Cenușa (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Cenușă (film))
Jump to navigation Jump to search
Cenușa
Cenusa 1965.jpg
Afișul românesc al filmului
RatingRating.gif
Genfilm bazat pe literatură[*]
film dramatic  Modificați la Wikidata
RegizorAndrzej Wajda[1][2]  Modificați la Wikidata
AutorAleksander Ścibor-Rylski[*]  Modificați la Wikidata
ScenaristAleksander Ścibor-Rylski[*]  Modificați la Wikidata
StudioZespół Filmowy „Rytm”[*]  Modificați la Wikidata
Director de imagineJerzy Lipman[*]  Modificați la Wikidata
MuzicaAndrzej Markowski[*]  Modificați la Wikidata
CostumeEwa Starowieyska[*]  Modificați la Wikidata
DistribuțieDaniel Olbrychski[2]
Piotr Wysocki[2]
Bogusław Kierc
Beata Tyszkiewicz
Pola Raksa
Władysław Hańcza[*]
Jan Koecher[*]
Zbigniew Sawan[*]
Janusz Zakrzeński[*]
Stanisław Zaczyk
Arkadiusz Bazak
Tomasz Zaliwski[*]
Stanisław Mikulski[*]  Modificați la Wikidata
Premiera[3]  Modificați la Wikidata
Durata234 min.  Modificați la Wikidata
ȚaraPolonia  Modificați la Wikidata
Filmat înBulgaria  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba poloneză
limba germană
limba spaniolă[3]
limba franceză[3]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Internet Movie Database
Rotten Tomatoes
CineMagia
AlloCiné
Allmovie
MovieMeter
Elonet
ČSFD
KinoPoisk
PORT.hu

Cenușa, ortografiat și Cenușă,[4][5] (în poloneză Popioły) este un film polonez din 1965, regizat de Andrzej Wajda, care ecranizează romanul epic omonim al lui Stefan Żeromski, publicat pentru prima oară în anii 1902-1904.[6] Filmul este împărțit în două părți, care sunt divizate la rândul lor în secțiuni (partea I - 12 secțiuni, partea a II-a - 8 secțiuni).[7]

Acțiunea filmului se petrece în perioada 1797-1813, în timpul Războaielor Napoleoniene.[6] La sfârșitul secolului al XVIII-lea Polonia încetase să mai existe ca stat independent după ce teritoriul ei fusese împărțit între Prusia, Rusia și Austria.[8] Războaiele purtate de Napoleon Bonaparte în Europa Centrală i-au făcut pe unii nobili polonezi idealiști să spere că Polonia va fi eliberată de armata franceză în contextul general al mișcării de eliberare națională de pe întreg teritoriul european.[8] Aspirația țării către recâștigarea independenței este prezentată prin intermediul a trei personaje idealiste provenite din marea și mica nobilime: prințul Jan Gintułt, Rafał Olbromski și Krzysztof Cedro.[8]

Producerea acestui film a făcut parte dintr-o campanie de dezvoltare a industriei cinematografice poloneze, care a presupus realizarea unor superproducții și angajarea unui număr mare de personal.[7] Cenușa este, alături de Manuscrisul găsit la Saragosa (1965) și de Faraonul (1966), una dintre cele mai scumpe producții cinematografice poloneze[9] și a generat critici aprinse la vremea apariției sale, fiind acuzat că a denaturat acțiunea romanului lui Żeromski și că a denigrat națiunea poloneză.[10]

Rezumat[modificare | modificare sursă]

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Partea I[modificare | modificare sursă]

La sfârșitul secolului al XVIII-lea, confruntat cu numeroși inamici externi în războaiele purtate pentru supraviețuirea Republicii Franceze, generalul Napoleon Bonaparte a promis polonezilor că-i va elibera de sub stăpânirea străină dacă i se vor alătura campaniei sale militare.[8] Prințul Jan Gintułt, un nobil idealist abia întors în 1797 dintr-o călătorie în Egipt și Țara Sfântă, îi vede pe militarii legiunii poloneze mărșăluind pe câmpul de luptă din Italia, alături de camarazii lor francezi, însuflețiți de speranța că-și vor vedea patria din nou liberă.[8]

