Sari la conținut

Invidie: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Anularea modificării WP:NU#TRIBUNA, WP:NU#ESEU, WP:NU#MANUAL, WP:FCO si WP:PDVN
Anularea modificării 6211541 făcute de Tgeorgescu (discuție)
Linia 8: Linia 8:
În diferite culte și religii, invidia sau pizma, sunt văzute ca vicii sau [[păcat]]e care stau în calea apropierii, contopirii sau cunoașterii finale ale lui [[Dumnezeu]], și cu care credincioșii trebuie să ducă o luptă permanentă.
În diferite culte și religii, invidia sau pizma, sunt văzute ca vicii sau [[păcat]]e care stau în calea apropierii, contopirii sau cunoașterii finale ale lui [[Dumnezeu]], și cu care credincioșii trebuie să ducă o luptă permanentă.


===Invidia în creștinism===
===Invidia, așa cum este înfățișată în Biblie===
====Introducere====
[[Biserica]] creștină a stabilit șapte [[păcat capital|păcate capitale]]:[[păcatul mândriei în Biblie|mândria]] , [[desfrânare]], [[lăcomia în creștinism|lăcomia]], [[iubirea de arginți]], invidie, (pizmă), [[mânie|mânia]], [[Păcatul lenei în Biblie|lenea]].
[[Biserica]] creștină a stabilit șapte [[păcat capital|păcate capitale]]:[[păcatul mândriei în Biblie|mândria]] , [[desfrânare|desfrânarea]], [[lăcomia în creștinism|lăcomia]], [[iubirea de arginți]], invidia, (pizma), [[mânie|mânia]], [[Păcatul lenei în Biblie|lenea]].<ref>Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, pag 389, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4</ref><ref>Carte de învățătură creștină ortodoxă, pag 188, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, București</ref><ref>Morala creștină, arhidiacon prof.dr.Ioan Zăgrean, pag 145, Editura Renașterea, Cluj Napoca 2006, ediția a V-a, ISBN 973-8248-86-8</ref><ref>Enciclopedia Catolică, http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm</ref>
==== Caracterizare generală ====
=====Pizma, faptă pământească=====

Punând în opoziție firea pământească și faptele ei, adică [[păcat]]ele (din care enumeră nu mai puțin de 17) cu Duhul și roada lui, adică virtuțile (din care enumeră 9), apostolul [[Pavel]] include invidia printre „faptele firii pământești” și îi îndeamnă pe galateni să umble „cârmuiți de Duhul”, răstignindu-și firea pământenească împreună cu poftele ei.<ref name ="Gal">Galateni 5.19-21,</ref><ref>Maxim Marturisitorul, Filocalia 3, pag 31"</ref><ref name="Anania">Biblia, traducere Anania, sectiunea Concordanță biblică, pag 1796, vezi bibliografia</ref>
=====Ochiul rău spurcă pe om=====

În Evanghelia după Marcu, Isus, tras la răspundere pentru faptul că ucenicii săi încalcă datina bătrânilor și nu se spală pe mâini înainte de a mânca, folosește prilejul pentru a-i învăța pe ucenici că „Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”. Căci „orice intră în gură merge în pântece, și apoi este aruncat afară în hazna” pe când „ce iese din gură, vine din inimă, și aceea spurcă pe om”. Apoi enumeră păcatele care, avându-și sălaș în inimă și ieșind la iveală, prin vorbe sau fapte, îl spurcă pe om, incluzând printre ele și ochiul rău.<ref>Marcu 7.14-23</ref><ref>Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 105</ref><ref name="Anania"/><ref name="Anania 2">Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, pag 391-392, vezi bibliografia</ref>.
=====Invidia întunecă trupul, fiind putrezirea oaselor=====

Solomon, căruia Dumnezeu i-a dat o minte înțeleaptă și pricepută, cum n-a avut nimeni înainte de el și nu va avea nimeni după el<ref>1Împ3.12</ref><ref>Alfred Hărlăoanu-O istorie a mozaismului și a Israelului antic, pag 107, Editura Nemira, 2001, București, ISBN 973-569-508-1</ref>, afirmă în cartea biblică [[Proverbele lui Solomon]] că pizma este „putrezirea oaselor”<ref>Proverbele lui Solomon 14.30</ref>În evanghelii Isus învață că „ochiul este lumina trupului”. Dacă ochiul omului este sănătos atunci tot [[trup]]ul său va fi plin de lumină, spune Isus, dar dacă ochiul omului este rău, atunci tot trupul său va fi plin de întuneric. Tot trupul devine întunecat dacă ochiul, care este luminătorul trupului, este rău.<ref>Luca 11.34-36, Matei 6.22-23,</ref><ref>Sfinții Varsanufie si Ioan, Filocalia nr.11, pag 692</ref>
=====Pizma îngreunează mântuirea=====

