Wilhelmina Amalia de Brunswick-Lüneburg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Wilhelmine Amalia de Brunswick-Lüneburg
Împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman, Împărăteasă germană
Regină consort a Ungariei și Boemiei[1]
Wilhelmine Amalie de Brunswick-Lunebourg (1673-1742).jpg
Date personale
Născută21 aprilie 1673
Hanovra, Germania
Decedată (68 de ani)
Viena, Austria
ÎnmormântatăCripta Capucinilor din Viena Modificați la Wikidata
Cauza decesuluivariolă Modificați la Wikidata
PărințiJohann Frederic, Duce de Brunswick-Lüneburg
Benedicta Henrietta de Wittelsbach Modificați la Wikidata
Frați și suroriDuchess Charlotte of Brunswick-Lüneburg[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuIosif I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
CopiiMaria Josepha, regină a Poloniei
Arhiducele Leopold Joseph
Maria Amalia, Împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațieregină[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuce
regină consoartă[*]
Familie nobiliarăCasa de Brunswick-Lüneburg
Casa de Habsburg
Domnie
Domnie5 mai 1705–17 aprilie 1711

Wilhelmine Amalia de Brunswick-Lüneburg (21 aprilie 167310 aprilie 1742) a fost împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman ca soție a împăratului Iosif I.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Wilhelmine Amalia a fost fiica cea mică a lui Johann Frederic, Duce de Brunswick-Lüneburg și a soției acestuia, Benedicta Henrietta de Wittelsbach. Surorile ei au fost Charlotte Felicitas, care s-a căsătorit cu Ducele de Modena, și Henriette Marie, care nu s-a căsătorit niciodată.

Wilhelmina a primit o educație catolică primită de la mătușa ei, Louise Holladine, la mănăstirea Maubuisson, și nu s-a întors la Hanovra până la vârsta de 20 de ani, în 1693. Împărăteasa Sfântului Imperiu Roman, Eleonore-Magdalena de Neuburg, a decis ca Wilhelmina Amalia să fie nora ei.

Căsătorie[modificare | modificare sursă]

Ca rezultat, la 24 februarie 1699, ea s-a căsătorit cu fiul Eleonorei, Arhiducele Joseph, moștenitorul împăratului Leopold I. La nunta lor s-a cântat opera Hercule și Hebe de Reinhard Keiser (1674–1739).

Wilhelmina și Iosif au avut trei copii:

Note[modificare | modificare sursă]