În ciuda ocupației străine a țării, nobilimea poloneză își conservă vechile sale obiceiuri (precum petrecerile, cavalcada kulig, dansurile și flirturile), refuzând să respecte legile impuse de ocupanți.[8] Tânărul nobil Rafał Olbromski, provenit dintr-o familie sărăcită din zona Sandomierz, este alungat de acasă din cauza comportamentului său frivol și merge să locuiască pe moșia Wygnanka, ce fusese arendată de fratele său mai mare de la prințul Gintułt.[11] Fratele său, căpitanul Piotr Olbromski, fusese grav rănit în luptele pentru independența Poloniei și trăia acum printre țărani cu speranța că patria sa va fi în curând eliberată de armatele franco-poloneze.[12] Optimismul său nu era împărtășit de prințul Gintułt, care, fiind martor al abandonării militarilor polonezi de către generalii francezi într-o bătălie pierdută, susținea că Napoleon nu-și va ține promisiunea făcută polonezilor.[12] O discuție aprinsă între Piotr Olbromski și prințul Gintułt pe tema eliberării iobagilor conduce la un duel, dar căpitanul moare de pe urma rănilor mai vechi.[12] Într-un gest de bunăvoință și poate și de vină pentru moartea prietenului său, prințul îi oferă tânărului Rafał un post de secretar și îl invită să se mute în palatul lui de la Varșovia.[12]

În perioada următoare Rafał se maturizează și învață istorie, artă, filozofie, precum și manierele elegante, devenind capabil să-l ajute pe prinț în activitatea sa științifică.[12] Într-una dintre rarele sale ieșiri în oraș el îl întâlnește pe fostul său coleg de școală Krzysztof Cedro, care îl inițiază în viața mondenă a nobilimii poloneze.[12] Atunci când i se oferă un loc într-o lojă masonică, Rafał acceptă bucuros și o regăsește acolo pe fosta sa iubită, Helena, care devenise între timp soția marelui maestru al masonilor.[12] Legătura romantică întreruptă mai demult este reluată, iar cei doi iubiți fug împreună.[13] Un grup de tâlhari îi atacă pe drum, îl bat pe Rafał și o violează pe Helena; femeia se aruncă în prăpastie din cauza rușinii, în timp ce bărbatul privește neputincios.[13] Aflat pe drumul de întoarcere de la Varșovia, Krzysztof îl întâlnește ulterior pe Rafał și, speriat să-l vadă în acea stare jalnică în care ajunsese, îl aduce la castelul tatălui său, unde reușește treptat să-i redea pofta de viață.[13]

Partea a II-a[modificare | modificare sursă]

La poarta domeniului Cerdo sosește un legionar polonez din Armata Napoleoniană care povestește tinerilor Rafał și Krzysztof întâmplări din campania napoleoniană și îi anunță că armatele napoleoniene se apropie de Polonia.[13] Prinși de un val de entuziasm, cei doi tineri decid să treacă granița pentru a se alătura armatelor napoleoniene și a lupta pentru eliberarea Poloniei.[13] După o noapte petrecută la castelul prințesei Elżbieta Gintułtówna (devenită acum șambelana Ołowska), în care Rafał are o întâlnire amoroasă cu stăpâna casei, cei doi aventurieri traversează fraudulos Vistula (în acea vreme granița între Austria și Prusia), dar barcagiul lor este împușcat de grănicerii austrieci.[14] Ajunși pe malul opus, tinerii se ceartă și de despart.[14]

În timp ce Rafał participă alături de prințul Józef Poniatowski la sângeroasa bătălie de la Raszyn (19 aprilie 1809), Krzysztof ajunge pe frontul din Spania, unde luptă în Bătălia de la Somosierra (30 noiembrie 1808) și ia parte la Asediul Zaragozei (decembrie 1808 - februrie 1809).[14] Se dau lupte grele pe străzile Zaragozei, iar soldați atacă baricadă după baricadă, reușind să cucerească orașul.[14] Victoria francezilor este urmată de masacrarea populației civile, violarea femeilor și profanarea lăcașurilor de cult.[14] Krzysztof află realitățile războiului de la căpitanul Wyganowski, care, dându-și seama că participă la un război absurd, decide să demisioneze, dar este asasinat în afara orașului și abandonat acolo de camarazii săi.[15] Tânărul militar polonez rătăcește prin Spania după încheierea asediului și trece pe lângă care pline cu cadavre, colibe incendiate și femei și copii ce suferă de foame.[16] Escaladând terenul stâncos și contemplând distrugerile produse de război, Krzysztof își amintește de o vizită solemnă a lui Napoleon pe câmpul de luptă, în care și-a proclamat loialitatea față de împărat și i-a cerut în zadar un răspuns cu privire la scopul campaniei sale.[16]

