Michał Sokolnicki (general)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Michał Sokolnicki
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Wierzeja⁠(d), Szamotuły County⁠(d), voievodatul Polonia Mare, Polonia Modificați la Wikidata
Decedat (55 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Varșovia, Imperiul Rus[2] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCmentarz Świętokrzyski w Warszawie[*][[Cmentarz Świętokrzyski w Warszawie |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța
 Ducatul Varșoviei
 Uniunea Polono-Lituaniană Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba poloneză[3]
limba franceză Modificați la Wikidata
StudiiSzkoła Rycerska[*][[Szkoła Rycerska (school that existed in the Polish-Lithuanian Commonwealth)|​]]  Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral de divizie  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieRăzboaiele napoleoniene  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*]​
Krzyż Komandorski Orderu Virtuti Militari[*][[Krzyż Komandorski Orderu Virtuti Militari |​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Michał Sokolnicki (n. , Wierzeja⁠(d), Gmina Duszniki⁠(d), voievodatul Polonia Mare, Polonia – d. , Varșovia, Imperiul Rus) a fost un nobil polonez care a luptat în războaiele pentru independența Poloniei și a ajuns general în Armata Napoleoniană.

Cariera militară[modificare | modificare sursă]

Armata Uniunii statele polono-lituaniene[modificare | modificare sursă]

Născut într-o familie nobiliară din Polonia,[4] Michał Sokolnicki a urmat cursurile Academiei Nobiliare a Corpului de Cadeți din Varșovia[5] în perioada 1777-1780.[4] A urmat apoi o carieră de ofițer în armata Uniunii statale polono-lituaniene, avansând până la gradul de locotenent-colonel în 1789.[5] După ce a comandat Școala de Geniu de la Wilna,[4][5] a devenit comandantul unui regiment de insurgenți în timpul Insurecției lui Kościuszko.[4] A fost luat prizonier în 1794 și dus în captivitate la Sankt Petersburg în anul următor.[5] Sokolnicki a fost eliberat în 1796, în același timp cu Tadeusz Kościuszko, și a plecat în Franța. În anul 1797 a prezentat Directoratului Francez un document intitulat „Aperçu sur la Russie”, care a devenit cunoscut ca „Testamentul lui Petru cel Mare” și pe care Napoleon Bonaparte l-a folosit în 1812 în scop de propagandă antirusească; documentul a fost prezentat public de mai multe ori de atunci încolo, deși cercetătorii au stabilit că era un fals.[6][7][8]

Revoluția Franceză și începutul Imperiului[modificare | modificare sursă]

Trimis de Directorat cu o misiune în Polonia,[5] el a devenit în 1797 comandantul unei brigăzi a Legiunii Poloneze. În 1799, el a comandat infanteria Legiunii Dunării a generalului Karol Kniaziewicz și a luptat la Hohenlinden pe 3 decembrie 1800.[5] La 22 ianuarie 1802, promovat provizoriu la gradul de general de brigadă de către Joachim Murat,[5] el s-a îmbarcat cu legiunea poloneză pentru a călători spre colonia franceză Saint-Domingue (azi în Haiti).[4]

Revenit în Franța, a fost trecut în retragere la 3 iunie 1803, cu gradul de colonel,[5] dar și-a reluat serviciul militar în Italia în 1805. Transferat în Grande Armée, a luat parte la campania napoleoniană în Prusia și în Polonia, a fost avansat la gradul de general de brigadă în martie 1807 și a luptat în asediul Danzigului din 19 martie până în 24 mai 1807.[5]

Marele Ducat al Varșoviei[modificare | modificare sursă]

După crearea Marelui Ducat al Varșoviei, generalul Sokolnicki a preluat comanda cavaleriei Legiunii a III-a Poloneze (Legiunea Vistulei), apoi a trecut în serviciul militar al Marelui Ducat în ianuarie 1809.[5] În Războiul celei de-a Cincea Coaliții (10 aprilie - 14 octombrie 1809), a apărat în fruntea a 5.000 de ostași orașul Sandomierz.[9] Atacat în iunie 1809 de o oaste de 13.000 de ostași în frunte cu arhiducele Ferdinand,[9] el a condus apărarea vitejească a orașului,[4] dar a fost nevoit să capituleze. Comandant militar al Cracoviei și apoi al orașului Radom, a fost avansat la gradul de general de divizie la 20 martie 1810 și a fost trecut în retragere la 10 decembrie 1811.[5]

Primul Imperiu Francez[modificare | modificare sursă]

Lupta din 30 martie 1814 de pe dealul Chaumont, unde un post de artilerie al studenților Școlii Politehnice s-a bătut cu înverșunare și a fost salvat de la nimicire de generalul Sokolnicki.

