Józef Poniatowski

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Józef Poniatowski
Prince Joseph Poniatowski by Józef Grassi.jpg
Józef Poniatowski
Date personale
Născut 7 mai 1763[1]
Viena, Monarhia Habsburgică[2][3]
Decedat 19 octombrie 1813 (50 de ani)[1][4]
Leipzig, Regatul Saxoniei[5]
Locul înmormântării Catedrala Wawel
Părinți Andrzej Poniatowski[*]
Frați și surori Maria Teresa Poniatowska[*]
Copii Józef Poniatowski[*]
Cetățenie Polonia
Franța
Ocupație ofițer
militar[*]
Bătălii / Războaie Războaiele napoleoniene
Decorații și distincții
Decorații Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*], Marshal of the Empire[*], Mareșal al Franței, Names inscribed under the Arc de Triomphe[*], Ordinul Vulturul Alb, Ordinul Vulturului Negru[*], Ordinul Vulturul Roșu

Józef Antoni Poniatowski (n. 7 mai 1763 – d. 19 octombrie 1813) a fost un prinț polonez, om de stat și militar căruia i s-a acordat demnitatea de Mareșal al Primului Imperiu Francez.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Nepotul ultimului rege ales al Poloniei, Stanisław August Poniatowski, și fiul al unui feldmareșal polonez din armata austriacă, Józef Poniatowski și-a început cariera în armata austriacă, devenind rapid colonel și aghiotant al împărătului. În 1789 a părăsit armata austriacă, cu scopul de a se întoarce în Polonia și a se alătura unchiului său. Stanisław August Poniatowski l-a convins să conducă trupele poloneze din Ucraina care apoi au intrat în luptă cu forțe armate ruse în 1972. După confederația de la Targovica, a părăsit armata, urmat de către cei mai buni ofițeri.

În 1794 s-a angajat ca soldat obișnuit într-o armată liberaționistă a lui Tadeusz Kościuszko în cursul primei insurecții națională poloneză și, după ultima împărțire din 1795, a dispărut din viața politică și militară până în 1806. În acest an, Poniatowski a fost numit guvernatorul Varșoviei de către Friedrich Wilhelm al II-lea al Prusiei.

La venirea lui Napoleon, în timpul formării guvernului provizoriu al Ducatului Varșoviei, Józef s-a raliat Primului Imperiu gândind că aceasta este unica șansă pentru ca Polonia să recâștige independența. A fost numit Ministrul Războiului al Ducatului și generalisim. A aparat Ducatul contra forțelor Imperiului Austriac și le-a învins în trei bătălii majoare: Raszyn, Grochów și Góra Kalwaria, permițând statului să își extindă frontierele, pe care le confirmă Tratatul de la Schönbrunn din 1809.

Fiind ministru, Poniatowski a reorganizat armata poloneză și s-a întâlnit cu Napoleon pe teritoriul Saxoniei în iulie 1813. A câștigat bătălii cum ar fi cea de la Löbau, Altenburg și Pening. La data de 16 octombrie 1813, a primit bastonul de Mareșal, datorită eroismului său în cursul bătăliei de la Wachau. A murit trei zile mai târziu când a încercat să retragă de la bătălia de la Leipzig, trecând apele Elsterei Albe, pentru a nu fi prins de către armate alianței antinapoleoniene.

Corpul lui Poniatowski, găsit la data de 24 octombrie a fost îmbălsămat și purtat de către camarazii săi la Varșovia. Apoi a fost înmormântat în cripta regilor polonezi sub castelul Wawel în Cracovia.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b "Józef Poniatowski", Gemeinsame Normdatei, accesat la 26 aprilie 2014 
  2. ^ "Józef Poniatowski", Gemeinsame Normdatei, accesat la 11 decembrie 2014 
  3. ^ Понятовский Юзеф, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  4. ^ "Józef Poniatowski", data.bnf.fr, accesat la 10 octombrie 2015 
  5. ^ "Józef Poniatowski", Gemeinsame Normdatei, accesat la 31 decembrie 2014