Între timp, Rafał este rănit și împarte camera unui castel din Sandomierz cu generalul Sokolnicki, căruia îi cere să-l ia pe post de adjutant.[16] Generalul îi răspunde că soarta bătăliei este deja decisă, din moment ce doar un mic număr de legionari polonezi s-au mai întors din Spania.[16] A doua zi, în timp ce polonezii se retrăgeau din fața austriecilor, Rafał îl întâlnește pe prințul Gintułt, care încearcă să protejeze mănăstirea dominicană „Sf. Iacob”, dar este refuzat de Sokolnicki.[17] Împuns de o baionetă, prințul face apel la Rafał, rostind jurământul masonic.[17] Rafał îi vine în ajutor, făcându-l pe general să ordone executarea lui pentru insubordonare.[17] Sosirea austriecilor împiedică punerea în aplicare a ordinului, iar Rafał îl salvează pe prinț, cu ajutorul fostei ordonanței Michcik, și îl aduce la conacul familiei sale de la Tarniny.[17] Conacul este incendiat de austrieci, dar Rafał începe să-l reconstruiască în 1812, anul în care începe Campania lui Napoleon în Rusia.[17]

În acel an Krzysztof sosește la moșia lui Rafał și încearcă să-l convingă să se alăture campaniei lui Napoleon.[17] Deși refuză inițial, Rafał pornește pe urmele vechiului său prieten, căruia i se alătură.[17] Campania se termină dezastruos, iar, în timp ce Napoleon se întoarce din Rusia în plină iarnă, sania sa depășește trupe risipite într-un peisaj ce evocă distrugerea și moartea.[18] Ajuns orb și zdrențăros, Rafał se ridică greu din zăpadă și încearcă zadarnic să-i roage pe călăreți să-i arate drumul.[19]

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Producție[modificare | modificare sursă]

Cineastul polonez Andrzej Wajda în 1963

La începutul anilor 1960 a avut loc o amplă campanie de dezvoltare a cinematografiei poloneze care a presupus extinderea capacității de producție a studiourilor majore Tor, Wektor și Plan și angajarea unui număr mare de personal.[7] În acei ani au fost realizate mai multe superproducții precum Manuscrisul găsit la Saragosa (1965, regizat de Wojciech Has), Cenușa (1965, regizat de Andrzej Wajda) și Faraonul (1966, regizat de Jerzy Kawalerowicz).[7] Regizorul Andrzej Wajda a ales să ecranizeze un roman istoric al lui Stefan Żeromski și nu unul al lui Henryk Sienkiewicz, deoarece nu a fost interesat, după cum a declarat într-un interviu, de „literatura acordului național, literatura în care toți se împacă între ei” și a preferat să aducă pe ecran „eroi [...] tineri, imaturi, oameni ai unei țări «imature», pe care am moștenit-o după Primul Război Mondial”, precum și scene „absurde și în același timp eroice, ca multe momente din istoria noastră”.[23]

Scenariul filmului, scris de Aleksander Ścibor-Rylsk, a fost inspirat din romanul epic omonim al lui Stefan Żeromski, publicat pentru prima oară în anii 1902-1904.[30] Elaborarea scenariului a fost dificilă, din cauza acțiunii complexe și a numărului mare de personaje, iar Wajda a crezut întotdeauna că materialul filmat nu forma un întreg coerent din punct de vedere vizual.[32] În plus, textul a fost cercetat atent de cenzori care au urmărit să elimine orice posibilă analogie cu situația politică actuală.[32] Prin intermediul acestui film, Wajda și-a exprimat nemulțumirea față de politica contemporană a Poloniei, care a fost constatată imediat de autoritățile comuniste.[32]

