Singurătate
Singurătatea sau solitudinea (din latină: solus care înseamnă singur) este o stare emoțională de izolare, când o anumită persoană simte lipsa relaționării cu ceilalți sau nu simte iubire. Poate fi rezultatul relațiilor rele cu altcineva, amorului nefericit, alegerii intenționate, bolii fizice sau psihice, depresiei, obișnuințelor personale antipatice sau altor condiții depinzând de situație.
Solitudinea (termen livresc) semnifică izolarea în care se află cineva,[1] care nu este angajat în nicio relație cu altcineva.
Solitudinea de perioadă scurtă este adesea apreciată ca timpul când se poate munci, gândi sau odihni fără întreruperi. Ea poate fi cerută în vederea rezolvării de chestiuni private.
Singurătatea poate fi utilizată în mod pozitiv pentru a adăuga oportunități individuale pentru rugăciune și pentru a atinge o stare de pace și consolare. [2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Academia Română, Dicționarul explicativ al limbii române. Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2016, termenul solitudine
- ↑ List Apostolski Rosarium Virginis Mariae (în poloneză), www.vatican.va
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- De ce este singurătatea la fel de periculoasă ca fumatul, 26 septembrie 2013, Mihaela Stănescu, Descoperă
- Leacul singurătății? Singurătatea!, Ilie Tudor, Formula AS - anul 2012, numărul 1041
- Dosarul sigurătății: POVARĂ sau BUCURIE?, Dia Radu, Formula AS - anul 2012, numărul 1041
