Creștin democrație

Creștin-democrația este o doctrină politică ce a evoluat în mod preponderent după cel de-al Doilea Război Mondial.

Apărută ca o reacție la atacurile împotriva bisericii și a catolicismului, creștin-democrația reprezintă expresia politică a creștinismului catolic. Creștin-democrația a reprezentat o mediere între liberalism (individualism) și socialism (colectivism), aducând în politică și elemente noi precum morala creștină și subsidiaritatea. Considerată în multe țări europene drept o formă de neoconservatorism, creștin-democrația se intersectează cu conservatorismul în puncte fundamentale ale ideologiei, precum respectul față de valorile tradiționale, credința și familia.

Democrația creștină este o ideologie politică, care urmărește să aplice principiile creștine în politica publică. Ea a apărut în Europa secolului al XIX-lea sub influența conservatorismului și a învățăturii catolice sociale. Ea continuă să fie influentă în Europa și în America Latină, deși într-un număr de țări etosul ei creștin a fost diluat de secularizare.

În practică, democrația creștină este, adesea, considerată conservatoare pe probleme culturale, sociale și morale (conservatorism social) și pledează pentru o economie socială de piață în domeniul economic (cu economie de trecere spre social-democrație, ce se bazează pe morala de familie). În Europa, în cazul în care adversarii lor au fost, în mod tradițional, socialiștii seculariști, partidele democratice sunt moderat conservatoare în ansamblu, în timp ce în mediul foarte diferit cultural și politic din America Latină creștină au tendința să se încline spre stânga. Ca exemple de partide democrat-creștine se numără: Germania (Uniunea Creștin-Democrată (CDU)), Partidul Creștin Democrat din Chile, Partidul Popular Creștin Democrat din Elveția, Partidul Creștin Democrat (CDA) în Țările de Jos, Partidul Popular Creștin Democrat din Moldova și altele.

Puncte de vedere politice

Ca în orice ideologie politică, democrația creștină a avut manifestări diferite în timp și între țări, există două ideologii generale, care sunt numite creștin-democrate.

Ca o generalizare, se poate spune că partidele democrat-creștine din Europa au tendința de a fi de tip conservator moderat și, în multe cazuri, constituie principalul partid conservator în țările respective (de exemplu, în Germania, Spania, și Belgia). În America Latină, prin contrast, partidele democrat-creștine tind să fie de nuanță progresistă și influențate de teologia eliberării. Cu toate acestea, aceste generalizări, trebuie să fie nuanțate, având în de vedere că democrația creștină nu se încadrează exact în categoriile obișnuite de gândire politică, ci mai degrabă include elemente comune al mai multor alte ideologii politice:

În comun cu conservatorismul, pun accentul pe valorile morale tradiționale (căsătorie, interzicerea avortului etc), opoziția față de secularizare, o vedere de tip evolutiv (spre deosebire de revoluționari), dezvoltarea societății, un accent pe lege și ordine, precum și o respingere a comunismului.

În contrast cu conservatorismul, manifestă deschidere spre nou, spre schimbare (de exemplu, în structura societății), și nu neapărat de susținere a status quo-ului social.

În comun cu liberalismul, pun accent pe drepturile omului și inițiativa individuală.

Spre deosebire de liberalism, manifestă respingere a secularismului și pun accent pe faptul că individul este parte dintr-o comunitate și are îndatoriri față de ea.

În comun cu socialismul, pun accent pe comunitate, solidaritate socială, sprijin pentru un stat al bunăstării, și sprijinul pentru unele măsuri de reglementare a forțelor pieței.

Spre deosebire de socialism, cele mai multe democrații creștine europene au sprijinit o economie de piață și nu aderă la doctrina luptei de clasă. Acest lucru nu duce, neapărat, la refuzul de a se implica în acțiuni ale unor partide creștin-democrate din America Latină, care au fost influențate de teologia eliberării.

Geoffrey K. Roberts și Patricia Hogwood au remarcat faptul că "democrația creștină a inclus multe dintre opiniile deținute de liberali, conservatori și socialiști într-un cadru mai larg de principii morale și creștine".

Creștin-democrații au, de obicei, opinii social conservatoare și, ca atare, au, în general, o poziție destul de sceptică față de avort și de căsătoriile între persoane de același sex, deși unele partide democrat-creștine au acceptat legalizarea limitată. Partidele creștin-democrate își afirmă constant mândria față de moștenirea creștină a țării lor și își asumă, în mod explicit, spiritul eticii creștine, mai degrabă decât prin adoptarea unei politici liberale sau seculare.

Pe probleme economice, creștin-democrații nu au tendința de a contesta capitalismul ca sistem economic, spre deosebire de repudierea explicită a comunismului și a ideologiilor similare, [4], deși ele pot vedea economia ca fiind în serviciul umanității. Datoria față de stat și societate este de o importanță reală pentru creștin-cademocrați, deși unii ar putea vedea aceasta ca fiind doar o obligație pentru a crea condițiile pentru ca societatea civilă să se dezvolte și în afara granițelor de stat, în timp ce alții ar vedea-o ca o datorie mult mai directă a statului față de cetățeni. În ultimele decenii, unele partide de dreapta din Europa, cu simpatii creștin-democrate, au adoptat politici coerente, conforme cu viziunile economice liberale, în timp ce, prin contrast, democrat creștinii, alteori, par să dețină opinii diferite, nu de la socialism creștin.

Legături externe

• Creștin-democrația: sfârșit sau renaștere?, 12 Decembrie 2008, Nicolae Drăgușin, România liberă
• Crestin-democratia sparta-n opt, 9 ianuarie 2004, Evenimentul zilei