Cronologia monarhiei în România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Regii României
Kingdom of Romania - Big CoA.svg

Carol I
Regina soție
   Regina Elisabeta
Copii
   Principesa Maria
Ferdinand
Regina soție
   Regina Maria
Copii
   Prințul Carol
   Prințul Nicolae
   Principesa Elisabeta
   Principesa Maria
   Principesa Ileana
   Prințul Mircea
Carol al II-lea
Soție
   Principesa Elena
Copii
   Prințul Mihai
Mihai I
Soție
   Principesa Ana
Copii
   Principesa Margareta
   Principesa Elena
   Principesa Irina
   Principesa Sofia
   Principesa Maria
Nepoții
   Principele Nicolae


Anii 1851 - 1860[modificare | modificare sursă]

1856[modificare | modificare sursă]

1859[modificare | modificare sursă]

Anii 1861 - 1870[modificare | modificare sursă]

1866[modificare | modificare sursă]

1869[modificare | modificare sursă]

Anii 1871 - 1880[modificare | modificare sursă]

1877[modificare | modificare sursă]

  • 4 aprilie 1877 - Este semnată, la Bucuresti, convenția militară româno-rusă, prin care Romania permite Rusiei să treacă pe teritoriul său, aceasta fiind nevoită sa respecte integritatea teritorială a țării.
  • 12 aprilie 1877 - Începe războiul ruso-turc. România permite trecerea trupelor rusești pe teritoriul său. Ca ripostă, turcii bombardează localitățile românesti de la Dunăre.
  • 26 aprilie 1877 - Românii ripostează, la rândul lor, la Calafat, deschizând foc asupra orașului Vidin, aflat pe malul opus al Dunării.
  • 9 mai 1877 - Ministrul de externe al României, Mihail Kogălniceanu, citeste în Parlament "Declarația de independență a statului român".
  • 10 mai 1877 - După ce cu o zi înainte Parlamentul dezbătuse problema, Carol I proclamă solemn Independența absolută a României. După 1947, încercând să înlăture orice urmă a monarhiei din istoria țării, comuniștii au "mutat" sărbătorirea Independenței de Stat a României pe 9 mai, falsificând astfel data istorică.
  • 16 august 1877 - Are loc la cartierul imperial rusesc întâlnirea lui Carol cu Țarul Alexandru al II-lea și cu Marele Duce Nicolae. Carol I preia conducerea reunită a trupelor române și ruse. După lupte grele, turcii cer armistițiu.

1878[modificare | modificare sursă]

  • 19 februarie 1878 - Pacea de la San Stefano. Rușii refuză participarea României la tratative, ocupând județele de sud ale Basarabiei, teritoriu românesc.

Anii 1881 - 1890[modificare | modificare sursă]

1881[modificare | modificare sursă]

  • 14 martie 1881 - Se aprobă proiectul de lege prin care România devine din Principat, Regat, iar Carol I primește titlul de Rege al României.
  • 10 mai 1881 - România este proclamată Regat și astfel Carol I devine din principe al țării, regele României.

1889[modificare | modificare sursă]

  • 19 aprilie 1889 – Principele Ferdinand, nepotul Regelui Carol I, sosește în țară ca viitor moștenitor al tronului.

Anii 1891 - 1900[modificare | modificare sursă]

1892[modificare | modificare sursă]

Anii 1901 - 1910[modificare | modificare sursă]

Anii 1911 - 1920[modificare | modificare sursă]

1913[modificare | modificare sursă]

1914[modificare | modificare sursă]

1916[modificare | modificare sursă]

  • 14 august 1916 - În Consiliul de Coroană se hotărăște intrarea României în război de partea Antantei. Se declară razboi Austro-Ungariei, iar trupele romăne intră în Transilvania. Riposta Puterilor Centrale este foarte puternică.
  • noiembrie 1916 - Regele și Guvernul iși mută sediul la Iași. Bucureștiul ca și o bună parte din România este ocupată de trupele germane.

