Manuel I al Portugaliei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Manuel I
Rege al Portugaliei
Pictură a lui Manuel I din secolul XVII
Pictură a lui Manuel I din secolul XVII
Domnie 25 octombrie 149513 decembrie 1521
Încoronare 27 octombrie 1495
Predecesor Ioan II
Succesor Ioan III
Căsătorit(ă) cu Isabella, Prințesă de Asturia
Maria de Aragon
Eleanor de Habsburg
Urmași Miguel da Paz, Prinț de Asturia și Portugalia
Ioan al III-lea al Portugaliei
Isabela a Portugaliei
Beatrice, Ducesă de Savoia
Infantele Luís, Duce de Beja
Infantele Fernando, Duce de Guarda și Trancoso
Infantele Cardinal Afonso
Henric al Portugaliei
Infantele Duarte, Duce de Guimarães
Infanta Maria
Casa regală Casa de Aviz-Beja
Tată Infantele Fernando, Duce de Viseu
Mamă Infanta Beatrice a Portugaliei
Naștere 31 mai 1469(1469-05-31)
Alcochete, Portugalia
Deces 13 decembrie 1521 (52 de ani)
Lisabona, Portugalia
Semnătură Manuel I al Portugaliei's signature

Manuel I (31 mai 146913 decembrie 1521), Norocosul (portugheză o Afortunado) a fost rege al Portugaliei. A fost fiul Infantelui Ferdinand, Duce de Viseu (1433–70) și a soției acestuia, Infanta Beatrice a Portugaliei. Numele său este asociat cu o perioadă de civilizație portugheză distinsă prin realizări semnificative atât în afacerile politice cât și în arte.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Mama sa a fost nepoata regelui Ioan I al Portugaliei; tatăl său, Prințul Fernando, a fost al doilea fiu al regelui Eduard al Portugaliei și fratele mai mic al regelui Afonso al V-lea al Portugaliei. Manuel i-a succedat în 1495 verișorului său primar, regelui Ioan al II-lea al Portugaliei, care era și cumnatul său, fiind căsătorit cu sora lui Manuel, Leonor.

Manuel a crescut în mijlocul conspirațiilor nobilimii superioare portugheze împotriva regelui Ioan al II-lea. El a fost conștient că mulți oameni au fost uciși și exilați. Fratele său mai mare, Diogo, Duce de Viseu, a fost înjunghiat mortal în 1484 de către însuși regele.

Manuel a avut astfel toate motivele să-și facă griji atunci când a primit un ordin regal în 1493 să se prezinte la rege, dar temerile sale au fost nefondate: Ioan al II-lea a vrut să-l numească moștenitor la tron, după moartea fiului său, Prințul Afonso, precum și a încercărilor sale eșuate de a-l legitima pe Jorge, Duce de Coimbra, fiul său nelegitim. Ca urmare a acestui noroc a fost poreclit Norocosul.

Domnie[modificare | modificare sursă]

A fost încoronat la 27 octombrie 1495, la două zile după decesul regelui. Manuel s-a dovedi un demn succesor al vărul său Ioan al II-lea, sprijinind explorarea portugheză a Oceanului Atlantic și dezvoltarea comerțului portughez. În timpul domniei sale, au fost realizat următoarele:

1498 — Descoperirea rutei maritime spre India de către Vasco da Gama
1500 — Descoperirea Braziliei de către Pedro Álvares Cabral
1505 — Numirea lui Francisco de Almeida ca primul vicerege al Indiei
1503–1515 — Stabilirea unui monopol pe rutele maritime din Oceanul Indian și Golful Persic de Afonso de Albuquerque, un amiral, în beneficiul Portugaliei

Vasco da Gama prezntând regelui Manuel primele fructe din India. Biblioteca Națională a Portugaliei, c.1900

Toate acestea au contribuit la construirea imperiului colonial portughez care au făcut din Portugalia una dintre cele mai bogate și cele mai puternice țări ale lumii. Manuel și-a folosit averea pentru a construi un clădiri regale (în stilul Manueline) și pentru a atrage oameni de știință și artiști la curtea sa. A încheiat tratate comerciale și alianțe diplomatice cu China și Imperiul persan. Papa a primit o ambasadă monumentală din Portugalia în timpul domniei sale menită să atragă atenția asupra bogățiilor nou dobândite ale Portugaliei întregii Europe.

