Acid aspartic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acid aspartic
Asparaginsäure - Aspartic acid.svg
L-aspartic-acid-3D-balls.png
Nume IUPAC acid 2-aminobutandioic
Alte denumiri acid aminosuccinic
Identificare
Număr CAS 617-45-8
Informații generale
Formulă chimică C4H7NO4
Aspect cristale incolore
Masă molară 133,1 g/mol
Starea de agregare solidă
Punct de topire 270 °C
Punct de fierbere 340 °C
NFPA 704

NFPA 704.svg

1
1
0
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Acidul aspartic (abreviat Asp sau D), este unul din cei 20 aminoacizi proteinogeni. Codonii sai sunt GAU și GAC. Acesta este un aminoacid ne-esențial. Aspartatul, baza conjugata a acidului aspartic, este un neurotransmițător important care joacă un rol important în potențarea pe termen lung (LTP) și este important în procesele de învățare și memorie, deși într-o măsură mult mică decât glutamatul. Acidul aspartic a fost descoperit în 1827 de către Plisson, atunci când acesta a fiert sparanghel (de unde și vine numele acidului) în soluție bazică concentrată.

Rol[modificare | modificare sursă]

Aspartatul este un aminoacid ne-esențial la mamifere, fiind sintetizat pornind de la oxaloacetat prin transaminare.

  • Este un metabolit din ciclul ureei, rezultând din ornitină și citrulină.
  • În plante și microorganisme, aspartatul este precursorul mai multor aminoacizi, inclusiv patru care sunt esențiali pentru om: metionina, treonina, izoleucina, și lizina.
  • Neurotransmițător excitator; acționează asupra receptorilor NMDA, dar are efecte mai slabe decât glutamatul;
  • Gluconeogeneză (sinteza glucozei);
  • Sistemul navetă malat-aspartat (glicoliză);
  • Sinteza bazelor purinice.