1917[modificare | modificare sursă]

1918[modificare | modificare sursă]

1919[modificare | modificare sursă]

Anii 1921 - 1930[modificare | modificare sursă]

1921[modificare | modificare sursă]

  • 10 martie 1921 - Principele Carol se căsătorește cu Elena, Principesă din familia regală a Greciei.
  • 25 octombrie 1921 - Se naște D.Mihai, fiul lui Carol și al Elenei, viitorul Rege al Românilor.

1922[modificare | modificare sursă]

  • 15 octombrie 1922 - Regele Ferdinand și Regina Maria sunt încoronați la Catedrala din Alba Iulia ca suverani ai României întregite.

1923[modificare | modificare sursă]

  • 28 martie 1923 - Regele Ferdinand promulgă "Constituția din 1923". Tot în perioada de după război, are loc și reforma agrară promisă de Rege.

1926[modificare | modificare sursă]

  • 4 ianuarie 1926 - În urma plecării Principelui Carol cu amanta sa, Elena Lupescu, la Paris, și a scrisorii acestuia de renunțare pentru a treia oară la tron, Parlamentul Romaniei convocat de Regele Ferdinand îl proclamă pe Mihai moștenitor al tronului României.

1927[modificare | modificare sursă]

1930[modificare | modificare sursă]

  • 6 iunie 1930 - Carol se întoarce în țară, și după două zile este proclamat Rege, cu numele de Carol al II-lea. După scurt timp, revine în România și amanta Regelui.

Anii 1931 - 1940[modificare | modificare sursă]

1932[modificare | modificare sursă]

  • 1 noiembrie 1932 - Principesa Elena, mama regelui Mihai este nevoită să părăsească România ; se va stabili la Firenze (Italia).

1938[modificare | modificare sursă]

1939[modificare | modificare sursă]

1940[modificare | modificare sursă]

  • 26 iunie 1940 - URSS adresează un ultimatum României prin care cere cedarea Basarabiei. După doua zile România cedează.
  • 19-21 august 1940 - Tratative româno-bulgare, desfășurate sub presiune hitleristă, prin care România cedează Cadrilaterul.
  • 30 august 1940 - Dictatul de la Viena. România pierde în favoarea Ungariei Transilvania de Nord-Vest, teritoriu locuit în majoritate de români.
  • 5 septembrie 1940 - În urma tulburărilor din țară, nefiind capabil să controleze haosul ce se prefigura, Carol al II-lea cedează majoritatea puterilor generalului Antonescu.
  • 6 septembrie 1940 - Carol al II-lea abdică în favoarea fiului său, Mihai, care devine pentru a doua oara rege, fără vreun juramânt pe Constituție și fără votul de aprobare al vreunui Parlament, inițial suspendat, redeschis abia mai târziu, în 1946. În aceeași zi, Mihai e încoronat și uns rege de către Patriarhul României Nicodim Munteanu, în catedrala patriarhală din București[1]. Mihai domnește a doua oară doar ca rege de drept divin, nu și constituțional. Legal, însă, Mihai nu putea exercita prea multă autoritate, în afara prerogativelor de a fi șeful suprem al Armatei și de a desemna un prim-ministru cu puteri depline[2], numit „Conducător”. Se instaurează statul național-legionar condus de Ion Antonescu și Horia Sima.

Anii 1941 - 1950[modificare | modificare sursă]

1941[modificare | modificare sursă]

  • 20-27 ianuarie 1941 - Rebeliunea legionară. După înfrângerea legionarilor, se instaurează dictatura militară a lui Ion Antonescu.
  • 22 iunie 1941 - România intră în război împotriva URSS, alături de Germania.

1943[modificare | modificare sursă]

  • 1 ianuarie 1943 - În mesajul său de Anul Nou, Regele Mihai ia poziție împotriva războiului, ceea ce stârnește furia germanilor.
  • 1943 - 1944 - În urma înfrângerilor suferite în Rusia, Regele Mihai, alături de partidele de opoziție, poarta tratative secrete cu reprezentanții Puterilor Aliate.

