Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Vladimir Kirillovici
Mare Duce al Rusiei
Vladimir Kirillovici (al doilea din dreapta) cu părinții săi și sora sa, Kira
Vladimir Kirillovici (al doilea din dreapta) cu părinții săi și sora sa, Kira
Șeful Casei Romanov
Domnie 12 octombrie 1938 - 21 aprilie 1992
Predecesor Marele Duce Kiril Vladimirovici
Succesor Disputat
Prințul Nicolae Romanovici sau Marea Ducesă Maria Vladimirovna
Căsătorit(ă) cu Prințesa Leonida Bagration de Mukhrani
Urmași
Maria Vladimirovna, Mare Ducesă a Rusiei
Nume complet
Vladimir Kirillovich Romanov
Casa regală Casa Holstein-Gottorp-Romanov
Tată Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei
Mamă Prințesa Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha
Naștere 17 august/30 august 1917
Porvoo, Finlanda
Deces 21 aprilie 1992 (74 de ani)
Miami, Florida, Statele Unite
Înmormântare Petru și Pavel, St. Petersburg, Rusia

Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei (rusă Влад́имир Кир́иллович Ром́анов; 17 august/30 august 191721 aprilie 1992) a fost Capul Familiei Imperiale Ruse din 1938 până la moartea sa.

Primii ani[modificare | modificare sursă]

Mare Duce Kiril Vladimirovici, soția sa, Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha și cei doi copii mai mici ai lor: Marea Ducesă Kira și Marele Duce Vladimir Kirillovici.

S-a născut ca Prințul Vladimir Kirillovici al Rusiei la Porvoo în Marele Ducat al Finlandei, singurul fiu al Marelui Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei și a Marii Ducese Victoria Feodorovna (născută Prințesă Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha). Bunicii paterni ai lui Vladimir au fost Marele Duce Vladimir Alexandrovici al Rusiei și Marea Ducesă Maria Pavlovna (născută Ducesa Marie de Mecklenburg-Schwerin). Bunicii materni au fost Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha și Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei.

Familia lui Vladimir a fugit în Finlanda după Revoluția Rusă din 1917. Au părăsit Finlanda în 1920,[1] și s-au mutat la Coburg, Germania. La 8 august 1922 tatăl lui Vladimir s-a autodeclarat curator al tronului Rusiei. Doi ani mai târziu, la 31 august 1924, a mers un pas mai departe și și-a asumat titlul de împărat și autocrat al tuturor Rusiilor.[2] În aceste condiții, Vladimir devenea Țarevici (moștenitor al tronului) și Mare Duce cu titlul de Înălțime Imperială.

În 1930 familia a părăsit Germania pentru Saint-Briac, Franța, unde tatăl său a înființat curtea.[3]

În anii 1930 Vladimir a trăit pentru o perioadă în Anglia unde a studiat la Universitatea din Londra[3] și a lucrat la fabrica de echipament agricol Blackstone din Lincolnshire. Mai târziu s-a întors în Franța în Bretania.[4]

Al Doilea Război Mondial[modificare | modificare sursă]

După decesul tatălui său la 12 octombrie 1938, Vladimir și-a asumat titlul de Cap al Familiei Imperiale Ruse.[2] În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Vladimir a trăit la Saint-Briac-sur-Mer în Bretania. În 1942, Vladimir și anturajul său au fost plasați într-un lagăr de concentrare la Compiègne după ce a refuzat să emită un manifest prin care să invite emigranții ruși să sprijine războiul Germaniei naziste împotriva Uniunii Sovietice.[4]

În 1944 armata germană, de teama unei invazii de coastă a aliațiilor, a mutat familia în interiorul Franței, apoi în Germania. Vladimir a locuit într-un castel care aparținea soțului surorii sale mai mari Maria Kirillovna, la Amorbach, Bavaria până în 1945. După înfrângerea Germaniei, lui Vladimir i-a fost frică să continue să trăiască în Germania de teama de a nu fi capturat de către sovietici. Vladimir s-a mutat în Austria lângă granița cu Liechtenstein. A încercat să se mute cu armata generalului Boris Smislovski și să treacă frontiera, dar nici Liechtenstein, nici Elveția nu au emis viză de ieșire, așa că a rămas în Austria, unde a trăit în zona americană de ocupație.

Mătușa maternă a lui Vladimir, Infanta Beatrice de Orléans-Borbon, i-a asigurat viză spaniolă iar el a trăit la San Lucar.

Căsătoria[modificare | modificare sursă]

După război a locut în principal la Madrid dar și cu perioade frecvente la proprietatea sa din Bretania ca și la Paris.