În Epistola către galateni apostolul Pavel ne încredințează că cei ce vor face faptele firii pământești ([[preacurvia]], [[curvia]], [[necurăția]], [[desfrânarea]], [[închinarea la idoli]], [[vrăjitoria]], vrajbele, [[certurile]], zavistiile, [[mânie|mâniile]], neînțelegerile, [[dezbinările]], certurile de partide, invidiile, [[ucidere|uciderile]], [[lăcomia în creștinism|bețiile]], [[lăcomia în creștinism|îmbuibările]]) nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.<ref name="Gal"/><ref name="Anania"/>În Epistola către romani apostolul Pavel arată cum [[Dumnezeu]], ca pedeapsă, i-a lăsat pe unii oameni [[păcatul mândriei în Biblie|mândri]] și [[idolatrie|idolatri ]] pradă unor nenumărate păcate grele, printre care și invidia.<ref>Romani 1.20-32,</ref><ref name="Anania"/><ref>Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 55-56</ref>
=====Pizma, temeiul trudei=====

Eclesiastul ne încredințează că pizma este temeiul oricărei [[munca|munci]] (engl. toil, labour- trudă, muncă, strădanie la lucru) și a oricărei iscusințe la lucru (eng. skill) (căci întotdeauna ne alegem meseria dorind bogăția, faima, plăcerile, avantajele văzute de noi la cei ce au diverse meserii), fiind, prin urmare, un păcat universal și adânc înfiripat în natura umană.<ref>Eclesiastul 4.4</ref><ref name="Anania"/>

==== Apariție și cauze ====
Invidia se naște când omului îi lipsesc anumite lucruri,<ref>Morala creștină, arhidiacon prof.dr.Ioan Zăgrean, Editura Renașterea, pag 148, Cluj Napoca, 2006, ediția a V-a, ISBN 973-8248-86-8</ref> împrejurare care, arată apostolul Iacov, există atunci când fie nu cere de la Dumnezeu acel lucru, fie cererile lui sunt făcute nesăbuit, spre a fi risipite în plăceri egoiste și frivole.<ref>Iacov 4.1-3 </ref><ref name="Anania"/>Invidia poate avea drept cauză [[bogăția]]- cum vedem în Biblie cazul lui Isaac, invidiat de filisteni<ref>Facerea 26.12-16 </ref><ref name="Anania"/> , strălucirea bogăției, puterii și frumuseții- cazul împărăției [[Asiria|Asiriei]], pizmuită de celelalte împărății<ref> Ezechiel 31.1-9 </ref>, ascensiunea politică și militară- cazul lui David, privit cu ochi răi de Saul<ref>1 Samuel 18.6-9 </ref>, fertilitatea (cazul lui Lea, invidiată de Rahela <ref>Facerea 29.20-30.1-2</ref>, ascensiunea socială- cazul lui Iosif, invidiat de frații săi <ref>Faptele apostolilor 7.9 </ref>, minunile și vindecările- cazul [[apostol]]ilor, pizmuiți de marele preot și de saduchei<ref>Faptele apostolilor 5.12-20 </ref><ref name="Anania"/> , popularitatea- cazul lui [[Pavel]] și Barnaba, pizmuiți de iudeii necredincioși din Antiohia<ref>Faptele apostolilor 13.44-47</ref>, succesul creștinării multor tesaloniceni- cazul lui Pavel și Sila, pizmuiți de iudeii necredincioși din Tesalonic<ref>Faptele apostolilor 17.1-9 </ref>, virtuțile și puterea de a tămădui, de a face minuni, de a învăța oamenii (cazul lui Isus, pizmuit de preoții cei mai de seamă.<ref>Marcu 15.6-10-15</ref><ref name="Anania"/>

==== Capcanele pizmei ====
=====Pizmuirea celor răi=====

Biblia îi avertizează pe oameni să nu cadă în capcana pizmuirii celor răi<ref>Proverbele lui Solomon 23.17, 24.1, 3.31, 24.19, Psalmi 37.1-2, 72.3, Deuteronom 23.1-6-8</ref>, care par a avea o viață fericită și netulburată, ci să fie mereu conștienți că Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele sale.<ref>Psalmi 37.1-2</ref> Unul dintre psalmiști relatează că în clipa când intrat în lăcașul Domnului, s-a încredințat că cei îmbuibați, cu [[păcatul mândriei în Biblie|mândria]] drept salbă și asuprirea drept haină, care sunt pricină de poticnire în credință pentru oamenii de rând, vor fi „cosiți iute că iarba” și „se vor veșteji ca verdeața”, fiind lepădați și nimiciți la vremea potrivită.<ref>Psalmul 73, Psalmi 72.3 </ref>.
=====Pizmuirea celor din urmă convertiți=====