Cenușa a fost produs în anul 1964 de studioul Zespół Filmowy „Rytm” din Varșovia, în cooperare cu studioul Kinocenter din Sofia, fiind filmat pe o peliculă alb-negru[23][30] de 35 mm cu lentile anamorfice.[32] Din cauza amploarei filmărilor, Andrzej Wajda a fost ajutat de doi regizori secundari: Andrzej Żuławski și Andrzej Brzozowski.[23] Costurile producției filmului au fost ridicate.[10] Personajele principale ale filmului erau tineri, așa că Wajda a oferit actorilor debutanți o șansă.[23] Rolurile Rafał Olbromski și Krzysztof Cedro au fost distribuite lui Daniel Olbrychski și Bogusław Kierc, care erau în acea vreme studenți ai unor școli de teatru (primul la Varșovia, iar al doilea la Cracovia), în timp ce alte roluri importante au fost acordate unor actori ceva mai în vârstă: Piotr Wysocki (prințul Jan Gintułt) și Pola Raksa (Helena de With).[23]

Filmările au avut loc în Polonia și Bulgaria și s-au desfășurat cu sprijinul Ministerului Apărării Naționale al Republicii Populare Bulgare și al fermelor de cabaline din Bogusławice, Walewice și Starogard.[23] S-a filmat, printre altele, la Walewice, Nieborów (palat), Wyszogród, Sandomierz (mănăstirea dominicană „Sf. Iacob”), Inowłódź, în apropiere de Bogusławice (Bătălia de la Samosierra) și în Bulgaria (mai multe secvențe de luptă care au loc în Spania).[23] Au fost folosiți numeroși consultanți: Zbigniew Michalski (artă militară), Karol Linder (uniforme), Aleksander Czerwiński (arme), Andrzej Banach (maniere), Janina Jarzynówna-Sobczak (dans), Andrzej Osadziński și Kazimierz Sławiński (echitație) și Zbigniew Prus-Niewiadomski (vehicule).[30]

Cineastul s-a confruntat cu mai multe dificultăți în timpul filmărilor: conacele rurale fuseseră distruse în urma reformei agrare comuniste, nu a găsit câini de vânătoare, a avut probleme în distribuirea rolurilor etc.[10] Descoperirea tânărului Daniel Olbrychski a fost o revelație pentru Wajda, care l-a distribuit apoi în numeroase dintre filmele pe care le-a realizat.[10][33] În timpul filmărilor, ofițerul cavalerist Adam Królikiewicz, primul medaliat olimpic polonez într-o probă individuală, care a fost solicitat să apară în rolul unui călăreț în scenele de luptă, a fost rănit grav după ce calul său a alunecat pe iarbă și a căzut.[34][35] Contrar celor afirmate de Daniel Olbrychski în autobiografia sa Anioły wokół głowy că Adam Królikiewicz ar fi murit din cauza acelor răni,[36] călărețul a murit de fapt după o lungă boală la 4 mai 1966, la un an după lansarea filmului, și a fost înmormântat în Cimitirul Salvator din Cracovia.[34] Necesitățile de filmare ale unei scene i-au impus regizorului să accepte uciderea unui cal, care a fost lăsat să cadă de pe stânci într-o prăpastie.[9]

Muzica filmului a fost compusă de Andrzej Markowski (1924-1986) și interpretată de Orchestra Filarmonică Națională din Varșovia, dirijată de compozitor.[30] Durata filmului este de 226 minute (partea I - 103 min., partea a II-a - 123 min.).[23] Lungimea peliculei este de 6.400 m.[23]

Lansare[modificare | modificare sursă]

Cenușa a fost lansat oficial la 25 septembrie 1965 la Varșovia.[30] Filmul lui Wajda a fost inclus în mai 1966 în competiția principală a celui de-al 20-lea Festival Internațional de Film de la Cannes.[37] Juriul festivalului, condus de actrița italiană Sophia Loren, a acordat Marele Premiu filmului italian Signore & Signori al lui Pietro Germi și filmului francez Un homme et une femme al lui Claude Lelouch.[37]

Aprecieri critice[modificare | modificare sursă]

Filmul lui Wajda a generat discuții pasionale care s-au întins pe durata câtorva luni și care au angrenat scriitori, istorici, publiciști și critici de film.[23] Autoritățile comuniste poloneze, printre care ministrul de interne Mieczysław Moczar, au devenit brusc niște apărători ai tradiției istorice, elogiind „patriotismul sănătos” al lui Sienkiewicz în comparație cu realismul istoric al lui Żeromski[10] și acuzându-l pe cineast că i-a portretizat pe polonezi ca victime idealiste și naive ale evenimentelor istorice.[19] Scriitorii și artiștii apropiați puterii comuniste au împărțit elita culturală poloneză în patrioți și revizioniști în funcție de poziția față de trecutul națiunii și l-au catalogat pe Wajda ca un revizionist nostalgic față de vremurile aristocrației,[10] care a intenționat să scoată în evidență lipsa de sens a efortului romantic de eliberare a țării cu ajutorul unor aliași străini.[38]

