Sari la conținut

Epictet

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Epictet
Date personale
Născut50 d.Hr.[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Hierapolis⁠(d), Prefectura pretoriană a Orientului, Roma Antică Modificați la Wikidata
Decedat138 d.Hr. (87 de ani)[4] Modificați la Wikidata
Nicopole, Epir, Grecia Modificați la Wikidata
Ocupațiefilozof
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba greacă veche[5][6] Modificați la Wikidata
Activitate
Profesor pentruArrian , Dēmōnax[*]  Modificați la Wikidata
Epictet în viziune artistică

Epictet (gr.: Επίκτητος; lat.: Epictetus n. 50 d.Hr., Hierapolis⁠(d), Prefectura pretoriană a Orientului, Roma Antică – d. 138 d.Hr., Nicopole, Epir, Grecia) a fost un filozof grec stoic. Probabil s-a născut la Hierapolis, Phrygia, și a trăit o mare parte din viață în Roma până în momentul exilului la Nicopolis, unde a și murit. Sclav al lui Epaphroditus, libert și secretar al lui Nero și, mai apoi, al lui Domițian, a fost discipol al lui Musonius Rufus (92/93 d.H.). Eliberat de Epaphroditus, a predat o vreme filozofia la Roma; odată cu alungarea filozofilor din Roma de către Domițian (cca 93 d.H.), a mers în Epir, stabilindu-se la Nicopolis, unde a întemeiat o școală celebră, cu discipoli remarcabili, între care s-a distins Arrian. Acestuia i se datorează faptul că învățăturile lui Epictet au ajuns până la noi: Arrian le-a grupat, ca Diatribai, probabil în opt cărți (la care se pare că se adăugau douăsprezece cărți de Homilii), dintre care au supraviețuit până în vremea noastră patru. El a publicat ulterior o selecție, cunoscută sub numele „Manual” (Encheiridion), care avea să exercite o influență de seamă asupra lui Aulus Gellius și a împăratului Marcus Aurelius. Alături de acesta din urmă și de Seneca, Epictet aparține, în plan filozofic, ultimei faze a stoicismului: neostoicismul roman.

Referințe și note

[modificare | modificare sursă]
  1. Biblioteca Națională a Germaniei. „Epictet” (în germană). Gemeinsame Normdatei. Wikidata Q36578. Accesat în .
  2. „Epictetus”. Catalogue of the Library of the Pontifical University of Saint Thomas Aquinas[*]. Wikidata Q96071920.
  3. diferiți autori (). Giuseppe Bedeschi, ed. „Epictet” (în italiană). Treccani Filosofia[*]. Wikidata Q3998195.
  4. 1 2 „МСЭ2/Эпиктет”, Малая советская энциклопедия, 1936—1947 (în rusă), Wikidata Q87327194
  5. „Epictet”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.
  6. „Epictet”. CONOR.SI[*]. Wikidata Q16744133.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
  • Epictet, 24 iulie 2012, CrestinOrtodox.ro