Ioan I al Portugaliei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ioan I al Portugaliei
Anoniem - Koning Johan I van Portugal (1450-1500) - Lissabon Museu Nacional de Arte Antiga 19-10-2010 16-12-61.jpg
Ioan I al Portugaliei
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Lisabona, Portugalia Modificați la Wikidata
Decedat (75 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Lisabona, Portugalia Modificați la Wikidata
Înmormântatmănăstirea Batalha[*] Modificați la Wikidata
PărințiPetru I al Portugaliei
Teresa Lourenço[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriBeatrice, Countess of Alburquerque[*]
Maria, Marchioness of Tortosa[*]
Infante John, Duke of Valencia de Campos[*]
Infante Dinís, Lord of Cifuentes[*]
Ferdinand I al Portugaliei Modificați la Wikidata
Căsătorit cuFilipa de Lancaster Modificați la Wikidata
CopiiEduard al Portugaliei
Infante Peter, Duke of Coimbra[*]
Henric Navigatorul
Isabela a Portugaliei, Ducesă de Burgundia
John, Lord of Reguengos de Monsaraz[*]
Ferdinand the Holy Prince[*]
Afonso I[*]
Beatrice, Countess of Arundel[*]
Afonso de Portugal[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the United Kingdom of Portugal, Brazil, and the Algarves.svg Regatul Portugaliei Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Activitate
Partener(ă)Inês Pires[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Assinatura D. João I.svg

Ioan I al Portugaliei OG (portugheză: João, AFI ʒuˈɐ̃ũ; n. 11 aprilie 1357, Lisabona - d. 14 august 1433, Lisabona), supranumit Cel Bun, a fost al zecelea rege al Portugaliei, și primul care a folosit titlul de „Lord de Ceuta”. A fost fiul nelegitim al regelui Petru I al Portugaliei cu o nobilă galiciană, Teresa Lourenço. În 1364 a fost numit Mare Maestru al Ordinului Aviz. A devenit rege în 1385, în urma Crizei din 1383-1385.

După moartea fratelui vitreg al lui Ioan, fostul rege Ferdinand I al Portugaliei, în octombrie 1383, fără niciun moștenitor masculin, s-au făcut eforturi pentru a asigura succesiunea singurei fiice a lui Ferdinand, Beatrice. Deși din motive politice se căsătorise cu regele Ioan I al Castiliei, poporul nu era de acord cu acel mariaj, care ar fi însemnat unirea politică a Portugaliei cu Castilia. Criza din 1383-1385 a fost de fapt o perioadă de anarhie politică, în care niciun rege nu a guvernat țara.

Pe 6 aprilie 1385, consiliul regatului (cortes în portugheză) s-a întrunit la Coimbra, și l-a declarat pe Ioan, Maestru de Aviz, rege al Portugaliei. Acea decizie însemna de fapt o declarație de război împotriva Castiliei, și pretențiilor sale asupra tronului portughez. La puțin timp după, regele Castiliei a invadat Portugalia, cu scopul de a cuceri Lisabona și a-l înlătura pe Ioan I de pe tron. Ioan al Castiliei a fost acompaniat de cavaleri francezi aliați, în timp ce trupe și generali englezi au luptat de partea lui Ioan (vezi Războiul de o sută de ani). Ioan l-a numit atunci pe Nuno Alvares Pereira, susținătorul său loial și talentat, general și protector al Regatului. Invazia a fost respinsă în timpul verii, după Bătălia de la Atoleiros, dar în special în urma bătăliei decisive de la Aljubarrota, din 14 august 1385, în care armata castiliană a fost practic anihilată. Ioan I al Castiliei s-a retras definitiv, și poziția lui Ioan I al Portugaliei a fost asigurată.

Pe 11 februarie 1387, Ioan s-a căsătorit cu Filipa de Lancaster, fiica lui Ioan de Gaunt, care se dovedise a fi un aliat de încredere, și astfel s-a consolidat alianța anglo-portugheză care durează și astăzi.

După moartea lui Ioan al Castiliei în 1390, căruia Beatrice nu i-a dat moștenitori, Ioan I a domnit în pace, căutând dezvoltarea economică a țării. Singura acțiune militară importantă a fost asedierea și cucerirea orașului Ceuta, în 1415. Scopul lui Ioan era să controleze navigația de pe coasta africană. Privind lucrurile cu perspectivă, a fost primul pas spre deschiderea lumii arabe către Europa medievală, și a dus la Epoca Descoperirilor, exploratorii portughezi navigând pe întreg Globul.

Contemporanii îl descriu pe Ioan I al Portugaliei ca pe un om spiritual, care a încercat să concentreze puterea în mâinile sale, dar care pe de altă parte avea un caracter binevoitor și generos. Educația primită în tinerețe ca maestru al unui ordin religios, l-a transformat în unul din cei mai culți regi din Evul Mediu. Dragostea pentru cunoaștere și cultură a fost moștenită de fiii săi : Duarte, viitorul rege, a fost poet și scriitor, Petru, duce de Coimbra, a fost unul din cei mai învățați prinți ai timpului său, iar prințul Henric Navigatorul, Duce de Viseu, a fondat o școală de navigație și a investit mult în știință și dezvoltarea subiectelor legate de nautică. În 1430, singura fiică ce i-a supraviețuit, Isabela, s-a căsătorit cu Filip cel Bun, Duce de Burgundia, și s-a bucurat de rafinamentul de la Curtea acestuia; a fost mama lui Carol cel Temerar.

Surse[modificare | modificare sursă]

  1. ^ John I of Portugal, SNAC, accesat în  
  2. ^ John De Avis, Find a Grave, accesat în  
  3. ^ João I de Aviz, Rei de Portugal, The Peerage, accesat în