În evanghelii Isus arată că cei credincioși nu trebuie să se uite cu ochi răi la cei din urmă convertiți, pentru a nu deveni din cei dintâi, cei din urmă. Isus le spune ucenicilor pilda lucrătorilor viei. Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un gospodar care iese dis-de-dimineață să tocmească lucrători la vie și găsește pe unii de dimineață cu care se învoiește pentru plata a un leu/zi iar celorlalți pe care-i găsește la ceasul al treilea, la ceasul al șaselea, la ceasul al nouălea și la cel al unsprezecelea le zice că le va plăti o sumă dreaptă. La sfârșitul zilei s-a început plata începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi. Toți care veneau erau plătiți cu aceeași sumă de un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului, zicând: „Aceștia de pe urmă n'au lucrat decît un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, cari am suferit greul și zăduful zilei”. Gospodarul i-a zis unuia dintre ei că lui nu-i face nicio nedreptate atâta vreme cât s-a învoit cu el pentru suma de un leu și aceasta i-a fost dată, adăugând el vrea să plătească și acestuia din urmă ca și lui și întreabă retoric:„Ori este [[ochiul]] tău rău, fiindcă eu sînt bun?`” Tot așa, adaugă Isus, „cei din urmă vor fi cei dintîi, și cei dintîi vor fi cei din urmă; pentru că mulți sînt chemați, dar puțini sînt aleși.”<ref>Matei 19.16-20.16 </ref><ref>Catholic Encyclopedia, http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm</ref>Astfel Isus trimite la bucuria nemărturisită a lui [[Petru]], la gândul că el va avea o răsplată iar bogății nu, ignorând faptul că [[Hristos]] îi spusese deja că, deși „este greu ca un bogat să intre în împărăția Cerurilor”, „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință”. [[Isus]] îi arată lui Petru că este posibil ca cei dintâi, adică cei cu cea mai bună șansă de [[mântuire]], în general apostolii și în special Petru, să devină cei din urmă dacă se lasă pradă invidiei.<ref>Matei 19.16-20.16</ref>

Apostolii trebuie să fie bucuroși pentru oricine se mântuiește, asemenea lui Hristos, care a venit să mântuiască ce era pierdut<ref>Matei 18.10-14, Luca 9.51-56, </ref><ref>Maxim Marturisitorul, Filocalia 3, pag 433-434</ref>, așa cum păstorul caută oaia cea pierdută.<ref>Matei 18.10-14 </ref> Printre cei pierduți se afla chiar îndreptatul Zaheu, mai-marele vameșilor, care anunță că va da jumătate din averea sa săracilor și împătrit celor pe care i-a nedreptățit.<ref>Luca 19.1-10 </ref>
=====Îndatorarea față de pizmaș=====

Solomon arată că nu este bine să mănânci pâinea celui pizmaș și nici să [[lăcomia în creștinism|poftești]] mâncărurile lui alese, căci el este unul care își face socotelile în suflet, inima lui nefiind cu tine, și astfel bucatele mâncate vor fi vărsate și cuvintele plăcute spuse vor fi regretate în clipa când adevăratele lui sentimente vor ieși la iveală.<ref>Proverbele lui Solomon 23.6-8</ref><ref name="Anania"/>

====Invidia și falsa înțelepciune====
=====Disputele sofistice încurajează pizma=====

Apostolul [[Pavel]] îi scrie lui Timotei să se ferească de sofiștii mândri care socotesc că evlavia este mijloc de câștig și care au boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, [[ceartă|certurile]], [[bârfă|clevetirile]], bănuielile rele, zădarnicele ciocniri de vorbe. Aceștia devin astfel oameni lipsiți de [[adevăr]] și stricați la minte.<ref>1 Timotei 6.3-5</ref><ref name="Anania"/>
=====Invidia nu poate coexista cu înțelepciunea adevărată=====

Apostolul Iacov scrie că invidia nu poate coexista cu [[înțelepciune|înțelepciunea]] adevărată, duhovnicească, care rodește fapte [[blândețe|blânde]], curate, pașnice, îndurătoare, nepărtinitoare și sincere. Ea poate coexista doar cu falsa înțelepciune, cea pământească, care presupune pizmă amară și duh de [[ceartă]], arată apostolul. Iar acolo unde acestea apar există „tulburare și tot felul de fapte rele”, continuă același apostol. Așa că cei ce se pretind înțelepți având o astfel de înțelepciune se laudă și mint împotriva [[adevăr|adevărului]], încheie apostolul Iacov.<ref>Iacov 3.13-16</ref><ref name="Anania"/><ref name="Anania 2"/>

==== Lupta împotriva pizmei ====
=====Apostolii în luptă cu pizma=====

Apostolul Pavel le scrie locuitorilor din Tit că și apostolii au fost, în trecut, „fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă”, vrednici să fie urâți și urându-se unii pe alții. Ei au fost-spune apostolul-mântuiți „pentru îndurarea lui” (și „nu pentru faptele făcute de ei în neprihănire”) prin „spălarea nașterii din nou” ([[botez]]ul) și prin „înnoirea făcută de Duhul Sfânt vărsat din belșug” peste ei pentru ca, odată „socotiți neprihăniți prin harul Lui”, să se facă, „în [[nădejde]], moștenitori ai vieții veșnice”. Pizma era văzută de apostolul Pavel ca un real pericol chiar în sânul primelor comunități creștine. Astfel, în epistolele sale apostolul Pavel se teme să nu găsească [[cearta|gâlceavă]], pizmă, [[mânie|mânii]], dezbinări, vorbiri de rău, [[bârfă|bârfeli]], [[mândria în creștinism|îngâmfări]], tulburări.<ref>2 Corinteni 12.20, Galateni 5.26 </ref>
=====Lepădarea pizmei=====

