Avrămeni, Rîșcani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Avrămeni
—  Sat  —
Avrămeni se află în Rîșcani
Avrămeni
Avrămeni
Avrămeni (Rîșcani)
Satul pe harta Republicii Moldova
Avrămeni se află în Rîșcani
Avrămeni
Avrămeni
Avrămeni (Rîșcani)
Satul pe harta raionului Rîșcani
Coordonate: 47°47′2″N 27°15′54″E / 47.78389°N 27.26500°E47°47′2″N 27°15′54″E / 47.78389°N 27.26500°E

ȚarăRepublica Moldova Republica Moldova
RaionRîșcani
ComunăBraniște
Atestare1560[1][2]

Suprafață
 - Total0,92 km²

Populație (2004)
 - Total512 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștalMD-5614
Prefix telefonic+373 (0) a56[3]

Prezență online

Avrămeni este un sat din cadrul comunei Braniște din raionul Rîșcani Republica Moldova. Este situat pe malul stâng al râului Prut la distanța de 36 km de Rîșcani și 193 km de Chișinău.

Istorie[modificare | modificare sursă]

În 1200-1300 de ani î.Hr. s-a întemeiat o așezarea umană, care a fost invadată de străini și părăsită. Pe locul foste așezări au fost colectate obiecte casnice din epoca bronzului (sec. XIV-XII î.Hr.).[4]

Satul Avrămeni este menționat pentru prima dată într-un document de la 18 iulie 1560 în care domnitorul Moldovei Alexandru Lăpușneanu confirmă achiziționarea de către Anton, slugă domnească, cu 400 de zloți tătărești o jumătate de moșie de la Sofronia Călugărița, fiica lui Solomon vistierul. La 28 martie 1618, Radu Mihnea îi confirmă marelui vornic, Costea Băcioc, întreaga moșie a satului Avrăeni, plătind în schimb 320 de taleri de pe timpul lui Eremia Movilă. La 28 martie 1620 moșia satului devine proprietate a mănăstirii Trei Ierarhi din Iași. Țăranii plăteau zeciuiala de pâine, legume, cânepă, pești mănăstirii. În 1812 satul Avrameni, ca și întreg teritoriu dintre Prut și Nistru, este anexat la Imperiul Rus.[5]

În perioada țaristă facea partea din volostea Bolotina (Balatina), ținutul Bălți. În primul deceniu al secolului XX, în sat erau 74 case de țărani români, care posedau 479 desetine pământ de împroprietărire, iar mănăstirea Trei Sfinți (Ierarhi din Iași) avea aici 495 desetine. La Avrămeni se afla punct de trecere a frontierei la graniță cu România. Tot în acea perioadă în Avrămeni locuiau trei sergenți din corpul de jandarmi, pentru verificarea pașapoartelor. Exista și o stație de cai de poștă, ținută în arendă de un evreu. În 1901, zemstva din jud. Bălți a cerut de la guvernul central voie ca prin Avrămeni să se permită și traficul cu vite, deoarece jud. Bălți „s-a sărăcit mult de vite”. Peste Prut, în România, la Ștefănești, se afla centrul pentru negoțul cu vite și acolo locuia un medic veterinar.[6]

Populație[modificare | modificare sursă]




Circle frame.svg
Componența etnică a populației (2004)

     Moldoveni/români (98,05%)

     Ucraineni (0,98%)

     Alte etnii (0,97%)

La recensământul populației din 2004 au fost înregistrați 512 de locuitori, 255 bărbați (49,80%) și 257 femei (50,20%). Componența etnică a populație este: moldoveni/români - 502 persoane, ucraineni - 5 persoane și un rus.[7]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Eremia, Anatol; Răileanu, Viorica (2009). Localitățile Republicii Moldova. Ghid informativ-documentar, istorico-geografic, administrativ-teritorial, normativ-ortografic. Chișinău: Litera AVN S.R.L.. pp. 156. ISBN 978-9975-74-064-7
  2. ^ Nicu, Vladimir. Localitățile Moldovei în documente și cărți vechi. Vol. 1. -Chișinău: Universitas, 1991. -432 p. ISBN 5-362-00841-2
  3. ^ Litera a poate poate avea valoarea 2 sau 3.
  4. ^ Hâncu, Ion. Vetre strămoșești din Republica Moldova. Material arheologic informativ-didactic. -Chi.: Editura Știința, 2003. - 508 p. ISBN 9975-67-297-3
  5. ^ Ladaniuc, Victor; Nicu, Vladimir. „Avrămeni”. Localitățile Republicii Moldova: Itinerar documentar.publicistic ilustrat. Vol. 1. Chișinău, 1999, pp. 145-148.
  6. ^ Zamfir Ralli-Arbore. Dicționarul geografic al Basarabiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editura Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001. 235 p.
  7. ^ Recensămîntul populației: Vol. 1. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale. – Ch.: Statistica, 2006 (F. E.-P. „Tipogr. Centrală”). – 492 p.: tab., diagr. – ISBN 978-9975-9786-4-4