Singurătate

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Solitudine - Frederic Leighton

Singurătatea sau solitudinea este o stare emoțională de izolare, când o anumită persoană simte lipsa relaționării cu ceilalți sau nu simte iubire. Poate fi rezultatul relațiilor rele cu altcineva, amorului nefericit, alegerii intenționate, bolii fizice sau psihice, depresiei, obișnuințelor personale antipatice sau altor condiții depinzând de situație.

Solitudinea de perioadă scurtă este adesea apreciată ca timpul când se poate munci, gândi sau odihni fără întreruperi. Ea poate fi cerută în vederea rezolvării de chestiuni private.

Singurătatea poate fi utilizată în mod pozitiv pentru a adăuga oportunități individuale pentru rugăciune și pentru a atinge o stare de pace și consolare. Dacă ești singur, devoțiunea Rozariului vă permite să medităm asupra misterelor vieții lui Isus și a Mariei, simțind util altora pentru binele care se răspândește prin devotament.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]