Daniel D. Marin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Daniel D. Marin
Date personale
Născut Călărași
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Ocupație poet
Activitatea literară
Mișcare/curent literar Poezia antiutopică
Operă de debut Oră de vârf, 2003
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Daniel D. Marin este un poet român, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la Călărași, iar din 2012 locuiește la Sassari, în Sardinia.

Participă constant la cenaclurile din București între 2000 – 2009, dar refuză lecturile: când, totuși, le acceptă, devine el însuși un ascultator al poemelor sale, care sunt citite de fiecare dată de altcineva.[2] Conform propriilor declarații, el însuși a citit un singur poem, la invitația scriitorului Marius Tupan[3]. A publicat poezii în majoritatea revistelor literare importante din România și a realizat rubrici, interviuri și anchete literare pentru mai multe reviste de prestigiu, printre care Luceafărul, Cuvântul, Viața Românească, Suplimentul de cultură și Poesis. În cadrul rubricii sale, „niște tineri.ro”, pe care a inițiat-o și coordonat-o, între 2003-2007, în Oglinda literară, publică, în premieră, interviuri cu tineri poeți precum Elena Vlădăreanu [4], Adrian Urmanov [5] sau Claudiu Komartin [6]. Din 2011, este redactor asociat la revista Zona literară[7], unde a inițiat o rubrică de poezie italiană contemporană.

Debutează editorial în 2003, cu un volum despre care scriitorul Ion Zubașcu spunea că introduce tema prenatalității în poezia română.[8]

În 2010, un juriu alcătuit din Bogdan Crețu, Mihail Gălățanu, Ștefania Mincu, Octavian Soviany și Radu Voinescu [9] îi acordă Premiul Marin Mincu[10], pentru volumul „L-am luat deoparte și i-am spus”, publicat în 2009. Conform Ștefaniei Mincu, membră a juriului, „Daniel D. Marin nu spune nimic patent în versurile sale, mai precis, în „poveștile” sale real-imaginare. Enunțurile sunt lipsite de valoare denotativă, deci sunt intraductibile și și-au anulat în felul acesta orice capacitate discursiv-retorică sau de „mesaj”. Aceleași enunțuri sunt lipsite și de ceea ce numim valoare conotativă, adică sunt simple transcripții ale halucinațiilor pure ale imaginarului, care săvârșesc, însă, opera cu atât mai amenințător și absolut infailibil. Altfel spus, sunt acum pe tăcute izgonite din poezie atât iluzia metaforei, cât și iluzia îndepărtării cortinei dintre real și text, a pipăirii minimaliste și cinematografice a „realului-ca-real”. E o lunecare mai puțin sesizabilă, dar cu atât mai neliniștitoare și mai obsedantă, către un tip veritabil de suprarealism, dacă vrem: unul inexpresiv, așa-zicând, dar care reușește să ne capteze, să ne pironească făcând ochii mari, ca sub privirea unei Meduze apocaliptice. Nu multă lume se poate juca în acest teritoriu care nu mai este pur minimalism sau „mizerabilism”, necum „fracturism” (care n-a fost decât un început), dar este douămiism sută la sută, intrat pe o altă treaptă de (re)lansare”.[11]

Poezia antiutopică, o antologie retrospectivă a generației 2000[modificare | modificare sursă]

