Epictet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Epictet
Epictetus.png
Date personale
Născut [1][2] Modificați la Wikidata
Hierapolis[*], Turcia Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani) Modificați la Wikidata
Nicopole, Grecia Modificați la Wikidata
Cetățenie Roma Antică Modificați la Wikidata
Ocupație filozof Modificați la Wikidata
Epictet în viziune artistică

Epictet (gr.: Επίκτητος; lat.: Epictetus n.55– d.135) a fost un filozof grec stoic. Probabil s-a născut la Hierapolis, Phrygia, și a trăit o mare parte din viață în Roma până în momentul exilului la Nicopolis, unde a și murit. Sclav al lui Epaphroditus, libert și secretar al lui Nero și, mai apoi, al lui Domițian, a fost discipol al lui Musonius Rufus (92/93 d.H.). Eliberat de Epaphroditus, a predat o vreme filozofia la Roma; odată cu alungarea filozofilor din Roma de către Domițian (cca 93 d.H.), a mers în Epir, stabilindu-se la Nicopolis, unde a întemeiat o școală celebră, cu discipoli remarcabili, între care s-a distins Arrian. Acestuia i se datorează faptul că învățăturile lui Epictet au ajuns până la noi: Arrian le-a grupat, ca Diatribai, probabil în opt cărți (la care se pare că se adăugau douăsprezece cărți de Homilii), dintre care au supraviețuit până în vremea noastră patru. El a publicat ulterior o selecție, cunoscută sub numele „Manual” (Encheiridion), care avea să exercite o influență de seamă asupra lui Aulus Gellius și a împăratului Marcus Aurelius. Alături de acesta din urmă și de Seneca, Epictet aparține, în plan filozofic, ultimei faze a stoicismului: neostoicismul roman.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

  • Epictet, 24 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro