Societatea Thule

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Societatea Thule (germană: Thule-Gesellschaft), original numită Studiengruppe für germanisches Altertum (Grup de Studiu al Antichității germane), a fost un grup ocult, rasist și völkisch din München, Germania. Membrii grupului credeau în „teoria pământului gol”, iar denumirea este dată după Ultima Thule (greacă Θούλη), vechea capitală din Hyperborea, un tărâm mitologic necunoscut din nordul îndepărtat. Societatea este notabilă pentru că a sponsorizat Deutsche Arbeiterpartei (DAP), organizație care a fost reorganizată de Adolf Hitler ca Partidul Nazist. În Germania de după primul război mondial era „la modă” ca astfel de societăți secrete să sprijine organizații paramilitare.

Ian Kershaw, biograful lui Hitler, a inclus pe Rudolf Hess, Alfred Rosenberg, Hans Frank, Julius Lehmann, Gottfried Feder, Dietrich Eckart și Karl Harrer[1] în lista membrilor organizației. Nicholas Goodrick-Clarke, un expert în societatea Thule, a considerat că Hans Frank și Rudolf Hess erau membrii Thule, în timp ce alți conducători naziști erau doar un fel de invitați ai societății Thule sau nu au avut nicio legătură cu aceasta.[2][3] Nu există nicio dovadă că Hitler ar fi făcut parte din societatea Thule.[4]

Istoria[modificare | modificare sursă]

Societatea Thule a fost inițial un „grup de studiu german” condus de către Walter Nauhaus,[5] un veteran de război rănit în primul război mondial, fost student la arte în Berlin care a ajuns să la conducerea societății Germanenorden (sau „Ordinul Teuton”), o societate secretă fondată în 1911 și numită oficial în anul următor.[6] În 1917 Nauhaus s-a mutat la München; societatea sa Thule-Gesellschaft a fost o acoperire pentru ramura Germanenorden din München,[7] dar evenimentele au cunoscut evoluții diferite ca urmare a unei schisme în Ordin. În 1918, Nauhaus a fost contactat în München de Rudolf von Sebottendorf (sau von Sebottendorff), un ocultist și noul conducător ales pe toată provincia Bavaria a unei părți schismatice a fostei societăți Germanenorden din München.[8] Cei doi bărbați au devenit asociați într-o campanie de recrutare și Sebottendorff a adoptat la 18 august 1918 Societatea Thule a lui Nauhaus ca pe o acoperire pentru loja din München a Germanenorden Walvater.[9]

Activități[modificare | modificare sursă]

Societatea Thule a avut 250 de adepți în München și cca. 1500 în toată Bavaria.[10] Se întâlneau în hotelul de lux Hotel Vierjahreszeiten din München.[9]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Kershaw, Ian, Hitler, 1889-1936: hubris, p. 138-139, W. W. Norton & Company, 2000
  2. ^ Goodrick-Clarke 1985, pp. 149, 221.
  3. ^ Goodrick-Clarke 2003, p. 114.
  4. ^ Johannes Hering, "Beiträge zur Geschichte der Thule-Gesellschaft", typescript dated 21 June 1939, Bundesarchiv Koblenz, NS26/865, cited in Goodrick-Clarke (1985: 201), who concludes: "There is no evidence that Hitler ever attended the Thule Society" (ibid., 201).
  5. ^ Phelps 1963.
  6. ^ Goodrick-Clarke 1985, pp. 127–28, 143.
  7. ^ Phelps 1963, n.31.
  8. ^ Goodrick-Clarke 1985, pp. 131, 142–43.
  9. ^ a b Goodrick-Clarke 1985, p. 144.
  10. ^ Goodrick-Clarke 1985, p. 143.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Angebert, Jean-Michel. 1974. The Occult and the Third Reich: the mystical origins of Nazism and the search for the Holy Grail.. Macmillan Publishing. ISBN 0-02-502150-8.
  • Goodrick-Clarke, Nicholas. 1985. The Occult Roots of Nazism: The Ariosophists of Austria and Germany 1890-1935. Wellingborough, England: The Aquarian Press. ISBN 0-85030-402-4.
    Republished 1992 as The Occult Roots of Nazism: Secret Aryan Cults and Their Influence on Nazi Ideology: The Ariosophists of Austria and Germany, 1890–1935 (New York University Press, ISBN 0-8147-3060-4)
    and in 2003 as The Occult Roots of Nazism: Secret Aryan Cults and Their Influence on Nazi Ideology (Gardners Books, ISBN 1-86064-973-4).
  • Goodrick-Clarke, Nicholas. 2002. Black Sun: Aryan Cults, Esoteric Nazism and the Politics of Identity. New York University Press. ISBN 0-8147-3124-4. (Paperback 2003, 384 pages, ISBN 0-8147-3155-4.)
  • Höhne, Heinz. 1969. The Order of the Death's Head: The Story of Hitler's SS. Martin Secker & Warburg. ISBN 0-14-139012-3.
  • Phelps, Reginald H. 1963. "'Before Hitler Came': Thule Society and Germanen Orden". Journal of Modern History 35(3): 245-261. ISSN 0022-2801/63/3501.
  • Skorzeny, Otto, tr. Johnston, David. 1995. My Commando Operations. ISBN 0-88740-718-8.

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Gilbhard, Hermann. 1994. Die Thule-Gesellschaft. de Kiessling Verlag. ISBN 3-930423-00-6.
  • Hale, Christopher. 2003. Himmler's Crusade: The True Story of the 1938 Nazi Expedition into Tibet. London: Transworld Publishers. ISBN 0-593-04952-7.
  • Kershaw, Ian. 2001. Hitler 1889–1936: Hubris. Penguin. ISBN 0-14-013363-1.
  • Sklar, Dusty. 1977. The Nazis and the Occult. Dorset Press, New York. 188 pages. ISBN 0-88029-412-4.
  • Peter Lavenda.2007. Unholy Alliance. Continium Books, 401 pages. ISBN 0-8264-1409-5.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Societatea_Thule&oldid=15557098