Este realizatorul antologiei „Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc”, una dintre cele mai controversate antologii ale ultimelor două decenii: criticul Cosmin Ciotloș apreciază demersul și reușita, fiind unul dintre cei care au vorbit la lansarea de la Târgul de Carte Gaudeamus[12], dar în scurt timp își schimbă poziția, devenind unul dintre cei mai vehemenți contestatari ai acesteia; Marius Chivu critică dur demersul editorial[13], dar după câteva luni menționează antologia în topul celor mai bune cărți ale anului 2010[14]. Tot în topul celor mai bune cărți ale anului, antologia mai este nominalizată de critici precum Cosmin Borza[15], Bogdan Crețu[16] sau Paul Cernat și Adina Dinițoiu[17]. „Cei 25 de poeti inclusi, clasificati pana acum de critica sau de ei insisi in fracturisti, utilitaristi, deprimisti, neoexpresionisti sau minimalisti, alcatuiesc un tablou de familie care n-a parut atat de evident prin stivuirea propriu-zisa a volumelor” notează Alex Goldiș.[18] Paul Cernat observă și el că „oricît de diverse ca formulă și personalitate, grupajele tind să alcătuiască, împreună, un flux relativ omogen, tipologic și chiar valoric, un eșantion generaționist reprezentativ. (...) Experimentală (și experiențială) fără fasoane experimentaliste, obsesională și furioasă, plină de prospețime, de adrenalină și umori negre distilate, antologia retrospectivă a lui Daniel D. Marin se citește cu mai multă participare decît volumele fiecărui autor antologat, „întregul” fiind superior, calitativ, fiecărei „părți”. Ceea ce e și bine (pentru marele text comun al generației), e și rău (pentru individualitățile care nu reușesc să spargă plafonul). Dar, cu toate rezervele care-i pot fi aduse, Poezia antiutopică rămîne o antologie generaționistă densă, provocatoare și, aș spune, inevitabilă”.[19] Naomi Ionică vorbește despre cele două linii principale ale imaginarului poetic douămiist prezent în antologie, „mizerabilismul, mai aproape de furia existențială (direcția fracturistă) și neoexpresionismul, cu asumarea miraculosului și straniului existențial”, concluzionând că „în această antologie, găsim o poezie de calitate care va supraviețui timpului căreia îi aparține”.[20] O serie de alți comentatori, de la Horia Gârbea și Gelu Dorian[21], Ștefan Manasia[22] (el însuși inclus în antologie) și până la tânăra poetă Ecaterina Bargan[23] sau Andrei Moldovan[24] și chiar Dan Stanca[25], iau parte, uneori pasional, la discuțiile pe marginea antologiei. Nefiind critic sau istoric literar (fapt, în general, penalizat de critica literară), antologatorul poet a subliniat că el doar a pus la îndemâna celor interesați textele din care se va putea face cât mai precis un profil critic al generației 2000, neasumându-și un alt rol în afară de acela de a fi selectat, potrivit propriului simț poetic, pagini în care crede și pe care le va citi cu plăcere și în viitor.

Poezie pentru sănătate și plecarea din țară[modificare | modificare sursă]

În 2012, Daniel D. Marin pleacă din țară, în urma unei vești care îi schimbă radical cursul vieții. Poetul lansează blogul Poezie pentru sănătate, dar rezultatul nu a fost decât o conștientizare a felului în care oamenii nu reușesc să se solidarizeze nici în momentele cele mai dificile ale vieții celor pe care-i cunosc – practic doar Ioana Vighi, Un Cristian, Elena Vlădăreanu, Chris Tănăsescu, Radu Voinescu, Andrei Velea, Cristina Cirnicianu, Paul Gorban și alți câțiva scriitori au răspuns pozitiv apelului de solidaritate lansat.[26] Daniel D. Marin este citat, cu privire la această experiență, în Gazeta românească[27], după ce Ioana Vighi îi ceruse o confesiune pentru Hyperliteratura[28].

Poezie română în Sardinia[modificare | modificare sursă]

Plecat pe o insulă ca să uite de el însuși, își amintește de poezie și acceptă să participe la o serie de lecturi în Italia, citind atât poeme proprii (Brescia [29], 2012 ; Sassari, [30], Alghero, 2013, 2014), cât și poeme de Virgil Mazilescu și Mariana Marin[31] sau de Nichita Danilov, Ruxandra Cesereanu, Carmen Firan, Radu Vancu și Ioan Es. Pop[32], contribuind inclusiv la traducerea unora din poemele acestora în italiană.

În 2014 revine un timp în țară, unde își lansează „Poeme cu ochelari”. Poemele din volum au fost scrise în Sardinia, dar „e foarte posibil să le fi văzut prin ochelarii unuia de acasă”, după cum a mărturisit la lansare [33].

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Oră de vârf, Geea, 2003 (Premiul „Duiliu Zamfirescu”, Focșani, 2003; nominalizare la Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” [34], Botoșani 2004)
  • Așa cum a fost, Vinea, 2008
  • L-am luat deoparte și i-am spus, Brumar, 2009; eLiteratura, 2013 [35] (Premiul „Marin Mincu” [36], București, 2010)
  • Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc [37] (coord.), Paralela 45, 2010
  • Poeme cu ochelari, Tracus Arte, 2014

Antologii colective în care este inclus[modificare | modificare sursă]