1944[modificare | modificare sursă]

  • martie 1944 - Trupele rusești (sovietice) intră pe teritoriul României.
  • 23 august 1944 - În urma refuzului lui Antonescu de a încheia imediat armistițiul cu Aliații, Regele Mihai îl demite și îl arestează, numind apoi un guvern militar condus de generalul Sănătescu și sprijinit de partidele democratice, inclusiv de minusculul partid comunist. În cursul serii, Regele transmite prin radio o proclamație către popor si Armată, prin care cere încetarea ostilităților contra Armatei Roșii si anunță acceptarea armistițiului cu Aliații, însă fără să-l semneze. Urmează lupte grele între români și Aliați, pe de o parte, și germani, pe de altă parte, în urma cărora capitala României este eliberată fără nici un ajutor din partea sovieticilor. Aceștia, odată proclamată încetarea focului de către Rege, ocupă în scurt timp toată România. Armistițiul cu Aliații se va semna la Moscova abia trei săptămâni mai târziu, la 12 septembrie 1944, în termeni impuși aproape în întregime de către Uniunea Sovietică[3]. Lovitura de stat de la 23 august a echivalat, astfel, cu o „capitulare”[4], o „predare necondiționată”[5] în fața sovieticilor.
  • 30 august 1944 - Trupele rusești (sovietice) ajung în Bucureștiul eliberat complet de către trupele române.
  • 12 septembrie 1944 - Semnarea la Moscova a armistițiului.
  • 25 octombrie 1944 - Transilvania este eliberată în întregime chiar în ziua de naștere a Regelui Mihai.
  • 2 decembrie 1944 - Sănătescu își dă demisia din funcția de premier. Este numit ca șef al guvernului generalul Nicolae Rădescu.

1945[modificare | modificare sursă]

  • 6 martie 1945 - În urma presiunilor rusești, la putere vine un guvern procomunist, condus de Petru Groza.
  • 20 august 1945 - Regele Mihai, sprijinit de Iuliu Maniu și de Constantin Brătianu, liderii principalelor partide democratice, cere demisia guvernului procomunist deoarece S.U.A. respectiv Marea Britanie considerau guvernul Groza ca fiind "nereprezentativ". Petru Groza refuză să demisioneze și își continuă activitatea de premier.
  • 21 august 1945 - Regele refuză colaborarea cu guvernul procomunist și declanșează "greva regală". Regele încetează a mai promulga actele și legile emise de guvern. Greva va dura pana în ianuarie 1946.
  • 8 noiembrie 1945 - Cu ocazia onomasticii Regelui, are loc o mare manifestație promonarhistă și anticomunistă. Guvernul procomunist deschide focul și operează nenumărate arestări.

1946[modificare | modificare sursă]

  • ianuarie 1946 - În urma lipsei de suport din partea SUA și a Angliei, Regele înceteaza greva, însă numește în guvern doi membri ai partidelor democratice.
  • 19 noiembrie 1946 - Alegeri parlamentare. În urma victoriei covârșitoare a democraților lui Maniu și Brătianu, guvernul procomunist falsifică grosolan rezultatele alegerilor.

1947[modificare | modificare sursă]

  • 29 iulie - 4 noiembrie 1947 - În urma unei înscenări, sunt arestați și judecați Iuliu Maniu și alți lideri democrați, personalități politice marcante interbelice. Maniu este condamnat la temniță pe viață, murind în 1955 la închisoarea din Sighet.
  • 11 noiembrie 1947 - Regele Mihai pleacă la Londra la nunta prințesei Elisabeta a Angliei, actuala suverană britanică, unde caută sprijinul liderilor occidentali pentru acțiunile sale împotriva comuniștilor și sovieticilor. Aici Mihai se logodește cu Ana de Bourbon-Parma, cu care se va căsători un an mai târziu, în exil. Potrivit anumitor „cercuri regaliste românești” citate de Washington Post[6], Regele Mihai „nu a vrut să se întoarcă, dar personalități americane și britanice [prezente la nunta regală] l-au încurajat să o facă”. Mihai a revenit acasă „la sfatul expres al lui Winston Churchill”, care „se spune că l-ar fi sfătuit pe Mihai că "mai presus de orice, un rege trebuie să fie curajos"”. Potrivit propriei sale relatări[7], Regele Mihai n-a avut astfel de intenții de a nu reveni acasă. Unul dintre tablourile aparținând Coroanei României, care se presupune ca ar fi fost scoase din țară de Regele Mihai în noiembrie 1947[8][9][10][11][12],

