Edwy al Angliei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Edwy al Angliei
Rege al Angliei
Eadwig.jpg
Date personale
Născut 941
Wessex, Anglia
Decedat 1 octombrie 959
Gloucester, Anglia
Înmormântat Catedrala Winchester
Winchester Cathedral[*] Modificați la Wikidata
Părinți Edmund I al Angliei
Ælfgifu of Shaftesbury[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Edgar al Angliei Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Ælfgifu (Anulată)
Cetățenie Regatul Angliei Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Wessex
Domnie
Domnie 23 noiembrie 9551 octombrie 959
Predecesor Edred al Angliei
Succesor Edgar al Angliei

Edwy cel Frumos (941 - 1 octombrie 959), a fost regele Angliei din 955 până la moartea sa care a avut loc patru ani mai târziu. El a fost fiul cel mare a lui Edmund și a soției sale, Ælfgifu de Shaftesbury, și a fost ales de nobilime pentru a-l urma pe unchiul său, Eadred, ca rege al țării. Scurta sa domnie a fost marcată de conflictele permanente cu familia sa, și în special Dunstan și cu Biserica, sub conducerea Arhiepiscopului Odo.

Potrivit unei legende, dușmănia de moarte cu Dunstan a început în ziua în care Edwy nu a reușit să participe la o reuniune de nobili. Când Dunstan l-a găsit în cele din urmă pe tânărul monarh, el a fost găsit cu o nibilă, Æthelgifu, și a refuzat să se întoarcă cu episcopul. Înfuriat de această situație, Dunstan l-a târât pe Edwy înapoi și l-a forțat să renunțe la fată. Mai târziu, acesta a relizat că îl provocase pe rege, astfel Dunstan a fugit în sanctuarul din mănăstirea sa, iar Edwy, incitat de tânăra fată, l-a urmărit și i-a jefuit mănăstirea. Deși Dunstan a reușit să scape, el a refuzat să se întoarcă în Anglia până când Edwy nu murea. Potrivit înregistrărilor din Cronica anglo-saxonă, la încoronarea lui Edwy, Dunstan a fugit din Anglia însă nu se explicat motivul. Acest conflict dintre Edwy și Dunstan ar putea fi bazat fie pe un adevărat incident cu privire la o ceartă politică pentru putere între tânărul rege și oficialii bisericii, care doreau să-l controleze pe rege și care mai târziu au răspândit această legendă a reputației sale, fie este doar o legendă urbană, ori faptul că Edwy și soția sa aveau legături prea conexe.

Anularea căsătoriei lui Edwy cu Ælfgifu a fost neobișnuită și a fost împotriva voinței lor, în mod clar din motive politice din partea susținătorilor lui Dunstan. Biserica, la acea vreme, considera orice unire cu neamuri înrudite până la gradul al VII-lea ca fiind incestuoasă. (Acest lucru s-a redus la patru până în 1215).

Dunstan, în timp ce se afla în exil, a devenit influențat de benedictienii din Flandra. Un partid pro-Dunstan și pro-benedictin a început să se formeze în jurul domeniului din estul Angliei care îi aparținea lui Athelstan și îl sprijinea pe fratele mai mic a lui Edwy, Edgar.

Frustrat de obligațiile împăratului și susținut de Arhiepiscopul Odo, marii seniori din Mercia și Northumbria și-au schimbat loialitatea față de fratele lui Edwy, Edgar. În 957, decât să vadă țara coborând într-un război civil, nobilii au fost de acord să împartă împărăția de-a lungul Tamisei, Edwy păstrând Wessexul și Kentul în sud iar Edgar a luat partea de nord. Edwy a murit la o vârstă fragedă în 959, în circumstanțe care rămân necunoscute. El a fost succedat de fratele său, Edgar, care a reunit regatul.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Constance B. Bouchard, 'Consanguinity and Noble Marriages in the Tenth and Eleventh Centuries', Speculum, Vol. 56, No. 2 (Apr., 1981), pp. 269-70
  • Chris Wickham, 'Problems in Doing Comparative History', pp. 19-20, in Challenging the Boundaries of Medieval History: The Legacy of Timothy Reuter, Patricia Skinner, ed, Brepols 2009.