  • Literatura tânără 2007, coord. Irina Petraș, Ed. Casa Cărții de Știință, 2007
  • Antologia Colocviului Tinerilor Scriitori, coord. Antonio Patraș, Ed. Convorbiri literare, 2008
  • Vizita de dimineață. O panaramă a poeziei românești de la origini până în prezent, Lucian Perța, Ed. Tracus Arte, 2011
  • Cele mai frumoase poezii ale anului [38], coord. Alexandru Petria, Ed. Adenium, 2014

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ USR Filiala București Poezie: Membri
  2. ^ Daniel D. Marin, la Cenaclul de la Muzeu, 2009
  3. ^ Cine este Daniel D Marin – interviu cu Daniel D. Marin, 2012
  4. ^ interviu cu Elena Vlădăreanu, Oglinda literară, septembrie 2003; SemneBune, 15 iulie 2012
  5. ^ interviu cu Adrian Urmanov, Oglinda literară, noiembrie 2003; SemneBune, 22 iulie 2012
  6. ^ interviu cu Claudiu Komartin, Oglinda literară, nr. 30, iunie 2004
  7. ^ blogul revistei Zona literară
  8. ^ Ion Zubașcu, despre tema prenatalității, în Luceafărul de dimineață, nr. 38-39 / 2008„Acel titlu e bun, pe care îl va da cu siguranță altcineva unei cărți, dacă nu-l vei da tu. Iată un exemplu: Burta înstelată, Mihail Gălățanu (semnat „Robul lui Dumnezeu, Mihail”, Vinea, 2005) și Cerul din burtă, Ioana Nicolae (Paralela 45, 2005), două cărți de versuri cu titluri aproape identice, dar pe care nu le poate suspecta nimeni de „contaminare”, pentru că au apărut simultan, sub presiunea unei teme poetice noi în literatura română: prenatalitatea (pe care a mai atins-o doar tânărul poet Daniel D. Marin, în ciclul Revelația prenatalului, din volumul său de debut, Ora de vârf (Ed. Geea, Botoșani, 2003)”
  9. ^ juriul Premiului Marin Mincu - 2010
  10. ^ câștigătorii premiului Marin Mincu
  11. ^ Ștefania Mincu, Starea poeziei III, Ed. Palimpsest, 2011
  12. ^ Poezia antiutopică – lansarea antologiei
  13. ^ Marius Chivu, Douămiism la purtător, Dilema Veche, Nr. 341, 2010
  14. ^ Bilanțul celor mai bune cărți din 2010, Marius Chivu, Dilema Veche, Nr. 359, 2010
  15. ^ Topul celor mai bune cărți ale anului 2010, revista Cultura, ianuarie 2011
  16. ^ Topul celor mai bune cărți din 2010, Ziarul de Iași, 27 decembrie 2010
  17. ^ Topul celor mai bune cărți din 2010, revista Observator cultural, Nr. 300 / 13-19 ianuarie 2011
  18. ^ revista Cultura, septembrie 2010
  19. ^ Paul Cernat despre Poezia antiutopică, Observator cultural, Nr. 278 / 5-11 august 2010
  20. ^ revista Corpul T, nr. 1, 2011
  21. ^ revista Convorbiri literare, iulie 2010
  22. ^ revista Tribuna, nr. 188, 1-15 iulie 2010
  23. ^ Ecaterina Bargan despre Poezia antiutopică
  24. ^ revista Vatra, nr. 2 / 2012
  25. ^ Dan Stanca despre Poezia antiutopică
  26. ^ http://poeziepentrusanatate.wordpress.com/
  27. ^ articol Gazeta românească
  28. ^ „Am plecat pentru a uita de mine”, în revista online Hyperliteratura
  29. ^ lectură Daniel D. Marin la Brescia
  30. ^ lectură Daniel D. Marin la Sassari și Alghero, 2013
  31. ^ Daniel D. Marin - lecturi din Virgil Mazilescu și Mariana Marin în Sardegna
  32. ^ Daniel D. Marin - lecturi din poeți români contemporani în Sardegna
  33. ^ Poeme cu ochelari – lansare Gaudeamus 2014
  34. ^ Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – 2004
  35. ^ L-am luat deoparte și i-am spus - detalii despre carte
  36. ^ câștigătorii premiului Marin Mincu
  37. ^ Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc - detalii despre carte
  38. ^ Cele mai frumoase poezii ale anului - detalii despre carte

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

în volume:

Legături externe[modificare | modificare sursă]