Desfrânare

Desfrânarea (în latină luxuria) este actul de se deda destrăbălării, depravării, a duce o viață necumpătată, de plăceri ușoare.

Biserica creștină a stabilit șapte păcate capitale: mândria , desfrânarea, lăcomia , iubirea de arginți, invidia (pizma), mânia, lenea.

Sfântul Ioan Gură de Aur scria că:

În toate necazurile să cerem ajutorul lui Dumnezeu. Și dacă nu avem copii, să cerem, iar dacă avem să-i creștem cu multă grijă și să-i ținem departe pe tineri de orice viciu, dar mai ales de desfrânare. E un război greu acesta și nimic nu-i ispitește mai rău pe tineri decât desfrânarea.

Dorința carnală, sau tânjirea, este o forță psihologică ce se produce dorind sau relaxând intens pentru un obiect material, ori circumstanțe împlinitoare emoției.^[1] Dorința carnală poate lua orice formă cum ar fi tânjirea pentru sexualitate, iubire, bani sau putere. Poate lua astfel de forme mundane ca tânjirea pentru mâncare ca formă dinstinctă față de dorința pentru mâncare.

Bibliografie

Christian Borch/Urs Stäheli (Hg.): Soziologie der Nachahmung und des Begehrens. Materialien zu Gabriel Tarde, suhrkamp taschenbuch wissenschaft, Frankfurt am Main 2009, ISBN 978-3-518-29482-6.
Thomas Gebel: Krise des Begehrens. Theorien zu Sexualität und Geschlechterbeziehungen im späten 20. Jahrhundert, Verlag Dr. Kovac, Hamburg 2002, ISBN 3-8300-0501-6.

Note

↑ Richard Lazarus with Bernice N Lazarus, Passion and Reason: Making Sense of Our Emotions, 1994, New York: Oxford University Press ISBN: 978-0-19-510461-5

Vezi și

[1] Richard Lazarus with Bernice N Lazarus, Passion and Reason: Making Sense of Our Emotions, 1994, New York: Oxford University Press ISBN: 978-0-19-510461-5

[1]