Apostolul Pavel le scrie romanilor că este cazul să se trezească din somn, acum că noaptea aproape a trecut și se apropie ziua, „să se dezbrace de faptele întunericului” (chefuri, [[lăcomia în creștinism|beții]], [[curvii]], fapte de rușine, [[ceartă|certuri]], pizmă) și să trăiască frumos, ca în timpul zilei, îmbrăcându-se cu „armele luminii”, „în Domnul Isus Hristos’’.<ref>Romani 13.11-14</ref><ref name="Anania"/> Biblia arată că lepădarea invidiei (alături de răutate, vicleșug, prefăcătorie și clevetire) este o condiție absolut necesară în drumul spre mântuire.<ref>1 Petru 2.1-2, Obadia 1.12, Iov 31.29, </ref><ref name="Anania"/><ref>Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 63</ref> Invidia trebuie să rămână un păcat al trecutului, răpus de învățătura lui Dumnezeu <ref>1Petru 2.1-2 </ref><ref name="Anania"/>, care, prin porunca a 10-a, dată de Dumnezeu lui Moise pe muntele [[Sinai]], ne interzice să poftim la bunurile sau la femeia altuia<ref>Exod 20.17, Deuteronom 5.21</ref> și ne îndeamnă, prin vocea sfântului apostol Pavel, să ne bucurăm cu cei ce se bucură și să plângem cu cei ce plâng <ref>Romani 12.15, </ref><ref>Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 135</ref><ref>Catholic Encyclopedia, http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm</ref> și să ne iubim aproapele ca pe sine.<ref>Matei 22.39, Marcu 12.31, Luca 10.27</ref><ref>Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 78</ref><ref>Catholic Encyclopedia, http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm</ref> Căci iubirea frățească, creștinească alungă pizma definitiv din inima omului, după cum ne încredințează apostolul [[Pavel]]:
<blockquote>
:Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,
:nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndește la rău,
:nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
:acopere totul, crede totul, nădăjduiește totul, sufere totul. <ref>1 Corinteni 13.4-7</ref><ref>Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 149, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 141</ref><ref>Morala creștină, arhidiacon prof.dr.Ioan Zăgrean, pag 148, Editura Renașterea, Cluj Napoca 2006, ediția a V-a, ISBN 973-8248-86-8</ref></blockquote>


==Invidia, perspective științifice==
==Invidia, perspective științifice==
Linia 20: Linia 74:
Tania Singer, Ben Seymour, John P. O'Doherty, Klaas E. Stephan, Raymond J. Dolan, and Chris D. Frith</ref>
Tania Singer, Ben Seymour, John P. O'Doherty, Klaas E. Stephan, Raymond J. Dolan, and Chris D. Frith</ref>


==Note==
<references/>
==Bibliografie==
==Bibliografie==
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0-564-01708-6
# Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0-564-01708-6
⚫
# Carte de învățătură creștină ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, București
# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
# Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
# Morala creștină, arhidiacon prof.dr.Ioan Zăgrean, Editura Renașterea, Cluj Napoca 2006, ediția a V-a, ISBN 973-8248-86-8
⚫
# Carte de învățătură creștină ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, București
# Catholic Encyclopedia, articolul principal, http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm
# Invidia în Enciclopedia catolică, Părinții Bisericii, http://www.newadvent.org/utility/search.htm?safe=active&cx=000299817191393086628%3Aifmbhlr-8x0&q=envy&sa=Search&cof=FORID%3A9
# Mitropolia Moldovei și Bucovinei- Concordanță biblică tematică, ediție revăzută și completată de Pr. Vasile Dogaru și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000, ISBN 973-9272-58-4
# Mitropolia Moldovei și Bucovinei- Concordanță biblică tematică, ediție revăzută și completată de Pr. Vasile Dogaru și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000, ISBN 973-9272-58-4
#Maxim Marturisitorul în Filocalia 2, traducere, introducere și note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005
#Maxim Marturisitorul în Filocalia 2, traducere, introducere și note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005

Versiunea de la 29 februarie 2012 21:39

Invidia (din latină invidia) este sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele, calitățile sau situația bună a altuia.[1][2]

Este un sentiment caracteristic psihicului uman, care se manifestă prin aversiunea față de realizările și împlinirile altei persoane.

Absența invidiei a fost mult timp descrisă ca un element al unei vârste de aur ale omenirii, în care oamenii au trăit în pace și liniște, necunoscând conflicte sau războaie.

Invidia și religia

În diferite culte și religii, invidia sau pizma, sunt văzute ca vicii sau păcate care stau în calea apropierii, contopirii sau cunoașterii finale ale lui Dumnezeu, și cu care credincioșii trebuie să ducă o luptă permanentă.

