Mânie

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mânie
Mânia lui Ahile

Mânie (în latină ira) este o stare de iritare puternică, dar trecătoare, provocată de un fapt care contrariază, generând o stare agresivă. Furia este o stare de mânie extremă, în care se pierde stăpânirea de sine.

În Creștinism[modificare | modificare sursă]

Pe lângă mânia obișnuită (care este un păcat capital) există și o altfel de mânie, mânia lui Dumnezeu (care se abate asupra celor ce păcătuiesc, credincioși sau necredincioși) și, asemenea ei, mânia sfântă pe care o simt credincioșii față de propriile fapte păcătoase.

Biblia menționeaza mânia de multe ori. Câteva Exemple:

Știți bine lucrul acesta, preaiubiții mei frați! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie , căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. (Iacov 1:19‭-‬20)

Mâniați-vă și nu păcătuiți.” Să n-apună soarele peste mânia voastră (Efeseni 4:26)

Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuiește în sânul nebunilor. (Eclesiastul 7:9)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0-564-01708-6

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]