a revenit în patrimoniul național în 2004 ca donație[8][13][14] facută de John Kreuger, fostul soț al fiicei Regelui Mihai, Principesa Irina. Renumitul editorialist Dan Cristian Turturică[15] susține că „Regele nu furase acele tablouri, ele fiindu-i oferite de conducerea comunistă pentru a pleca mai repede din țară”[10]. Comuniștii sperau că Regele Mihai nu se va mai întoarce în țară. Spre surpriza acestora, Regele revine în România pe 20 decembrie, anunțând guvernul și de intențiile sale de a se căsători. Toate acestea duc la precipitarea evenimentelor.

  • 30 decembrie 1947 - Palatul Regal este înconjurat de unități române fidele comuniștilor (Divizia "Tudor Vladimirescu"). Regele Mihai este nevoit să abdice. Comuniștii proclamă Republica Populară Română. Potrivit autobiografiei fostului șef al serviciului de spionaj sovietic NKVD, generalul maior Pavel Sudoplatov, ministrul adjunct de externe sovietic Andrei Vâșinski ar fi purtat personal negocieri cu Regele Mihai în vederea abdicării, garantându-i o parte dintr-o pensie ce urma să-i fie plătită lui Mihai în Mexic[16]. Unii monarhiști români, pentru care Mihai e rege doar de drept divin, nu și constituțional, deoarece nici n-a jurat pe Constituție, nici n-a fost învestit în funcție de Parlament în a doua sa domnie, consideră abdicarea sa drept nulă, argumentând ca aceasta a fost un act pur constituțional, nu religios, care nu îl poate decădea dintr-o poziție în care a fost pus de către Dumnezeu.

1948[modificare | modificare sursă]

  • 3 ianuarie 1948 - Regele părăsește România cu trenul, alături de mama sa și de câțiva apropiați. Când a părăsit România, valorile financiare ale Regelui Mihai se ridicau la 500.000 franci elvețieni[17], se pare primite de la guvernul comunist, conform transcrierilor sovietice recent declasificate[18][19] ale convorbirilor oficiale dintre Stalin și prim-ministrul român Petru Groza. Regele Mihai a negat de repetate ori în trecut[20] că guvernul comunist i-ar fi permis să ia cu el în exil vreo valoare financiară sau bunuri de valoare în afară de patru automobile personale, încărcate în două vagoane de tren. Totuși, în mod aparent lipsit de griji financiare, în timpul vizitei la New York din martie 1948[21], Mihai și-a permis să meargă la cumpărături pe Fifth Avenue, artera comercială cea mai scumpă din lume[22]. De asemenea, lui Mihai i-a plăcut atât de mult avionul în care a survolat Statuia Libertății, încât s-a gândit că l-ar putea cumpăra[21].
  • martie 1948 - Regele Mihai declară la Londra că abdicarea sa a fost obținută prin forță și în consecință este nulă. Ca urmare a acestor declarații, guvernul comunist retrage cetățenia română regelui și membrilor familiei regale. Sunt confiscate toate proprietățile regale. Revista americană "Time" susține că lui Mihai i-au trebuit peste două luni de zile pentru a denunța abdicarea, deoarece negociase cu comuniștii recuperarea unor proprietăți din România[23], în ciuda unui articol anterior cum că Bucureștii i-ar fi permis să scoată din țară numai 3.000 de dolari americani, patru automobile si o decorație cu diamante și rubine, acordată de către Stalin[24].

