Sophia Loren

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Sophia Loren în 2009

Sophia Loren, numele de scenă al Sofiei Scicolone (n. 20 septembrie 1934, Roma, Italia), este o actriță italiană de film.

Biografia[modificare | modificare sursă]

Fiica ilegitimă a inginerului Riccardo Scicolone și a profesoarei de pian Romilda Villani, Sofia s-a născut la Clinica Regina Margherita din Roma. Nu după mult timp se mută împreună cu mama de la Roma la Pozzuoli, nu departe de orașul Napoli, loc unde își petrece copilăria și parte din adolescență în timpul războiului, în condiții economice precare.

La 15 ani a plecat la Roma în căutarea succesului, tot împreună cu mama sa care, în 1932, câștigase un concurs ca sosie a Gretei Garbo. A debutat în filmul Quo Vadis?. A participat la mai multe concursuri de frumusețe printre care și Miss Italia în 1950 (unde a câștigat titlul de Miss Eleganza, titlu creat special pentru ea).

A pozat pentru mai multe photonovels și a participat la mai multe filme în roluri marginale care puțin câte puțin o făceau să iasă în evidență, acestea fiind axate mai mult pe calitățile sale estetice. Într-un singur an au fost aproximativ 15 filme în genericul cărora ea a apărut atât cu numele de Sofia Scicolone cât și cu pseudonimul de Sofia Lazzaro.

Joacă în filmul lui Giovanni Roccardi, Africa sotto i mari (1953) unde tânăra Sofia îl întâlnește pe cel care va deveni apoi soțul său, producătorul Carlo Ponti, care a rămas impresionat de potențialul său și i-a oferit un contract pe șapte ani.

Carlo Ponti s-a căsătorit de două ori, prima dată în septembrie 1957, dar, din moment ce, în acea perioadă, divorțul nu era legal în Italia și astfel cuplul risca să fie acuzat de concubinaj (Loren) și de bigamie (Ponti), cei doi au emigrat în Franța unde au devenit cetățeni francezi și Ponti a putut să divorțeze de soția lui Giuliana Fiastri și s-au căsătorit pe data de 9 aprilie 1966 la Sevres (Franța).

Din acest moment cariera Sofiei a prins aripi. La început a jucat în filme ca: Carosello napoletano (1953), L'oro di Napoli (1954) și La bella mugnaia (1955).

Apariția ei pe coperta celebrei reviste Life Magazine în 1955 marchează începutul carierei internaționale, datorită frumuseții sale (care nu a amenințat să umbrească aspectul artistic) precum și a talentului său înnăscut ca actriță.

Începând cu 1956 interpretează și în limba engleză producțiile filmate în SUA.

În timp, se va afirma din ce în ce mai mult ca o adevarată icoană a cinematografiei italiene în lume; definitiva consacrare ca actriță va veni cu Premiul Oscar câștigat în 1961 pentru interpretarea din filmul său simbol La ciociara de Vittorio De Sica într-un rol care fusese refuzat de Anna Magnani.

Împărțită între Italia și Hollywood, joacă în numeroase filme de succes alături de cele mai mari staruri mondiale, filme conduse de regizori ca: Vittorio De Sica, Mario Monicelli, Ettore Scola, Dino Risi, Mario Camerini, Charlie Chaplin, Sidney Lumet, George Cukor, Michael Curtiz, Anthony Mann și André Cayatte. Interpretează roluri în opt filme regizate de Vittorio De Sica, adeseori alături de actorul Marcello Mastroianni.

Nicio actriță italiană n-a ajuns vreodată la o asemenea popularitate internațională. Fericirii aduse de succesul profesional i se adaugă cea a maternității când se nasc cei doi fii Carlo Jr. în 1968 și Edoardo în 1973.

În 1982 în urma vechilor probleme cu fiscul italian, este acuzată de evaziune fiscală și închisătimp de 17 zile în penitenciarul din Caserta. Responsabilitatea evaziunii fiscale a fost atribuită apoi impresarului său, dar nu i-a fost ușor să remedieze proasta publicitate create în fața opiniei publice italiane.

În anii 80' s-a ocupat aproape numai de participarea la producții TV: Sophia: Her Own Story film autobiografic pentru televiziunea americană după romanul omonim, Madre coraggio (1986), Mamma Lucia și remake-ul filmului La ciociara (1988) de Dino Risi: singura excepție a fost filmul Qualcosa di biondo (1984) în care joacă alături de fiul său Edoardo.

În 1994 Robert Altman a dorit-o în distribuția filmului său Prêt à porter.

În anul următor a fost partenera lui Jack Lemmon și Walter Matthau în That's amore - Due improbabili seduttori, iar în 1997 a interpretat rolul de mamă a unui băiat evreu care voia să devină comunist, în filmul Soleil de Roger Hanin.

Sophia Loren în filmul Five Miles to Midnight, 1962

În 2002 a jucat în Cuori estranei, condus de fiul său Edoardo Ponti, iar în 2004 a jucat în filmul Peperoni ripieni e pesci în faccia de Lina Wertmulle. Dar cel mai mare succes îl va avea în serialul TV Francesca e Nunziata (2001)' iar în 2004 joacă alături de Sabrina Ferilli în La terra del ritorno.