Invidia, așa cum este înfățișată în Biblie

Introducere

Biserica creștină a stabilit șapte păcate capitale:mândria , desfrânarea, lăcomia, iubirea de arginți, invidia, (pizma), mânia, lenea.[3][4][5][6]

Caracterizare generală

Pizma, faptă pământească

Punând în opoziție firea pământească și faptele ei, adică păcatele (din care enumeră nu mai puțin de 17) cu Duhul și roada lui, adică virtuțile (din care enumeră 9), apostolul Pavel include invidia printre „faptele firii pământești” și îi îndeamnă pe galateni să umble „cârmuiți de Duhul”, răstignindu-și firea pământenească împreună cu poftele ei.[7][8][9]

Ochiul rău spurcă pe om

În Evanghelia după Marcu, Isus, tras la răspundere pentru faptul că ucenicii săi încalcă datina bătrânilor și nu se spală pe mâini înainte de a mânca, folosește prilejul pentru a-i învăța pe ucenici că „Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”. Căci „orice intră în gură merge în pântece, și apoi este aruncat afară în hazna” pe când „ce iese din gură, vine din inimă, și aceea spurcă pe om”. Apoi enumeră păcatele care, avându-și sălaș în inimă și ieșind la iveală, prin vorbe sau fapte, îl spurcă pe om, incluzând printre ele și ochiul rău.[10][11][9][12].

Invidia întunecă trupul, fiind putrezirea oaselor

Solomon, căruia Dumnezeu i-a dat o minte înțeleaptă și pricepută, cum n-a avut nimeni înainte de el și nu va avea nimeni după el[13][14], afirmă în cartea biblică Proverbele lui Solomon că pizma este „putrezirea oaselor”[15]În evanghelii Isus învață că „ochiul este lumina trupului”. Dacă ochiul omului este sănătos atunci tot trupul său va fi plin de lumină, spune Isus, dar dacă ochiul omului este rău, atunci tot trupul său va fi plin de întuneric. Tot trupul devine întunecat dacă ochiul, care este luminătorul trupului, este rău.[16][17]

Pizma îngreunează mântuirea

În Epistola către galateni apostolul Pavel ne încredințează că cei ce vor face faptele firii pământești (preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, invidiile, uciderile, bețiile, îmbuibările) nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.[7][9]În Epistola către romani apostolul Pavel arată cum Dumnezeu, ca pedeapsă, i-a lăsat pe unii oameni mândri și idolatri pradă unor nenumărate păcate grele, printre care și invidia.[18][9][19]

Pizma, temeiul trudei

Eclesiastul ne încredințează că pizma este temeiul oricărei munci (engl. toil, labour- trudă, muncă, strădanie la lucru) și a oricărei iscusințe la lucru (eng. skill) (căci întotdeauna ne alegem meseria dorind bogăția, faima, plăcerile, avantajele văzute de noi la cei ce au diverse meserii), fiind, prin urmare, un păcat universal și adânc înfiripat în natura umană.[20][9]

Apariție și cauze

Invidia se naște când omului îi lipsesc anumite lucruri,[21] împrejurare care, arată apostolul Iacov, există atunci când fie nu cere de la Dumnezeu acel lucru, fie cererile lui sunt făcute nesăbuit, spre a fi risipite în plăceri egoiste și frivole.[22][9]Invidia poate avea drept cauză bogăția- cum vedem în Biblie cazul lui Isaac, invidiat de filisteni[23][9] , strălucirea bogăției, puterii și frumuseții- cazul împărăției Asiriei, pizmuită de celelalte împărății[24], ascensiunea politică și militară- cazul lui David, privit cu ochi răi de Saul[25], fertilitatea (cazul lui Lea, invidiată de Rahela [26], ascensiunea socială- cazul lui Iosif, invidiat de frații săi [27], minunile și vindecările- cazul apostolilor, pizmuiți de marele preot și de saduchei[28][9] , popularitatea- cazul lui Pavel și Barnaba, pizmuiți de iudeii necredincioși din Antiohia[29], succesul creștinării multor tesaloniceni- cazul lui Pavel și Sila, pizmuiți de iudeii necredincioși din Tesalonic[30], virtuțile și puterea de a tămădui, de a face minuni, de a învăța oamenii (cazul lui Isus, pizmuit de preoții cei mai de seamă.[31][9]

Capcanele pizmei

Pizmuirea celor răi

Biblia îi avertizează pe oameni să nu cadă în capcana pizmuirii celor răi[32], care par a avea o viață fericită și netulburată, ci să fie mereu conștienți că Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele sale.[33] Unul dintre psalmiști relatează că în clipa când intrat în lăcașul Domnului, s-a încredințat că cei îmbuibați, cu mândria drept salbă și asuprirea drept haină, care sunt pricină de poticnire în credință pentru oamenii de rând, vor fi „cosiți iute că iarba” și „se vor veșteji ca verdeața”, fiind lepădați și nimiciți la vremea potrivită.[34].

