Anișoara Odeanu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Anișoara Odeanu
Anisoara-odeanu-2.jpg
Date personale
Nume la naștereDoina Stella Grațiana Peteanu
Născută28 mai 1912
Pădureni, județul Timiș
Decedată (60 de ani)
Lugoj, județul Timiș
Naționalitateromână Flag of Romania.svg
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoet, prozator, jurnalist
PseudonimAnișoara Odeanu
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Specie literarăpoezie, proză
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v  d  m 

Anișoara Odeanu (n. Doina Stella Grațiana Peteanu, 28 mai 1912, Pădureni, județul Timiș – d. 1 septembrie 1972, Lugoj, județul Timiș) a fost o poetă, prozatoare și jurnalistă română.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în familia profesorului Aurel Peteanu, profesor de română și latină, publicist, animator cultural în perioada interbelică, al Lugojului și a Vioricăi (născută Bujigan). Urmează școala elementară la Lugoj și studiile liceale, între anii 1922 și 1929, la Liceul de fete din Timișoara. Urmează cursuri la facultatea de Litere din București între 1929 și 1933. În 1930 și 1931 urmează cursuri de limbă franceză la Dijon și Grenoble. Studiază dreptul la Universitatea din București începând în 1933 și își ia licența în anul 1936.[1]

La vârsta de 9 ani, în 1922, îi apare poezia După mure în revista Lumea copiilor.[1]

Debutează literar în anul 1934 cu romanul Într-un cămin de domnișoare, care este primit favorabil de critică.[2][3] George Călinescu numind-o „întâia ingenuă a literaturii române feminine”[4]

A făcut parte din redacțiile Adevărul literar și artistic (1929 - 1934), Universul literar (1937 - 1940), Viața (1940 - 1943). A colaborat și la Revista Fundațiilor Regale, România literară, Viața românească și pentru câteva publicații bănățene, Semenicul, Banatul,[1] semnând recenzii, reportaje, interviuri, articole de opinie.

Deoarece în timpul războiului a scris articole antisovietice și chiar o broșură pro-legionară comandată de Ministerul Propagandei, după război este nevoită să se retragă din activitatea literară și se refugiază împreună cu soțul său, doctorul Dan Crivetz, la Vărădia, apoi la Anina, iar, în final, la Lugoj.[4]

Este reabilitată de autoritățile comuniste după anul 1965 și începe să publice, din nou.[4]

Se sinucide în anul 1972. După decesul soțului, scriitoarea s-a îngrijit de toate formalitățile necesare înmormântării, după care s-a închis în propriul dormitor, iar a doua zi, trupul i-a fost găsit fără suflare.[5]

Opera[modificare | modificare sursă]

  • Într-un cămin de domnișoare, București, 1934 -roman;
  • Călător din noaptea de Ajun, București, 1936; ediția (Anotimpul pierdut), București, 1971 - roman;
  • Fata lui Codru-împărat, București, 1939 - poezie;
  • Ciudata viață a poetului, București, 1942;
  • Moartea în cetate, București, 1943 - poezie;
  • Noaptea creației, București, 1943 - poezie;
  • Sub lumina verii, București, 1967 - nuvele;
  • Nedumeririle lui Duduță, București, 1969 - nuvele;
  • Legile jocului, București, 1972 - roman;
  • Acele lucruri mari, București, 1973 - roman;
  • Domnișoara Lou și trandafirul galben, ediție îngrijită și prefață de Cornel Ungureanu, Timișoara, 1985 - nuvele;
  • Katinka sau fantomele de la Valea Lungă, Timișoara, 2010 - roman.

In memoriam[modificare | modificare sursă]

  • Casa în care a crescut în Lugoj poartă o placă comemorativă, dezvelită la 1 iunie 2012;[6]
  • O stradă și o școală din Lugoj îi poartă numele;
  • O stradă din Timișoara îi poartă numele.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, M-Z, Paralela 45, p.243
  2. ^ George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Fundația Regală pentru Literatură și Artă, București, 1941, p. 879
  3. ^ Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Editura Litera, Chișinău, 1998, p. 264
  4. ^ a b c Revista BANAT, Anișoara Odeanu - O scriitoare de marcă de Gheorghe Luchescu
  5. ^ Ziua de Vest - Anișoara Odeanu – o scriitoare care se reinventează, 28 septembrie 2012
  6. ^ Redeșteptare - Placa memorială de pe casa scriitoarei Anișoara Odeanu a fost dezvelită sub ochii actualilor proprietari, 1 iunie 2012

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Aurel Sasu, Dicționarul biografic al literaturii române, M-Z, Paralela 45