Anii 1951 - 2005[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Pr. Dimitrie Bejan - De vorbă cu câțiva intelectuali, site-ul "Sfaturi Ortodoxe" la data de 15 iulie, 2007
  2. ^ "Decret regal privind învestirea generalului Ion Antonescu cu depline puteri", 5 septembrie 1940
  3. ^ Studiu de țară: România Cap. 23 (în lb. engleză), Biblioteca Congresului S.U.A.
  4. ^ "Hitler recurge la 'marionete' în România" (în lb. engleza), Washington Post, 25 august, 1944
  5. ^ "Regele proclama predarea națiunii și dorinta de a ajuta Aliații" (în lb. engleză), The New York Times, 24 august, 1944
  6. ^ "Churchill l-a sfătuit pe Mihai să revină" (în lb. engleză), Washington Post, 31 decembrie, 1947
  7. ^ Speech al Majestatii Sale Mihai I, Regele Romaniei, adresat Institutului Regal de Servicii Unite pentru Studii de Aparare (în lb. engleză), Londra, 26 martie, 1997
  8. ^ a b en Diverse, Evenimentul Zilei, 24 martie, 2005
  9. ^ en Diverse, Evenimentul Zilei, 14 martie, 2005
  10. ^ a b "Speranța Lia Roberts", Evenimentul Zilei, 18 ianuarie, 2004
  11. ^ en "Artă fierbinte, bani reci" ("Hot Art, Cold Cash"), pag. 177,184, de Michel van Rijn. Little Brown & Co., octombrie 1994. Pentru mai multe informații despre expertul poliției britanice în traficul cu artă Michel van Rijn, vedeți 1 și 2.
  12. ^ "Monarhia, singurul bastion împotriva comuniștilor", 29 decembrie 2007, George Rădulescu, Adevărul, accesat la 12 iulie 2012
  13. ^ "Madonna lui Raibolini la MNAR", Ziua, 20 noiembrie, 2004
  14. ^ "O DONATIE PRESTIGIOASA: " Madona cu Pruncul" de Francesco Raibolini, numit Il Francia", site-ul Online Gallery la data de 9 decembrie, 2006
  15. ^ "Articole de Dan Cristian Turturica", site-ul Hotnews.ro la data de 9 decembrie, 2006
  16. ^ en Pavel Sudoplatov, Anatoli Sudoplatov, Jerrold L. Schecter, Leona P. Schecter, Special Tasks: The Memoirs of an Unwanted Witness—A Soviet Spymaster. Editura Little, Brown and Company, Boston, 1994, pagina 232. ISBN 0316773522 : "Stalin instructed Molotov to obstruct the implementation of the Marshall Plan in Eastern Europe. This was carried out in various ways. Vyshinsky personally conducted negotiations with King Michael of Romania for his abdication, guaranteeing part of his pension in Mexico."
  17. ^ "Regele exilat ar trebui să devină pilot'" (în lb. engleză), BBC, 2 ianuarie, 2005
  18. ^ ""Regele Mihai în exil - de la crescător de pui la pilot de încercare și broker", ROMPRES, 13 aprilie, 2005
  19. ^ ""Regele Mihai în exil - de la crescător de pui la pilot de încercare și broker", agenția ROMPRES citată de Adevărul de Cluj, 13 aprilie, 2005
  20. ^ Interviul Regelui Mihai acordat ziarului Ziua, nedatat. Un alt interviu similar acordat ziarului Adevarul, 3 mai, 2005
  21. ^ a b "Oameni" (în engleză), Time, 22 martie, 1948
  22. ^ "Magheru, printre cele mai scumpe bulevarde din lume", Bloombiz.ro, 30 octombrie 2006
  23. ^ "Anna și cu mine" (în engleză), Time, 15 martie, 1948
  24. ^ "Reuniune în Davos" (în engleză), Time, 2 februarie, 1948

Vezi și[modificare | modificare sursă]