La 15 iunie 1812 Michał Sokolnicki a fost admis în serviciul militar al Franței ca general de brigadă în statul major al împăratului.[5] El a fost responsabil cu serviciul de informații[4] pe teritoriile lituaniene pe care Marea Armată le-a traversat la începutul Campaniei din Rusia,[10] dar și cu activitățile de dezinformare și contrapropagandă.[4] Membru încă al micului stat major imperial,[11] Sokolnicki a fost rănit la 7 septembrie în Bătălia de la Borodino,[5][10] dar a participat la luptele de la Maloiaroslaveț din 24 octombrie și de la Berezina din 26-29 noiembrie.[10] La 2 mai 1813 a luptat la Lützen și în aceeași seară împăratul l-a trimis în Polonia. A participat la cea de-a doua parte a Campaniei din Saxonia în fruntea Diviziei 7 Cavalerie Ușoară din cadrul Corpului 4 Cavalerie al generalului Kellermann.[12] S-a distins în Bătălia de la Leipzig (16-19 octombrie 1813) și s-a întors în Franța, împreună cu rămășițele Armatei Franceze.[10]

În 1814 a comandat compania a 3-a a gărzilor de onoare poloneze[5] și a luat parte la Bătălia de la Paris din 30 și 31 martie. În fruntea companiei sale și a studenților Școlii Politehnice,[4] el a apărat localitatea suburbană Buttes-Chaumont.[10]

Polonia Congresului[modificare | modificare sursă]

În mai 1814, după abdicarea lui Napoleon I, generalul Sokolnicki s-a întors în Polonia și a intrat în Armata Poloniei Congresului ca general de divizie de rangul II.[5] A făcut o cerere de pensionare, care a fost acceptată, dar a murit în urma unei căderi de pe cal la 23 septembrie 1816.[5]

Decorații[modificare | modificare sursă]

Generalul Sokolnicki a fost distins cu Legiunea de Onoare în grad de ofițer și cu Ordinul militar al Marelui Ducat al Varșoviei (Virtuti Militari) în grad de cavaler.[5]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d https://www.ipsb.nina.gov.pl/a/biografia/michal-sokolnicki-h-nowina  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  3. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b c d e f g h i Tulard 1999, p. 775.
  5. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q Six 1934.
  6. ^ Jerzy Zdrada, „Apollo Korzeniowski's Poland and Muscovy”, în Yearbook of Conrad Studies (Poland), vol. IV, Jagiellonian University Kraków, Cracovia, 2008-2009, p. 61.
  7. ^ Iver B. Neumann, „Europe's post-Cold War memory of Russia: cui bono?”, în Jan-Werner Müller (ed.), Memory and power in post-war Europe: studies in the presence of the past, Cambridge University Press, 2002, p. 132.
  8. ^ Raymond T. McNally, „The Origins of Russophobia in France”, în American Slavic and East European Review, vol. 17, nr. 2 (aprilie 1958), pp. 173-189.
  9. ^ a b Smith 1998, p. 317.
  10. ^ a b c d e Martinien 1906.
  11. ^ Hourtoulle, François-Guy (). La Moskowa Borodino. Paris: Histoire & collections. p. 56. ISBN 2-908-182-955. 
  12. ^ Reiss, René (). Kellermann. Paris: Librairie Jules Tallandier. p. 539. ISBN 978-2-84734-468-4. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Martinien, Aristide (). „Les généraux du Grand-duché de Varsovie”. Le carnet de la Sabretache. 15: 267. 
  • Smith, Digby (). The Greenhill Napoleonic Wars Data Book (în engleză) (ed. Greenhill Books). ISBN 1-85367-276-9. 
  • Michał Sokolnicki în Six, Georges (). Dictionnaire biographique des généraux et amiraux français de la Révolution et de l'Empire. 2 (ed. Saffroy). Paris. pp. 460–461. 
  • Tulard, Jean (octombrie 1999). Dictionnaire Napoléon. I–Z (ed. Fayard). ISBN 2-213-60485-1. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Michał_Sokolnicki_(general)&oldid=15604445