Dimitrie Țichindeal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dimitrie Țichindeal

Dimitrie Țichindeal
Date personale
Născut1775
Becicherecu Mic, comitatul Torontal
Decedat (43 de ani)
Timișoara
Naționalitate română
Ocupațiepreot, scriitor, pedagog
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Specie literarăfabulă, traducere
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Dimitrie Țichindeal (n. 1775, Becicherecu Mic - d. 20 ianuarie 1818, Timișoara) a fost un preot, cărturar, fabulist, traducător și militant român pentru emanciparea românilor din Banat.

Biografie

S-a născut în familia preotului Zaharia și a urmat studiile la școlile sârbești din satul natal și din Timișoara, unde s-a familiriazat cu limbile sârbă și germană.[1] Odată terminate studiile devine învățator la Belinț (1794), iar mai apoi la Beregsău și chiar de la Cr. Direcție pentru vizitația școalelor rânduit[2]. După ce termină, în 1802, seminarul teologic din Timișoara se întoarce în satul natal și devine învățător și apoi preot.[1] În 1802 a tipărit la Buda o traducere din limba sârbă după Dositei Obradovici: Sfaturile înțelegerii celei sănătoase prin bine înțeleptul Dositei 0bradovici întocmite iară acum întăia dată întoarse despre limba sârbească și întru acest chip în limba daco-românească așezate, iar în anul 1808 publică alte două traduceri Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie, prin Dositei Obradovici întocmită, iară acum în limba daco-românească traduse și Epitomul sau scurte arătări pentru sfânta biserică, pentru veșmintele ei și pentru dumnezeiasca Liturghie care se săvârșește într-însa, așișderea și pentru preotul și slujitorul lui Dumnezeu.[1]

Într-o petiție din 1807 către împăratul Francisc I al Austriei Țichindeal susținea drepturile românilor din Banat, argumentând vechimea elementului românesc prin vechimea elementului romanic[1] și susținea numirea unui director român peste școlile românești din Banat.

Înființându-se în noiembrie 1812 la Arad o shoala preparandă sau pedagoghicească a nație românești[2] Tichindeal a fost numit profesor de învățătura legii sau catihetă.[1]

În 1814 îi apare la Buda Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături. Acum întâia oară culese și într-acest chip pe limbă românească întocmite... traducere după același luminat sârb, Dositei Obradovici. În același an, în iunie, este revocat din funcția de profesor deoarece se afla, împreună cu Moise Nicoară și C. Diaconovici-Loga, în fruntea acțiunii pentru numirea unui episcop român la Arad, care ar fi putut sprijini revendicările naționale ale românilor și organiza viața culturală în Banat. Autoritățile îi confiscă fabulele, sub acuzația că s-ar ridica contra constituției împărăției.[1] Totuși reușește să mai funcționeze la Arad până în iunie 1815. Plângerea înaintată la împărat, la Viena, nu a avut nici o urmare.[2]

se retrage în satul său natal, iar în 1818, bolnav, se stinge din viață la numai 43 de ani, într-un spital din Timișoara. Este îngropat în satul său natal, la Becicherecu Mic.

Opera

Literar, Țichindeal s-a ocupat de traducerea de texte din limba sârbă în română pentru a promova educarea și emanciparea maselor românești. Traduce mai ales lucrările marelui iluminist sârb Dositei Obradovici. Traduce și adaptează inclusiv unele fabule de mare circulație, pe care le-a publicat mai târziu modificate ușor, ca fiind creații proprii. De aceea au o valoare nu atât literară, cât simbolică, fiind adaptate de la viața și obiceiurile sârbilor la realitatea românească.

  • Sfaturile înțelegerii celei sănătoase prin bine înțeleptul Dositei 0bradovici întocmite iară acum întăia dată întoarse despre limba sârbească și întru acest chip în limba daco-românească așezate, Buda, 1802, 168 p.,
  • Adunare de lucruri moralicești de folos și spre veselie, prin Dositei Obradovici întocmită, iară acum în limba daco-românească traduse, Buda, 1808, XXIV + 104 p.;
  • Epitomul sau scurte arătări pentru sfânta biserică, pentru veșmintele ei și pentru dumnezeiasca Liturghie care se săvârșește într-însa, așișderea și pentru preotul și slujitorul lui Dumnezeu.
  • Prin scurte întrebări și răspunsuri .... Buda, 1808, XIV + 80 p. (traducere după o lucrare a lui Dionisie Novacovici);
  • Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături. Acum întâia oară culese și într-acest chip pe limbă românească întocmite..., Buda, 1814, cu 160 fabule (ed. a II-a,a librarului Iosif Romanov si prefatata de I. Heliade Rădulescu, București 1838; ed. a III-a, de pr. I. Rusu, Arad, 1885; O ediție îngrijită și prefațată de Virgil Vintilescu, Timișoara, 1975).
  • Arătare despre starea acestor noao întroduse sholasticești instituturi ale nației românești, sârbești și grecești, Buda, 1813, 62 p.,
  • Îndreptări moralicești tinerilor foarte folositoare, Buda, 1813, 74 p. (lucrări originale).
  • În manuscris, câteva lucrări teologice: Despre sărbători, Dogmaticeasca teologie sau cuvântare de Dumnezeu a pravoslavnicei mărturisiri a Răsăritului, Păstoreasca teologie sau învățăturii despre datoriile preoțești, Catehismul, litoria bisericească.
  • Fabule și moralnice învățături

In memoriam

  • În satira Epigonii, Mihai Eminescu l-a numit „Țichindeal, gură de aur”.
  • Liceul pedagogic din Arad îi poartă numele, având un bust al lui Țichindeal ridicat în curte.
  • În municipiile București, Arad și Timișoara sunt străzi care îi poartă numele.

Bibliografie

  • Lucian Predescu, Enciclopedia României Cugetarea, p.849, Editura Saeculum, București 1999, ISBN 973-9399-03-7
  • Cristian Romano „ Iosif Romanov-librar;editor și tipograf din București în prima jumatate a secolului al-XIX-lea” în Anuarul Arhivelor Municipiului Bucureștinr.1/1996.
  • Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, Ediția a II-a, Editura Academiei și Editura GUNIVAS, 2008, p.892-893
  • G. Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941, p.80
  • Fabule și moralnice învățături, Ediție îngrijită și prefațată de Virgil Vintilescu, editura FACLA - 1975

Note

  1. ^ a b c d e f Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, Ediția a II-a, Editura Academiei și Editura GUNIVAS, 2008, p.892
  2. ^ a b c G. Călinescu - Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, 1941, p.80

Legături externe

Wikicitat
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Dimitrie Țichindeal.