Traducere

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

O traducere sau mai demult traducție este o acțiune de a interpreta o accepțiune a textului și după aceea producerea textului echivalent, care are același sens, în altă limbă, adică o adaptare interculturală a textului.

În sens larg, traducerea poate fi considerată ca fiind procesul transformării unui mesaj emis într-o limbă, în același mesaj, dar formulat în altă limbă, cu condiția ca să fie păstrate toate, sau relativ toate, calitățile mesajului inițial, prin realizarea echivalenței de sens și de valoare.

În "Recomandările pentru protecția juridică a traducătorilor și a traducerilor și mijloacele practice de îmbunătățire a statutului traducătorilor", adoptate de Conferința Generală a UNESCO în a 19-a sesiune, ținută la Nairobi în 22 noiembrie 1976, se dă următoarea definiție:

Noțiunea de traducere desemnează transpunerea unei opere literare sau științifice, inclusiv a unei lucrări tehnice, dintr-o limbă în alta, indiferent dacă opera preexistentă sau traducerea sunt, sau, destinate publicării într-o carte, revistă, publicație periodică, sau sub orice altă formă, sau au ca scop o reprezentație la teatru, cinematograf, radio, televiziune sau prin orice alt mijloc.[1]

O persoană specializată în traducerea textelor scrise se numește traducător.

Tipuri de traducere:

  • Traducere literară
  • Traducere juridică
  • Traducere tehnică
  • Traducere în domeniul medical
  • Traducere în domeniul economic

Moduri de traducere[modificare | modificare sursă]

În principiu, există două moduri de traducere:[2]

  • traducerea directă (literală), denumită și heteronimie, este operațiunea de traducere care nu impune reorganizarea semantică sau gramaticală a textului sursă.
  • traducerea indirectă (oblică) este operațiunea de traducere în cursul căreia este necesar să se recurgă la o restructurare a unităților purtătoare de semnificație ale textului sursă, aceasta mergând de la schimbarea clasei gramaticale până la modificarea totală a viziunii asupra realității (de pildă, traducerea expresiilor idiomatice, a proverbelor).

În cadrul traducerii indirecte trebuie ținut seama de fiecare „unitate de traducere”. Unitatea de traducere este definită ca fiind cea mai mică porțiune de text care trebuie tradusă ca un tot, iar nu element cu element, deoarece coeziunea acestor elemente este atât de puternică încât o traducere literală ar avea drept rezultat un text țintă inacceptabil. De exemplu, „de bonne heure”, deși conține trei elemente în limba franceză, constituie o singură unitate de traducere, cu semnificația „devreme”, și nu „de bună oră”. Similar, „hôtel de ville” înseamnă „primărie” și nu „hotel de oraș”.[2]

Traditia traducerilor unor documente dateaza inca din timpurile vechi ale egiptului,mesopotamiei si siriei. Un exemplu de document bilingvistic ar fi: 1274 BCE Tratatul de la Kadesh.

Vezi și[modificare | modificare sursă]