Henric al VII-lea al Angliei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Henric al VII-lea
Henry Seven England.jpg
Portretul lui Henric VII ținând trandafirul roșu de Lancastrian, de Michael Sittow
Date personale
Născut 28 ianuarie 1457(1457-01-28)
Castelul Pembroke, Wales
Decedat 21 aprilie 1509(1509-04-21)
(&&&&&&&&&&&&&&52.&&&&&052 ani, &&&&&&&&&&&&&&83.&&&&&083 zile)
Palatul Richmond, Anglia
Înmormântat Westminster Abbey, Londra
Părinți Edmund Tudor, 1st Earl of Richmond[*]
Margaret Beaufort[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Elisabeta de York
Copii Arthur, Prinț de Wales
Margareta, regină a Scoției
Henric al VIII-lea al Angliei
Maria Tudor, regină a Franței
Edmund Tudor, Duce de Somerset
Edward Tudor
Katherine Tudor
Cetățenie Regatul Angliei Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa Tudor
Rege al Angliei
Domnie 22 august 1485 – 21 aprilie 1509 (&&&&&&&&&&&&&&23.&&&&&023 ani, &&&&&&&&&&&&&242.&&&&&0242 zile)
Încoronare 30 octombrie 1485
Predecesor Richard al III-lea
Succesor Henric al VIII-lea
Semnătură
Henry VII Signature.svg

Henric al VII-lea (28 ianuarie 1457 – 21 aprilie 1509) a fost rege al Angliei și a domnit între anii 1485 și 1509. El a fost întemeiatorul dinastiei Tudorilor. A oprit războiul celor două roze căsătorinde-se cu Elisabeta de York, fiica lui Eduard al IV-lea, a desființat trupele senioriale și a format camera înstelată.

Strămoși și primii ani[modificare | modificare sursă]

Henric s-a născut la Castelul Pembroke din Wales în 1457, ca singurul fiu al lui Edmund Tudor, Conte de Richmond și a soției sale, Lady Margaret Beaufort.

Bunicul patern, Owen Tudor, făcea parte din familia Penmynydd originară din Wales, a fost paj la curtea regelui Henric al V-lea al Angliei. Se spune că Owen s-a căsătorit în secret cu văduva lui Henric al V-lea, Caterina de Valois. Unul dintre fiii lor a fost Edmund Tudor, tatăl lui Henric al VII-lea. Edmund a fost numit Conte de Richmond în 1452 și "oficial declarat legitim de Parlament".[1]

Totuși, pretenția la tron a lui Henric derivă pe linie maternă prin Casa de Beaufort. Mama lui Henric, Lady Margaret Beaufort, a fost strănepoata lui Ioan de Gaunt, Duce de Lancaster, al treilea fiu al regelui Eduard al III-lea al Angliei și a celei de-a treia soții, Katherine Swynford. Katherine a fost metresa lui Gaunt timp de aproape 25 de ani; când s-au căsătorit în 1396 ei aveau deja patru copii, inclusiv pe străbunicul lui Henric, John Beaufort. Pretenția lui Henric era destul de slabă: pe linie maternă și dintr-o descendență nelegitimă.

Nepotul lui Gaunt, Richard al II-lea a legitimizat copii lui Gaunt cu Katherine Swynford printr-un act datat 1397. În 1407, Henric al IV-lea, care era fiul lui Gaunt cu prima soție, a emis un nou act confirmând legitimitatea fraților lui vitregi însă în același timp declarându-i neeligibili pentru tron.[2] Acțiunea lui Henric al IV-lea a avut o legalitate îndoielnică deoarece copiii fuseseră legitimați anterior printr-un act al parlamentului.

Tatăl lui Henric a murit cu trei luni înainte de nașterea sa, Henric petrecând mult timp cu unchiul său, Jasper Tudor. În timpul primei domnii a lui Eduard al IV-lea, Henric a fost în grija lui William Herbert, Conte de Pembroke[3]. Când yorkistul Eduard al IV-lea s-a reîntors pe tron în 1471, Henric, care făcea parte din Casa de Lancaster s-a refugiat în Bretania unde a petrecut următorii 14 ani.

Ascensiunea la tron[modificare | modificare sursă]

În ziua de crăciun a anului 1483, Henric a promis în catedrala Rennes că se va căsători cu fiica cea mare a lui Eduard al IV-lea, Elisabeta de York, care era moștenitoare a tronului după decesul fraților ei Prinții din Turn: Eduard al V-lea și Richard, Duce de York.

Casa de Lancaster a învins Casa de York în Bătălia de la Bosworth din 22 august 1485. Câțiva aliați cheie ai regelui Richard al III-lea cum ar fi Contele de Northumberland și William și Thomas Stanley au trecut de partea cealaltă sau au părăsit câmpul de luptă. Moartea lui Richard al III-lea pe câmpul de la Bosworth a sfârșit Războiul celor Două Roze deși nu a fost ultima bătălie în care Henric a trebuit să lupte în acest război.

Domnie[modificare | modificare sursă]

Trandafirul Tudor: o combinație între Trandafirul Roșu al Casei de Lancaster și Trandafirul Alb al Casei de York

Prima preocupare a lui Henric a fost să-și asigure tronul. A onorat promisiunea făcută în decembrie 1483 de a se căsători cu Elisabeta de York. Ei erau veri de gardul trei, ambii fiind str-strănepoți ai lui John of Gaunt. Căsătoria a avut loc la 18 ianuarie 1486 la Westminster. Căsătoria a unificat casele aflate în conflict și-a dat copiilor săi o bază solidă de a pretinde tronul.

Unificarea caselor de York și Lancaster prin căsătorie a fost simbolizată prin emblema heraldică a Casei Tudor, Trandafirul Tudor, o combinație între Trandafirul Roșu al Casei de Lancaster și Trandafirul Alb al Casei de York.

După ce doi dintre fiii săi au murit, Henric al VII-lea a reușit totuși să-și asigure succesiunea la tron prin ultimul său fiu, fiind astfel primul rege în aproape 100 de ani care reușește să paseze coroana propriului urmaș.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Williams, Neville. The Life and Times of Henry VII. p. 17 
  2. ^ Kendall, Paul Murray. Richard the Third. p. 156 
  3. ^ Tudor Monarchs - Henry VII, one

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Henric al VII-lea al Angliei
Naștere: 28 ianuarie 1457 Deces: 21 aprilie 1509
Titluri regale
Predecesor:
Richard III
Rege al Angliei
Lord al Irlandei

1485–1509
Succesor:
Henric VIII
Nobilimea engleză
Predecesor:
Edmund Tudor
Conte de Richmond
1478–1485
unit cu Coroana
Titluri pretendente
Predecesor:
Richard III
— TITULAR —
Rege al Franței
1485–1509
Succesor:
Henric VIII