Acid aspartic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Structură
Asparaginsäure - Aspartic acid.svg
Date generale
Nume Acid aspartic
alte denumiri acid 2-aminobutandioic
acid aminosuccinic
formula chimică C4H7NO4
nr. CAS 617-45-8
aspect cristale incolore
Proprietăți
masa molară 133,1 g/mol
stare de agregare solid
densitate  ?
punct de topire 270 °C
punct de fierbere 340 °C
pH 3,9
solubilitate solubilă în apă

Acidul aspartic (abreviat ca Asp), este unul din cei 20 aminoacizi proteinogeni. Codonii sai sunt GAU și GAC. Acesta este un aminoacid ne-esențial. Aspartatul, baza conjugata a acidului aspartic, este un neurotransmițător important care joaca un rol important în potențarea pe termen lung (LTP) și este important în procesele de invățare și memorie, deși într-o măsură mult mică decât glutamatul. Acidul aspartic a fost descoperit in 1827 de catre Plisson, atunci cand acesta a fiert sparanghel (de unde si vine numele acidului) in solutie bazica concentrata.

Rol[modificare | modificare sursă]

Aspartatul este un aminoacid ne-esențial la mamifere, fiind sintetizat pornind de la oxaloacetat prin transaminare.

  • Este un metabolit din ciclul ureei, rezultând din ornitină și citrulină.
  • În plante și microorganisme, aspartatul este precursorul mai multor aminoacizi, inclusiv patru care sunt esențiali pentru om: metionina, treonina, izoleucina, și lizina.
  • Neurotransmițător excitator; acționează asupra receptorilor NMDA, dar are efecte mai slabe decât glutamatul;
  • Gluconeogeneză (sinteza glucozei);
  • Sistemul navetă malat-aspartat (glicoliză);
  • Sinteza bazelor purinice.