Apologetică

Apologeticǎ ( gr. apologhitikos -„ care apǎrǎ” ) este o ramurǎ a teologiei sistematice care are ca scop apǎrarea și justificarea credinței creștine împotriva adversarilor prin probe raționale sau argumente logice.

A fost inițiatǎ în secolul 2- 3 de cǎtre Origen, Tertulian, Irineu, Lactanțiu, Iustin martirul și filozoful, Minuciu Felix. Apologetica se încadrează în sistemul teologiei catolice și ortodoxe.