Vladimir s-a căsătorit cu Prințesa Leonida Georgievna Bagration-Moukhransky la 13 august 1948 la Lausanne. Legea Casei Romanov spune că numai copiii care sunt produși dintr-o "căsătorie egală"—dintre un prinț Romanov și o prințesă dintr-o altă familie regală nu doar nobilă— sunt eligibili să fie incluși în linia imperială de succesiune; copiii unei căsătorii morganatice sunt excluși de la succesiune.

Deși strămoși din dinastia Leonidei au fost regi în Georgia încă din perioada medievală timpurie, ramura Leonidei nu avea domnitori pe linie masculină ca regi ai Georgiei din 1505 și erau de atunci nobili ruși simpli.[5] Prin urmare, au existat unele controverse, dacă căsătoria lui Vladimir cu Leonida a fost una egală sau morganatică. Statutul regal al Casei de Bagration a fost permanent recunoscut de Rusia prin Tratatul de la Georgievsk din 1783 și a fost confirmat printr-un decret la 5 decembrie 1946 de Capul Familiei Imperiale Ruse.

Capii altor ramuri ale familiei imperiale, Vsevolod Ioannovici (ramura Konstantinovici), Roman Petrovici (ramura Nicolaevici) și Andrei Alexandrovici (ramura Mihailovici) i-au scris lui Vladimir în 1969 spunându-i că soția sa nu are un statut mai înalt ca ale celorlalți prinți Romanov iar căsătoria nu este egală.[6]

Vladimir a putut intra în Rusia în noiembrie 1991 când a fost invitat să viziteze St Petersburg de primarul Anatol Sobchak.[4]

Deces și disputa succesorală[modificare | modificare sursă]

Mare Duce Vladimir a murit din cauza unui infarct miocardic în timp ce se adresa la o adunare a bancherilor și investitorilor vorbitori de spaniolă în Miami, Florida, Statele Unite, la 21 aprilie 1992. Trupul său a fost transportat în Rusia și a fost îngropat cu pompă la fortăreața Petru și Pavel din Sf. Petersburg. Pentru că el nu era nepot al unui împărat pretenția sa la titlul de Mare Duce al Rusiei a cauzat probleme cu privire la ce să se scrie pe mormânt.[7]

După deces, fiica sa Maria și-a asumat titlul de Cap al Familiei Imperiale Ruse. Acest lucru a fost disputat de Nicolae Romanov, Prinț al Rusiei care de asemenea și-a asumat acest titlu după decesul lui Marelui Duce Vladimir.[8][9]

Poziția lui Nicolae este că el are cel mai înalt rang pe linie masculină după decesul lui Vladimir devreme ce el crede că Vladimir a făcut o căsătorie morganatică.[10]

"Poziția Marii Ducese Maria Vladimirovna în calitate de Cap al Casei Imperiale este recunoscută de către organizațiile monarhiste cele mai serioase din Rusia și de cele mai multe dintre Capii Caselor Regale care continuă să mențină relații cu Casa Imperială." în conformitate cu Guy Stair Sainty, care este autor de genealogie regală și de heraldică.[11]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Soviet Turmoil; Dust Off the Throne? Shine Up the Crown? A Romanov Muses”. New York Times. 30 august 1991. http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9D0CEED61E3CF933A0575BC0A967958260. Accesat la 1 august 2008. 
  2. ^ a b Almanach de Gotha (ed. 182nd). Almanach de Gotha. 1998. p. 214 
  3. ^ a b „Grand Duke Cyril Dies In Paris Exile”. New York Times. 13 octombrie 1938. p. 23. 
  4. ^ a b c Hevesi, Dennis (22 aprilie 1992). „Grand Duke Vladimir Dies at 74; Pretender to the Throne of Russia”. New York Times. http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9E0CEED8113AF931A15757C0A964958260. Accesat la 1 august 2008. 
  5. ^ Massie, p 268
  6. ^ Massie p 269
  7. ^ Schmemann, Serge (30 aprilie 1992). „With Old-World Pageantry, Russians Bury a Romanov”. New York Times. http://query.nytimes.com/gst/fullpage.html?res=9E0CE0D6173DF933A05757C0A964958260&sec=&spon=&pagewanted=1. Accesat la 1 august 2008. 
  8. ^ Nikolai Romanov Prince of Russia Presentation”. nikolairomanov.com. 26 septembrie 2002. http://www.nikolairomanov.com/presentation/index.html. Accesat la 1 august 2008. 
  9. ^ Letter: A Romanoff perspective on Russian pretenders”. The Independent. 13 octombrie 1994. http://www.highbeam.com/doc/1P2-4681177.html. Accesat la 1 august 2008. 
  10. ^ Horan, Brien Purcell (1 septembrie 1998). „The Russian Imperial Succession. http://www.chivalricorders.org/royalty/gotha/russuclw.htm. Accesat la 1 august 2008. 
  11. ^ The Russian Succession

Vezi și[modificare | modificare sursă]