu al regelui Eduard al III-lea al Angliei și a celei de-a treia soții, Katherine Swynford. Katherine a fost metresa lui Gaunt timp de aproape 25 de ani; când s-au căsătorit în 1396 ei aveau deja patru copii, inclusiv pe străbunicul lui Henric, John Beaufort. Pretenția lui Henric era destul de slabă: pe linie maternă și dintr-o descendență nelegitimă.

Nepotul lui Gaunt, Richard al II-lea a legitimizat copii lui Gaunt cu Katherine Swynford printr-un act datat 1397. În 1407, Henric al IV-lea, care era fiul lui Gaunt cu prima soție, a emis un nou act confirmând legitimitatea fraților lui vitregi însă în același timp declarându-i neeligibili pentru tron.[2] Acțiunea lui Henric al IV-lea a avut o legalitate îndoielnică deoarece copiii fuseseră legitimați anterior printr-un act al parlamentului.

Tatăl lui Henric a murit cu trei luni înainte de nașterea sa, Henric petrecând mult timp cu unchiul său, Jasper Tudor. În timpul primei domnii a lui Eduard al IV-lea, Henric a fost în grija lui William Herbert, Conte de Pembroke[3]. Când yorkistul Eduard al IV-lea s-a reîntors pe tron în 1471, Henric, care făcea parte din Casa de Lancaster s-a refugiat în Bretania unde a petrecut următorii 14 ani.

Ascensiunea la tron[modificare | modificare sursă]

În ziua de crăciun a anului 1483, Henric a promis în catedrala Rennes că se va căsători cu fiica cea mare a lui Eduard al IV-lea, Elisabeta de York, care era moștenitoare a tronului după decesul fraților ei Prinții din Turn: Eduard al V-lea și Richard, Duce de York.

Casa de Lancaster a învins Casa de York în Bătălia de la Bosworth din 22 august 1485. Câțiva aliați cheie ai regelui Richard al III-lea cum ar fi Contele de Northumberland și William și Thomas Stanley au trecut de partea cealaltă sau au părăsit câmpul de luptă. Moartea lui Richard al III-lea pe câmpul de la Bosworth a sfârșit Războiul celor Două Roze deși nu a fost ultima bătălie în care Henric a trebuit să lupte în acest război.

Domnie[modificare | modificare sursă]

Trandafirul Tudor: o combinație între Trandafirul Roșu al Casei de Lancaster și Trandafirul Alb al Casei de York

Prima preocupare a lui Henric a fost să-și asigure tronul. A onorat promisiunea făcută în decembrie 1483 de a se căsători cu Elisabeta de York. Ei erau veri de gardul trei, ambii fiind str-strănepoți ai lui John of Gaunt. Căsătoria a avut loc la 18 ianuarie 1486 la Westminster. Căsătoria a unificat casele aflate în conflict și-a dat copiilor săi o bază solidă de a pretinde tronul.

Unificarea caselor de York și Lancaster prin căsătorie a fost simbolizată prin emblema heraldică a Casei Tudor, Trandafirul Tudor, o combinație între Trandafirul Roșu al Casei de Lancaster și Trandafirul Alb al Casei de York.

După ce doi dintre fiii săi au murit, Henric al VII-lea a reușit totuși să-și asigure succesiunea la tron prin ultimul său fiu, fiind astfel primul rege în aproape 100 de ani care reușește să paseze coroana propriului urmaș.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Williams, Neville. The Life and Times of Henry VII. p. 17 
  2. ^ Kendall, Paul Murray. Richard the Third. p. 156 
  3. ^ Tudor Monarchs - Henry VII, one

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Henric al VII-lea al Angliei
Naștere: 28 ianuarie 1457 Deces: 21 aprilie 1509
Titluri regale
Predecesor:
Richard III
Rege al Angliei
Lord al Irlandei

1485–1509
Succesor:
Henric VIII
Nobilimea engleză
Predecesor:
Edmund Tudor
Conte de Richmond
1478–1485
unit cu Coroana
Titluri pretendente
Predecesor:
Richard III
— TITULAR —
Rege al Franței
1485–1509
Succesor:
Henric VIII