Reprezentarea brutală a războiului în scene care arată masacrarea prizonierilor de război spanioli de către legionarii polonezi și violarea femeilor din orașele cucerite i-a făcut pe naționaliștii polonezi să acuze filmul lui Wajda că a perpetuat stereotipurile negative cu privire la patrioții polonezi. Astfel, istoricul militar și scenaristul Zbigniew Załuski, ofițer politic în Armata Populară a Poloniei, l-a acuzat pe cineast că a denaturat acțiunea romanului prin înfățișarea tendențioasă și denigratoare a militarilor polonezi ca niște brute sau ca niște cerșetori rufoși.[39] Această imagine a acțiunilor crude săvârșite de polonezi în Războaiele Napoleoniene l-a îngrozit pe dramaturgul satiric Andrzej Jarecki, care a afirmat că nu a crezut că cineva își poate denigra propria națiune așa cum a făcut-o Wajda și a concluzionat că națiunea poloneză este reprezentată în Cenușa ca „o națiune fără creier, lipsită de oameni de stat, urmând fără minte drumul către uitare și moarte; o națiune dotată doar cu inimi și pumni grei pentru luptă...”.[40]

În ciuda nemulțumirilor cu privire la conceperea unor scene, la motivațiile superficiale ale personajelor și la esteticismul efectiv al creației artistice, majoritatea criticilor de film (printre care Stefan Żółkiewski, Tadeusz Nowakowski, Wiktor Woroszylski, Kazimierz Wyka, Konrad Eberhardt și Maria Kornatowska) au susținut că filmul lui Wajda este o creație artistică valoroasă.[33] Criticul și istoricul literar Kazimierz Wyka a scris în revista Polityka că detractorii lui Wajda au fost nemulțumiți că nu au regăsit în film propria lor viziune asupra istoriei și că, în ciuda acelor opinii, arta cinematografică poloneză „a fost îmbogățită cu o creație cu adevărat remarcabilă”,[41] opinie care a fost împărtășită și de Stefan Żółkiewski.[33] Filmul lui Wajda a urmărit, potrivit tânărului critic Konrad Eberhardt, să ofere o imagine mai obiectivă a unor evenimente istorice intrate deja în mitologia națională poloneză.[42] Criticul Stefan Morawski a deplâns „tragedia unei generații cufundate în focul bătăliei cu cele mai nobile intenții, doar pentru a suferi o moarte lipsită de sens”.[33]

Alte cronici, precum cele ale criticilor occidentali care au înțeles mai greu simbolismul național complex, au evidențiat calitățile estetice ale filmului (stilul artistic realist și „panorama epică în stil rusesc”).[33] Au fost elogiate în special interpretările actorilor Daniel Olbrychski, Bogusław Kierc, Beata Tyszkiewicz, Piotr Wysocki, Władysław Hańcza și Jan Świderski.[23] „Am primit un spectacol pe ecran lat, realizat de un «masochist» estetic, care plasează chiar și soldați muribunzi pe malurile canalului pentru a încânta privirea cu reflecțiile lor în apă”, scria în acea vreme un critic de film.[23] În studiul în limba engleză dedicat operei lui Andrzej Wajda, cercetătoarea specializată Janina Falkowska a scris că filmul Cenușa este o „adaptare frumoasă estetic și convingătoare” care dovedește sentimentele patriotice puternice ale lui Wajda, dar care critică în același timp credința naivă a polonezilor în bunăvoința altora, precum Napoleon.[19]

Premii[modificare | modificare sursă]

Cenușa a intrat în competiția pentru trofeul Palme d'Or la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 1966.[43] A obținut premiul „Rața de Aur” (Złota Kaczka) pentru cel mai bun film polonez al anului 1965 acordat de revista cinematografică Film în baza unui sondaj în rândul cititorilor.[30]

Alte ecranizări[modificare | modificare sursă]