Pizmuirea celor din urmă convertiți

În evanghelii Isus arată că cei credincioși nu trebuie să se uite cu ochi răi la cei din urmă convertiți, pentru a nu deveni din cei dintâi, cei din urmă. Isus le spune ucenicilor pilda lucrătorilor viei. Împărăția Cerurilor se aseamănă cu un gospodar care iese dis-de-dimineață să tocmească lucrători la vie și găsește pe unii de dimineață cu care se învoiește pentru plata a un leu/zi iar celorlalți pe care-i găsește la ceasul al treilea, la ceasul al șaselea, la ceasul al nouălea și la cel al unsprezecelea le zice că le va plăti o sumă dreaptă. La sfârșitul zilei s-a început plata începând de la cei de pe urmă, până la cei dintâi. Toți care veneau erau plătiți cu aceeași sumă de un leu. Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult; dar au primit și ei tot câte un leu de fiecare. După ce au primit banii, cârteau împotriva gospodarului, zicând: „Aceștia de pe urmă n'au lucrat decît un ceas, și la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, cari am suferit greul și zăduful zilei”. Gospodarul i-a zis unuia dintre ei că lui nu-i face nicio nedreptate atâta vreme cât s-a învoit cu el pentru suma de un leu și aceasta i-a fost dată, adăugând el vrea să plătească și acestuia din urmă ca și lui și întreabă retoric:„Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sînt bun?`” Tot așa, adaugă Isus, „cei din urmă vor fi cei dintîi, și cei dintîi vor fi cei din urmă; pentru că mulți sînt chemați, dar puțini sînt aleși.”[35][36]Astfel Isus trimite la bucuria nemărturisită a lui Petru, la gândul că el va avea o răsplată iar bogății nu, ignorând faptul că Hristos îi spusese deja că, deși „este greu ca un bogat să intre în împărăția Cerurilor”, „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință”. Isus îi arată lui Petru că este posibil ca cei dintâi, adică cei cu cea mai bună șansă de mântuire, în general apostolii și în special Petru, să devină cei din urmă dacă se lasă pradă invidiei.[37]

Apostolii trebuie să fie bucuroși pentru oricine se mântuiește, asemenea lui Hristos, care a venit să mântuiască ce era pierdut[38][39], așa cum păstorul caută oaia cea pierdută.[40] Printre cei pierduți se afla chiar îndreptatul Zaheu, mai-marele vameșilor, care anunță că va da jumătate din averea sa săracilor și împătrit celor pe care i-a nedreptățit.[41]

Îndatorarea față de pizmaș

Solomon arată că nu este bine să mănânci pâinea celui pizmaș și nici să poftești mâncărurile lui alese, căci el este unul care își face socotelile în suflet, inima lui nefiind cu tine, și astfel bucatele mâncate vor fi vărsate și cuvintele plăcute spuse vor fi regretate în clipa când adevăratele lui sentimente vor ieși la iveală.[42][9]

Invidia și falsa înțelepciune

Disputele sofistice încurajează pizma

Apostolul Pavel îi scrie lui Timotei să se ferească de sofiștii mândri care socotesc că evlavia este mijloc de câștig și care au boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zădarnicele ciocniri de vorbe. Aceștia devin astfel oameni lipsiți de adevăr și stricați la minte.[43][9]

Invidia nu poate coexista cu înțelepciunea adevărată

Apostolul Iacov scrie că invidia nu poate coexista cu înțelepciunea adevărată, duhovnicească, care rodește fapte blânde, curate, pașnice, îndurătoare, nepărtinitoare și sincere. Ea poate coexista doar cu falsa înțelepciune, cea pământească, care presupune pizmă amară și duh de ceartă, arată apostolul. Iar acolo unde acestea apar există „tulburare și tot felul de fapte rele”, continuă același apostol. Așa că cei ce se pretind înțelepți având o astfel de înțelepciune se laudă și mint împotriva adevărului, încheie apostolul Iacov.[44][9][12]

Lupta împotriva pizmei

Apostolii în luptă cu pizma

Apostolul Pavel le scrie locuitorilor din Tit că și apostolii au fost, în trecut, „fără minte, neascultători, rătăciți, robiți de tot felul de pofte și de plăceri, trăind în răutate și în pizmă”, vrednici să fie urâți și urându-se unii pe alții. Ei au fost-spune apostolul-mântuiți „pentru îndurarea lui” (și „nu pentru faptele făcute de ei în neprihănire”) prin „spălarea nașterii din nou” (botezul) și prin „înnoirea făcută de Duhul Sfânt vărsat din belșug” peste ei pentru ca, odată „socotiți neprihăniți prin harul Lui”, să se facă, „în nădejde, moștenitori ai vieții veșnice”. Pizma era văzută de apostolul Pavel ca un real pericol chiar în sânul primelor comunități creștine. Astfel, în epistolele sale apostolul Pavel se teme să nu găsească gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări.[45]

Lepădarea pizmei

Apostolul Pavel le scrie romanilor că este cazul să se trezească din somn, acum că noaptea aproape a trecut și se apropie ziua, „să se dezbrace de faptele întunericului” (chefuri, beții, curvii, fapte de rușine, certuri, pizmă) și să trăiască frumos, ca în timpul zilei, îmbrăcându-se cu „armele luminii”, „în Domnul Isus Hristos’’.[46][9] Biblia arată că lepădarea invidiei (alături de răutate, vicleșug, prefăcătorie și clevetire) este o condiție absolut necesară în drumul spre mântuire.[47][9][48] Invidia trebuie să rămână un păcat al trecutului, răpus de învățătura lui Dumnezeu [49][9], care, prin porunca a 10-a, dată de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai, ne interzice să poftim la bunurile sau la femeia altuia[50] și ne îndeamnă, prin vocea sfântului apostol Pavel, să ne bucurăm cu cei ce se bucură și să plângem cu cei ce plâng [51][52][53] și să ne iubim aproapele ca pe sine.[54][55][56] Căci iubirea frățească, creștinească alungă pizma definitiv din inima omului, după cum ne încredințează apostolul Pavel:

