Elisabeta de York

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Elisabeta de York
Elizabeth of York from Kings and Queens of England.jpg
Date personale
Născută11 februarie 1466(1466-02-11)
Palatul Westminster
Decedată11 februarie 1503(1503-02-11)
(&&&&&&&&&&&&&&37.&&&&&037 ani, &&&&&&&&&&&&&&-1.10000000 zile)
Palatul Richmond
ÎnmormântatăWestminster Abbey
PărințiEduard al IV-lea al Angliei
Elizabeth Woodville Modificați la Wikidata
Frați și suroriMargaret of York[*]
Catherine of York[*]
Cecily of York[*]
Mary of York[*]
Anne of York[*]
Bridget of York[*]
George Plantagenet, 1st Duke of Bedford[*]
Eduard al V-lea al Angliei
Richard of Shrewsbury, 1st Duke of York[*]
Thomas Grey, 1st Marquess of Dorset[*]
Richard Grey[*]
Arthur Plantagenet, 1st Viscount Lisle[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuHenric al VII-lea al Angliei
CopiiArthur, Prinț de Wales
Margareta, regină a Scoției
Henric al VIII-lea al Angliei
Maria Tudor, regină a Franței
Edmund Tudor, Duce de Somerset
Edward Tudor
Katherine Tudor
CetățenieFlag of England.svg Regatul Angliei Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațieregină consoartă[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuce
Familie nobiliarăCasa de York (prin naștere)
Casa Tudor (prin căsătorie)
Regină a Angliei
Domnie18 ianuarie 1486 - 11 februarie 1503
Încoronare25 noiembrie 1487
Semnătură
Signature Elizabeth of York.jpg

Elisabeta de York (n. 11 februarie 1466 – d. 11 februarie 1503) a fost fiica regelui Eduard al IV-lea al Angliei, sora regelui Eduard al V-lea, nepoata regelui Richard al III-lea, soția regelui Henric al VII-lea și mama regelui Henric al VIII-lea.

Fiica regelui[modificare | modificare sursă]

Elisabeta de York s-a născut la Palatul Westminster, cel mai mare copil al regelui Eduard al IV-lea și a reginei lui, Elizabeth Woodville. Botezul ei a fost sărbătorit la Abația Westminster.

În 1469, ea a fost logodită pentru scurt timp cu George Neville, fiul lui John Neville, conte de Northumberland, care l-a sprijinit inițial pe Eduard al IV-lea împotriva rebeliunii verișorului său Richard Neville, Conte de Warwick, care mai târziu s-a alăturat rebeliunii lui Warwick. Ca urmare, logodna a fost anulată. În 1475, Ludovic al XI-lea a fost de acord cu căsătoria Elisabetei de Yoek și a fiului său, Carol, Delfinul Franței. Cu toate acestea, în 1482, Ludovic și-a renegat promisiunea.

Sfârșitul războiului civil[modificare | modificare sursă]

În 1483 Eduard al IV-lea a murit iar fratele mai mic al Elisabetei, Eduard, a devenit rege. Unchiul ei, Richard, Duce de Gloucester a fost numit regent și protector al nepoților săi. La scurt timp după moartea fratelui său, Richard a început să ia măsuri pentru a-și izola nepoții de relațiilor lor din Woodville.

La 22 iunie 1483 căsătoria lui Eduard al IV-lea a fost declarată invalidă. Acest lucru a făcut ca urmașii rezultați din căsătorie să nu fie eligibili pentru succesiunea la tron. Parlamentul a emis un proiect de lege, Titulus Regius pentru a sprijini această poziție: copii lui Eduard al IV-lea au fost declarați bastarzi iar Richard numit rege.

În 1484, Elisabeta și familia ei au părăsit Westminster Abbey și s-au întors la curtea lui Richard. Au existat zvonuri că Richard dorea să se căsătorească cu nepoata lui. Dar curând, Henric Tudor, care a plecat din Harfleur a debarcat la Milford Haven cu două mii de soldați englezi. Țara Galilor s-a pronunțat în favoarea lui pentru că familia Tudor era galeză. Henric s-a întâlnit cu Richard în bătălia de la Bosworth în 1485. Richard s-a avântat în luptă și a fost ucis.