Romanul lui Żeromski a mai fost ecranizat în două spectacole teatrale de televiziune: Popioły (regizat de Maria Straszewska, 1964) și Rafał Olbromski (regizat de Kazimierz Braun, 1971).[23]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.imdb.com/title/tt0060847/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b c http://stopklatka.pl/film/popioly, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c Freebase Data Dumps[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ ro Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008, p. 149. ISBN: 978-973-47-0359-3
  5. ^ ro Rodica Smaranda Vulcănescu, Istoria ca o pradă, Editura Mica Valahie, București, 2018, p. 73.
  6. ^ a b Falkowska (2007), pp. 92-93.
  7. ^ a b c d Falkowska (2007), p. 92.
  8. ^ a b c d e f Falkowska (2007), p. 93.
  9. ^ a b pl Popioły: To nie efekty specjalne. Te zwierzęta ginęły na naszych oczach”, film.wp.pl, , accesat în  
  10. ^ a b c d e f en Popioły [Ashes] pe site-ul personal al lui Andrzej Wajda
  11. ^ Falkowska (2007), pp. 93-94.
  12. ^ a b c d e f g Falkowska (2007), p. 94.
  13. ^ a b c d e Falkowska (2007), p. 95.
  14. ^ a b c d e Falkowska (2007), p. 96.
  15. ^ Falkowska (2007), pp. 96-97.
  16. ^ a b c d Falkowska (2007), p. 97.
  17. ^ a b c d e f g Falkowska (2007), p. 98.
  18. ^ Falkowska (2007), pp. 98-99.
  19. ^ a b c Falkowska (2007), p. 99.
  20. ^ a b Falkowska (2007), pp. 93, 310.
  21. ^ a b c d Falkowska (2007), pp. 94, 310.
  22. ^ Falkowska (2007), pp. 93-94, 98, 310.
  23. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am an ao ap aq ar as at au av aw ax ay pl Popioły în baza de date filmpolski.pl
  24. ^ a b c Falkowska (2007), pp. 95, 310.
  25. ^ Falkowska (2007), pp. 94-95, 310.
  26. ^ Falkowska (2007), pp. 97-98, 310.
  27. ^ Falkowska (2007), pp. 98, 310.
  28. ^ Falkowska (2007), pp. 97, 310.
  29. ^ a b Falkowska (2007), pp. 96, 310.
  30. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t Falkowska (2007), p. 310.
  31. ^ Falkowska (2007), pp. 96-97, 310.
  32. ^ a b c d Falkowska (2007), p. 100.
  33. ^ a b c d e Falkowska (2007), p. 101.
  34. ^ a b pl Polski Komitet Olimpijski. „Adam Królikiewicz – sylwetka w portalu www.olimpijski.pl”. www.olimpijski.pl (în poloneză). Accesat în . 
  35. ^ pl Jan Jaremko (), „Od konia i zginął…”, Kurier Galicyjski (9 (253)), accesat în  
  36. ^ pl Daniel Olbrychski, Anioły wokół głowy, Wydawnictwo BGW, Varșovia, 1992, ISBN: 83-7066-387-7.
  37. ^ a b en „Cannes Film Festival (1966) - Awards”, IMDb, accesat în  
  38. ^ Falkowska (2007), pp. 99-100.
  39. ^ Extras din cronica lui Zbigniew Zaluski, publicată în revista Ekran, Varșovia, 24 octombrie 1965; reprodusă în en Popioły [Ashes] pe site-ul personal al lui Andrzej Wajda.
  40. ^ Extras din cronica lui Andrzej Jarecki, publicată în ziarul propagandistic prosovietic Sztandar Młodych, Varșovia, 25 octombrie 1965; reprodusă în en Popioły [Ashes] pe site-ul personal al lui Andrzej Wajda.
  41. ^ Extras din cronica lui Kazimierz Wyka, publicată în revista Polityka, Varșovia, 13 octombrie 1965; reprodusă în en Popioły [Ashes] pe site-ul personal al lui Andrzej Wajda.
  42. ^ Extras din cronica lui Konrad Eberhardt, publicată în revista Film, Varșovia, 24 octombrie 1965; reprodusă în en Popioły [Ashes] pe site-ul personal al lui Andrzej Wajda.
  43. ^ en „Popioly”, festival-cannes.com, Festival de Cannes, accesat în  

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • en Falkowska, Janina (). Andrzej Wajda: History, Politics, Nostalgia in Polish Cinema. New York – Oxford: Berghahn Books. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]