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mîndrie,
nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mînie, nu se gîndește la rău,
nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr,
acopere totul, crede totul, nădăjduiește totul, sufere totul. [57][58][59]

Invidia, perspective științifice

Pentru a cerceta ce provoacă aceste sentimente de ,,bucurie la răul altuia” profesorul Richard H. Smith (profesor de psihologie la Universitatea din Kentucky) a invitat două grupuri de studenți să evalueze o așa-zisă ședință video de antrenament despre intrarea la școala de medicină. Unui grup i s-a arătat un film în care actorul interpreta rolul unui student la școala de medicină care avea un BMW, o prietenă drăguță și o familie bogată și care se lăuda că este capabil să ia note de A studiind foarte puțin. Celuilalt grup i s-a arătat un tânăr cu mijloace modeste, fără prietenă sau mașină, care studia din greu, obținând doar note de B. Chestionarele, deloc surprinzător, au indicat că studenții au resimțit nivele mai înalte de invidie față de primul aspirant Profesorul Smith a arătat apoi subiecților un epilog care dezvăluia că niciun student nu a ajuns la școala de medicină în final; amândoi au fost arestați pentru furt de metamfetamină din laboratorul școlii. Un al doilea chestionar a măsurat cum au primit vestea subiecții săi. Căderea aspirantului bogat și atrăgător a inspirat mai multă bucurie decât căderea celuilalt. Invidia simplă, (ca mâhnire), pe care profesorul Smith spune că a testat-o, este un potențial prezicător (indiciu) al bucuriei invidioase (bucuria la răul altuia).[60]

Un experiment din 2006 sugerează că bărbații, dar nu și femeile, se bucură când văd oameni răi suferind. Studiul era proiectat să măsoare empatia prin urmărirea a ce centrii din creier sunt stimulați când subiecții observă pe cineva care are o experiență dureroasă. Cercetătorii se așteptau că centrul empatiei din creier să arate mai multă stimulare când cei priviți ca buni primesc un șoc electric în raport cu situația în care șocul era administrat unor subiecți pe care individul avea motive să-i considere răi. Acesta a fost într-adevăr cazul(empatia mult mai mare pentru cei considerați buni), dar pentru subiectul de tip masculin, centrii plăcerii din creier se activau, de asemenea, când altcineva primea un șoc pe care bărbații îl considerau binemeritat.(bărbații simțeau plăcere când cei răi primeau durere într-un mod considerat de ei meritat)

Procesele neuronale care stau la baza empatiei sunt subiectul unui interes intens în cadrul neuroștiințelor sociale(1-3). Oricum, puțin se cunoaște despre cum răspunsurile empatice din creier sunt modulate de legătura afectivă dintre indivizi. Noi arătăm aici că răspunsurile empatice sunt modulate de preferințele învățate, un rezultat care este în acord cu modelele economice de preferare socială (4-7). Am angajat bărbați și femei voluntari într-un joc economic, în care cele două confederații jucau cinstit și necinstit, și le-am măsurat apoi activitatea creierului cu FMRI în timp ce aceiași voluntari observau confederațiile primind durere. Ambele sexe exhibau activare legată de empatie în zonele cerebrale legate de durere (fronto-insular and anterior cingulate cortices) îndreptată spre jucătorii corecți (empatia bărbaților și femeilor față de cei corecți). Totuși, aceste răspunsuri legate de empatie erau semnificativ reduse la bărbați, când aceștia observau o persoană incorectă primind durere (empatia bărbaților scade când persoana care primește durere este incorectă, însoțită de activarea dorinței de răzbunare). Acest efect era însoțit de activare crescută în zonele responsabile cu recompensa, zone corelate cu dorința expresă de răzbunare. Am concluzionat că în cazul bărbaților, cel puțin, răspunsurile empatice sunt modulate de valorizarea comportamentului social al oamenilor, și anume că ei empatizează cu concurenții corecți, favorizând pedeapsa fizică a oponenților incorecți, o descoperire care reflectă o dovadă recentă despre pedeapsa altruistă.[61]

