Doru Davidovici

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Doru Davidovici
Date personale
Născut 6 iulie 1945
Decedat 20 aprilie 1989
Naționalitate  România
Cetățenie Flag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupație aviator și scriitor

Locotenent-colonelul aviator Doru Davidovici (n. 6 iulie 1945—d. 20 aprilie 1989) a fost un aviator și scriitor român. În anii '80, a fost unul din cei mai îndrăgiți scriitori de ficțiune din România. Doru Davidovici a fost influențat de operele scriitorilor Ray Bradbury, Radu Tudoran și Bertolt Brecht. Datorită cărților sale, a profesiei, dar și a modului în care a trecut în neființă, a fost deseori comparat cu Antoine de Saint-Exupéry.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Absolvent al Școlii Superioare de Ofițeri Activi de Aviație în anul 1967 cu gradul de locotenent și al Academiei Militare în perioada 1977-1979.

Pilot, comandant de patrulă și de escadrilă în Regimentul 86 Aviație vânătoare, inspector pentru aviația de vânătoare în Comandamentul Aviației Militare între1981-1986.

Instructor cu întrebuințarea în luptă a aviației în Regimentul 86 Aviație vânătoare în perioada 1986-1989.

În după-amiaza zilei de 20 aprilie 1989, Doru Davidovici a zburat pentru ultima oară. În al șaselea zbor din acea zi, avionul MIG-21, pilotat de Davidovici împreună cu elevul său, locotenentul major Dumitru Petra, s-a prăbușit de la 1.000 de metri, din motive necunoscute, la revenirea dintr-un zbor de antrenament.[1]

Operă[modificare | modificare sursă]

  • Caii de la Voroneț, Editura Eminescu, București, 1973 (Premiul I la Concursul pentru debut al Editurii Eminescu 1973).
  • Ultima aventură a lui Nat Pinkerton, Editura Eminescu, București, 1975.
  • Insula nevăzută, Editura Ion Creangă, București, 1976; Editura Litera, București, 1994.
  • Intrarea actorilor, Editura Militară, București, 1977; Editura Labirint, București, 1991
  • Zeița de oricalc, Editura Albatros, București, 1977.
  • Celula de alarmă, Editura Eminescu, București, 1979
  • Culoarea cerului, Editura Militară, București, 1981
  • Aripi de argint, Editura Militară, București, 1983
  • Lumi galactice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986 (cu titlu inițial Colegii mei din neștiut); Editura Rum-Irina, București, 1992
  • V de la Victorie, Editura Militară, București, 1987
  • Ridică-te și mergi, Editura Cartea Românească, București, 1991
  • Dezmințire la Mit, 1991

Receptare critică[modificare | modificare sursă]

În cartea Lumi galactice (titlu original Colegii mei din neștiut), Davidovici dezvoltă într-un stil propriu și cu o competență conferită de profesia sa de pilot militar, o serie de teorii asupra probabilităților și implicațiilor existenței civilizațiilor extraterestre. Prin această carte și-a arătat o altă față, aceea de cercetător împătimit al teoriilor despre lumi paralele și al fenomenului OZN. O confirmare în acest sens sunt și discuțiile pe această temă pe care le-a avut cu bunul său prieten Dumitru Prunariu.[2]

Despre volumul Zeița de oricalc, Mircea Opriță scria: „Tratamentul stilistic al problemei contează, în consecință, pe virtuțile literaturii de acțiune. Situațiile imaginate se derulează în regim de viteză, ca trăiri intense, fulgerătoare. Rafinamentele încap mai greu într-o astfel de scriitură, dar relatarea are ritm și chiar un farmec al nonșalanței, al rostirii sincere și precipitate. Ochiul alunecă rapid peste lucruri, atent totuși, cu o profundă foame de amănunt. Primează verbul, ca depozitar al faptei. Paginile se umplu astfel până la saturație de mici acțiuni narate alert, cu o claritate aproape suspectă: ca și cum prim-planul ar avea de ascuns, prin însăși vânzoleala materiei sale străvezii, năluca profilată în fundal. Motivul SF se presară în cantități bine dozate, cu un calculat efect al surprizei. El fisurează treptat imaginea „realistă”, introducând în ea un grad de stranietate ce face trăirea momentului tulbure și alarmantă. [...] În ciuda afișatei sprinteneli sportive a povestirilor lui Doru Davidovici, tușa lor e discret sentimentală.[3]

Rememorări[modificare | modificare sursă]

  • Cornel Marandiuc, Și aterizam cuminți cu soarele în față..., Azbest Publishing, 2014.
  • Constantin Mateescu, Jurnal V (1984-1989), Râmnicu-Vâlcea, Editura "Antim Ivireanul", Editura Silviu Popescu, 2001.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Mircea Opriță, Anticipația românească, un capitol de istorie literară. Cluj, Editura Dacia, 1994.
  • Ion Istrate, Dicționarul cronologic al romanului românesc 1990-2000, Editura Academiei Române, București, 2011, pag. 45.
  • Radu Aldulescu, România literară, XXV, 1992, nr. 2, pag. 10.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ C-dor (r) av. Iordache Constantin despre Doru Davidovici
  2. ^ Ultim omagiu adus de Dumitru Prunariu
  3. ^ Mircea Opriță, op. cit., pag. 344-345.