Regină[modificare | modificare sursă]

Elisabeta ca regină

Henric era moștenitor al Casei Lancaster. Deși știa că trebuie să se căsătorească cu Elisabeta pentru a-și asigura stabilitatea tronului, nu a avut intenția ca drepturile lui să fie puse sub semnul întrebării: dorea să domnească ca un rege-cuceritor și nu ca soț al Elisabetei, nu avea nici o intenție de a împărți puterea cu ea.

Henric al VII-lea a recunoscut necesitatea de a se căsători cu Elisabeta de York pentru a asigura stabilitatea domniei sale și de a slăbi pretențiile altor membrii supraviețuitori ai Casei de York, însă a insistat să fie rege și să guverneze singur, fără să aibă intenția de a împărți puterea cu noua sa soție.

Henric al VII-lea a abrogat Titulus Regius, legitimizând astfel copiii lui Eduard al IV-lea și recunoscându-l pe Eduard al V-lea ca prodecesor al său. După procurarea dispensei papale, Cardinalul Bourchier, Arhiepiscopul de Canterbury, i-a căsătorit pe Henric al VII-lea și pe Elisabeta de York pe 18 ianuarie 1486, la Abația Westminster, iar primul lor fiu, prințul Arthur se naște la 20 septembrie 1486.

Elisabeta a fost încoronarată regină pe 25 noiembrie 1487. După încoronare, ea a dat naștere la cinci copiii, însă doar trei au supraviețuit: Margareta, Henric și Maria.

În ciuda faptului că la început fusese doar un simplu aranjament politic, căsătoria celor doi s-a dovedit a fi una de succes și ambii parteneri par să fi fost meniți să se iubească unul pe altul. Ca regină, Elisabeta de York, nu a exercitat o mare influență politică, din cauza puternicei sale soacre, Lady Margaret Beaufort, însă a fost raportată ca fiind o persoană blândă și bună, generoasă cu rudele sale, cu slujitorii și cu binefăcătorii ei. Ea a trăit o viață liniștită în mare măsură, departe de politică și cu cei trei copiii ai săi, la Palatul Eltham. Elisabeta de York s-a bucurat de muzică și dans, precum și de jocuri cu zaruri.

La 14 noiembrie 1501, băiatul ei în vârstă de 15 ani, Arthur, s-a căsătorit cu Catherine de Aragon, fiica lui Ferdinand al II-lea de Aragon și Isabellei I de Castilia, iar cei doi au fost trimiși la castelul Ludlow, reședința tradițională a Prințului de Wales. Cinci luni mai târziu, Arthur a murit subit în aprilie 1502. Vestea morții lui Arthur i-a cauzat lui Henric al VII-lea o mare durere, temându-se pentru dinastia sa.

Elisabeta de York a rămas însărcinată din nou, iar în ulimele luni de sarcină, ea s-a retras în Turnul Londrei. Pe 2 februarie 1503, Elisabeta de York a dat naștere unei fete, Caterina, dar copilul a murit la câteva zile după aceea. Cedând la o infecție după naștere, Elisabeta de York, a murit la 11 februarie, chiar în ziua când împlinea 37 de ani.

Este posibil ca Henric al VII-lea să fi murit din cauza inimii zdrobite: există dovezi că durerea lui pentru Elisabeta a durat timp de ani de zile. În fiecare an, el declara o slujbă imensă, unde clopotele răsunau în tot orașul și 100 de lumânări erau aprinse în onoarea Elisabetei de York.

Moștenirea[modificare | modificare sursă]

Elisabeta de York a fost o frumusețe de renume, moștenind părul și tenul părinților ei. Toți membrii monarhiei Tudor au moștenit părul ei roșu auriu și trăsăturile. Elisabeta și Henric al VII-lea au avut împreună șapte copii:

Sursă[modificare | modificare sursă]

  • Morgan, Kenneth O., (1988), The Oxford History of Britain, Oxford University Press. (ISBN 0-19-285202-7)
  • Okerlund, Arlene Naylor, (2009), Elizabeth of York', Palgrave Macmillan. (ISBN 978-0-230-61827-5)
  • Williams, Neville, (1977), 'Henry VII', in Fraser, Antonia (ed), The Lives of the Kings and Queens of England, Futura. (ISBN 0-8600-7449-8)