În timpul domniei lui Manuel, absolutismul regal a fost metoda de guvernare. Adunarea regatului s-a întâlnit doar de trei ori în timpul domniei sale de 26 de ani, mereu la Lisabona, scaunul regelui. Manuel s-a ocupat de reformarea curților de justiție și a sistemului fiscal pentru a se adapta la progresul economic al Portugaliei. Om religios puternic, el a cheltuit o mare parte din averea țării pentru construirea de biserici și mănăstiri, precum și în evanghelizare unor noi așezări de către misionari catolici.

Relația lui cu evreii portughezi a început bine. La începutul domniei sale, el a eliberat toți evreii care fuseseră captive în timpul domniei lui Ioan al II-lea. Din nefericire pentru evrei, el a decis să se căsătorească cu Infanta Isabella de Aragon, atunci moștenitoarea viitoarei coroanei unite a Spaniei (văduva nepotului său Prințul Afonso). Ferdinand și Isabella expulzaseră evreii din 1492 și nu și-ar fi căsătorit fiica cu regele unei țări care încă tolera prezența lor. În contractul de căsătorie, Manuel I a fost de acord să-i persecute pe evreii din Portugalia.

La 5 decembrie 1496 a fost promulgat un decret prin care se cerea evreilor să se convertească la creștinism sau să părăsească țara fără copii lor.[1]

În 1498, la vârsta de 27 de ani, soția lui Isabella a murit dând naștere unui băiat, Miguel da Paz, care a fost moștenitorul tronurilor Castiliei și Portugaliei până la decesul lui în 1500. Șansa lui Manuel de a deveni rege al Castiliei s-a risipit odată cu moartea Isabellei. Atunci Manuel s-a căsătorit cu sora mai mică a Isabellei, Maria de Aragon, care l-a născut pe viitorul rege Ioan al III-lea al Portugaliei.

Descendenți[modificare | modificare sursă]

Cu Isabella de Aragon (căsătorit în 1497):

  • Miguel da Paz (23 august 1498 - 20 iulie 1500), prinț și moștenitor al Portugaliei, Castiliei și Aragonului

Cu Maria de Aragon (căsătorit în 1501):

  • João, Prinț al Portugaliei (7 iunie 1502 - 11 iunie 1557), viitorul rege al Portugaliei
  • Infanta Isabel (24 octombrie 1503 - 1 mai 1539), soția împăratului Carol Quintul
  • Infanta Beatriz (31 decembrie 1504 - 8 ianuarie 1538), soția lui Carol al III-lea, Duce de Savoia
  • Infantele Luís (3 martie 1506 - 27 noiembrie 1555), al 5-lea duce de Beja și tatăl unui copil nelegitim care va pretinde tronul Portugaliei în throne of Portugal in 1580.
  • Infantele Ferdinand (5 iunie 1507 - 7 noiembrie 1534), duce de Guarda, căsătorit în 1529 cu Guiomar Coutinho, contesă de Loulé
  • Infantele Alfonso (23 aprilie 1509 - 21 aprilie 1540), cardinal al Bisericii romano-catolice
  • Infantele Henrique (31 ianuarie 1512 - 31 ianuarie 1580), cardinal, apoi rege al Portugaliei
  • Infanta Maria (n./d. 3 februarie 1513)
  • Infantele Duarte (7 octombrie 1515 - 20 septembrie 1540), duce de Guimarães și străbunic al regelui Ioan al IV-lea al Portugaliei. S-a căsătorit cu Isabel de Braganza, fiica lui Jaime, Duce de Braganza.
  • Infantele António (1516 - 9 noiembrie 1516)

Cu Eleonora de Habsbourg (căsătorit în 1518):

  • Infantele Carlos (18 februarie 1520 - 15 aprilie 1521)
  • Infanta Maria (18 iunie 1521 - 10 octombrie 1577)

Note[modificare | modificare sursă]