Pocăință

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Întoarcerea fiului rătăcitor (pictură de Rembrandt) – exemplu biblic de pocăință.

Pocăința este un termen teologic care descrie o etapă din calea mântuirii⁠(en) (în creștinism), în care credinciosul își recunoaște păcatele. În teologia Romano-Catolică pocăința este parte a conceptului teologic mai amplu de penitență.[1]

Pocăința este starea sufletească și acțiunea în care o persoană recunoaște că a greșit și încearcă să îndrepte această greșeală sau să obțină iertare de la cel căruia i-a greșit. În contexte religioase, de obicei, se referă la regretarea unui păcat făcut înaintea lui Dumnezeu. Întotdeauna este formată din admiterea vinovăției și include cel puțin una din următoarele situații:

  • o promisiune sau hotărâre solemnă că nu se va repeta păcatul;
  • o acțiune de reparare a greșelii,
  • sau, într-un fel, de compensare a greșelii acolo unde este cazul.

În Biblie, Ioan Botezătorul îndemna „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.”(Mat3.1-2) și le spunea fariseilor și saducheilor care veneau la el pentru botez să facă roade vrednice de pocăința lor.(Mt3.8). Apostolul Luca în Faptele Apostolilor insistă și el asupra faptelor vrednice de pocăință. (FA26.20). Mântuitorul însuși întărește mesajul lui Ioan Botezătorul îndemnând și el la pocăință uneori cu aceeași expresie „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.”(Mat4.17), alteori cu cuvintele: „S-a împlinit vremea, și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă, și credeți în Evanghelie.”(Mc1.15). Ucenicii lui Iisus propovăduiau și ei pocăința chiar în timpul vieții Mântuitorului. (Mc6.12).

Exemple de pocăință[modificare | modificare sursă]

Exemple de pocăință sunt: Manase, Zaheu (mai marele vameșilor), răufăcătorul de pe cruce, fiul risipitor, apostolul Petru (Mt26.75), David sau Maria Egipteanca. Una din descrierile cheie ale pocăinței din Noul Testament este parabola fiului risipitor din Luca 15:11. Această parabolă este propusă în Duminica Fiului Risipitor, pregătitoare pentru "călătoria spre Înviere" - Postul mare.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Bruce Demarest, The Cross and Salvation: The Doctrine of Salvation (Wheaton: Crossway, 1997): 38-39.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2


Notă: Acest articol conține text preluat de la ro.orthodoxwiki.org (articolul respectiv și lista de autori). Toate materialele OrthodoxWiki intră automat sub dubla licență GDFL-Creative Commons.