Note

  1. ^ Dicționarul limbii române literare contemporane, Editura Academiei, 1956, București
  2. ^ Noul dicționar explicativ al limbii române, Litera Internațional, Editura Litera Internațional, 2002
  3. ^ Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, pag 389, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
  4. ^ Carte de învățătură creștină ortodoxă, pag 188, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, București
  5. ^ Morala creștină, arhidiacon prof.dr.Ioan Zăgrean, pag 145, Editura Renașterea, Cluj Napoca 2006, ediția a V-a, ISBN 973-8248-86-8
  6. ^ Enciclopedia Catolică, http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm
  7. ^ a b Galateni 5.19-21,
  8. ^ Maxim Marturisitorul, Filocalia 3, pag 31"
  9. ^ a b c d e f g h i j k l m n o Biblia, traducere Anania, sectiunea Concordanță biblică, pag 1796, vezi bibliografia
  10. ^ Marcu 7.14-23
  11. ^ Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 105
  12. ^ a b Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, pag 391-392, vezi bibliografia
  13. ^ 1Împ3.12
  14. ^ Alfred Hărlăoanu-O istorie a mozaismului și a Israelului antic, pag 107, Editura Nemira, 2001, București, ISBN 973-569-508-1
  15. ^ Proverbele lui Solomon 14.30
  16. ^ Luca 11.34-36, Matei 6.22-23,
  17. ^ Sfinții Varsanufie si Ioan, Filocalia nr.11, pag 692
  18. ^ Romani 1.20-32,
  19. ^ Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 55-56
  20. ^ Eclesiastul 4.4
  21. ^ Morala creștină, arhidiacon prof.dr.Ioan Zăgrean, Editura Renașterea, pag 148, Cluj Napoca, 2006, ediția a V-a, ISBN 973-8248-86-8
  22. ^ Iacov 4.1-3
  23. ^ Facerea 26.12-16
  24. ^ Ezechiel 31.1-9
  25. ^ 1 Samuel 18.6-9
  26. ^ Facerea 29.20-30.1-2
  27. ^ Faptele apostolilor 7.9
  28. ^ Faptele apostolilor 5.12-20
  29. ^ Faptele apostolilor 13.44-47
  30. ^ Faptele apostolilor 17.1-9
  31. ^ Marcu 15.6-10-15
  32. ^ Proverbele lui Solomon 23.17, 24.1, 3.31, 24.19, Psalmi 37.1-2, 72.3, Deuteronom 23.1-6-8
  33. ^ Psalmi 37.1-2
  34. ^ Psalmul 73, Psalmi 72.3
  35. ^ Matei 19.16-20.16
  36. ^ Catholic Encyclopedia, http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm
  37. ^ Matei 19.16-20.16
  38. ^ Matei 18.10-14, Luca 9.51-56,
  39. ^ Maxim Marturisitorul, Filocalia 3, pag 433-434
  40. ^ Matei 18.10-14
  41. ^ Luca 19.1-10
  42. ^ Proverbele lui Solomon 23.6-8
  43. ^ 1 Timotei 6.3-5
  44. ^ Iacov 3.13-16
  45. ^ 2 Corinteni 12.20, Galateni 5.26
  46. ^ Romani 13.11-14
  47. ^ 1 Petru 2.1-2, Obadia 1.12, Iov 31.29,
  48. ^ Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 63
  49. ^ 1Petru 2.1-2
  50. ^ Exod 20.17, Deuteronom 5.21
  51. ^ Romani 12.15,
  52. ^ Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 135
  53. ^ Catholic Encyclopedia, http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm
  54. ^ Matei 22.39, Marcu 12.31, Luca 10.27
  55. ^ Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 78
  56. ^ Catholic Encyclopedia, http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm
  57. ^ 1 Corinteni 13.4-7
  58. ^ Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 149, Maxim Marturisitorul, Filocalia 2, pag 141
  59. ^ Morala creștină, arhidiacon prof.dr.Ioan Zăgrean, pag 148, Editura Renașterea, Cluj Napoca 2006, ediția a V-a, ISBN 973-8248-86-8
  60. ^ St. John, Warren. "Sorrow So Sweet: A Guilty Pleasure in Another's Woe". New York Times, Aug. 24, 2002.)
  61. ^ Empathic neural responses are modulated by the perceived fairness of others Tania Singer, Ben Seymour, John P. O'Doherty, Klaas E. Stephan, Raymond J. Dolan, and Chris D. Frith

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0-564-01708-6
  2. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului și Clujului- Învățătură de credință ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
  3. Morala creștină, arhidiacon prof.dr.Ioan Zăgrean, Editura Renașterea, Cluj Napoca 2006, ediția a V-a, ISBN 973-8248-86-8
  4. Carte de învățătură creștină ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, București
  5. Catholic Encyclopedia, articolul principal, http://www.newadvent.org/cathen/14004b.htm
  6. Invidia în Enciclopedia catolică, Părinții Bisericii, http://www.newadvent.org/utility/search.htm?safe=active&cx=000299817191393086628%3Aifmbhlr-8x0&q=envy&sa=Search&cof=FORID%3A9
  7. Mitropolia Moldovei și Bucovinei- Concordanță biblică tematică, ediție revăzută și completată de Pr. Vasile Dogaru și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000, ISBN 973-9272-58-4
  8. Maxim Marturisitorul în Filocalia 2, traducere, introducere și note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005
  9. Maxim Marturisitorul în Filocalia 3, traducere, introducere și note De Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005
  10. Sfinții Varsanufie și Ioan -Scrisori duhovnicești în Filocalia 11, traducere, introducere și note de Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Editura Apologeticum, 2005

Note


v • d • m
Emoții
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Invidie&oldid=6211563