În 2006 a pozat pentru Calendario Pirelli 2007.

În februarie 2007 iese filmul Saturno Contro de Ferzan Ozpetek, coloana sonoră a filmului fiind melodia Zoo be zoo be zoo interpretată de Sophia.

În februarie 2009, în noaptea decernării Oscarului, a înmânat lui Kate Winslet, râvnita statuetă la categoria Cea mai bună actriță în rol principal. În același an, după o absență destul de mare din lumea cinematografiei, este invitată de Rob Marshall pentru a o interpreta pe mama protagonistului în Nine, omagiu muzical 8½ de Fellini.

În 2010 se reîntoarce în lumina reflectoarelor și devine protagonista miniseriei La mia casa è piena di specchi , inspirată din cartea autobiografică a surorii sale Maria Silicone . Sophia o interpretează pe mama sa, Romilda .

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Neacreditată : Cuori sul mare, regia Giorgio Bianchi (1950)

Quo vadis?, regia di Mervyn LeRoy (1951)

Anna, regia Alberto Lattuada (1951 ) Ergastolo, regia Luigi Capuano (1952)

ca Sofia Scicolone:

Il voto, regia Mario Bonnard (1950)

Io sono il capataz, regia Giorgio Simonelli (1950)

Milano miliardaria, regia Vittorio Metz, Marcello Marchesi si Marino Girolami (1951)

Il mago per forza, regia Vittorio Metz, Marcello Marchesi si Marino Girolami (1951)

Il sogno di Zorro, regia Mario Soldati (1952)

ca Sofia Lazzaro:

Le sei mogli di Barbablù, regia Carlo Ludovico Bragaglia (1950)

Tototarzan, regia Mario Mattòli (1950)

Il padrone del vapore, regia Mario Mattòli (1951)

Lebbra bianca, regia Enzo Trapani (1951)

Era lui... sì! sì!, regia Vittorio Metz, Marcello Marchesi si Marino Girolami (1951)

La favorita, regia Cesare Barlacchi (1952)

È arrivato l'accordatore, regia Duilio Coletti (1952)

ca Sophia Loren:

Luci del varietà, regia Federico Fellini si Alberto Lattuada (1951)

Pellegrini d'amore, regia Andrea Forzano (1953)

La tratta delle bianche, regia Luigi Comencini (1953)

Due notti con Cleopatra, regia Mario Mattòli (1953)

La domenica della buona gente, regia Anton Giulio Majano (1953)

Africa sotto i mari, regia Giovanni Roccardi (1953)

Ci troviamo in galleria, regia Mauro Bolognini (1953)

Carosello napoletano, regia Ettore Giannini (1954)

Un giorno in pretura, regia Steno (1954)

Tempi nostri, regia Alessandro Blasetti (1954)

Il paese dei campanelli, regia Jean Boyer (1954)

Peccato che sia una canaglia, regia Alessandro Blasetti (1954)

Miseria e nobiltà, regia Mario Mattòli (1954)

Attila, regia Pietro Francisci (1954)

Aida, regia Clemente Fracassi (1954)

L'oro di Napoli, regia Vittorio De Sica (1954)

Il segno di Venere, regia Dino Risi (1955)

La bella mugnaia, regia Mario Camerini (1955)

Pane, amore e..., regia Dino Risi (1955)

La donna del fiume, regia Mario Soldati (1955)

La fortuna di essere donna, regia Alessandro Blasetti (1956)

Il ragazzo sul delfino (Boy on a Dolphin), regia Jean Negulesco (1957)

Timbuctù (Legend of the Lost), regia Henry Hathaway (1957)

Desiderio sotto gli olmi (Desire Under the Elms), regia Delbert Mann (1958)

La chiave (The Key), regia Carol Reed (1958)

Orchidea nera (The Black Orchid), regia Martin Ritt (1958)

Un marito per Cinzia (Houseboat), regia Melville Shavelson (1958)

Quel tipo di donna (That Kind of Woman), regia Sidney Lumet (1959)

Il diavolo in calzoncini rosa (Heller in Pink Tights), regia George Cukor (1960)

La baia di Napoli (It Started in Naples), regia Melville Shavelson (1960)

La miliardaria (The Millionairess), regia Anthony Asquith (1960)

Olympia (A Breath of Scandal), regia Michael Curtiz (1960)

La ciociara, regia Vittorio De Sica (1960)

El Cid, regia Anthony Mann (1961)

Boccaccio '70, episodio La riffa, regia Vittorio De Sica (1962)

Madame Sans-Gêne, regia Christian-Jaque (1962)

I sequestrati di Altona, regia Vittorio De Sica (1962)

Il coltello nella piaga (Le couteau dans la plaie), regia Anatole Litvak (1962)

Ieri, oggi, domani, regia Vittorio De Sica (1963)

La caduta dell'impero romano (The Fall of the Roman Empire), regia Anthony Mann (1964)

Matrimonio all'italiana, regia Vittorio De Sica (1964)

Operazione Crossbow (Operation Crossbow), regia Michael Anderson (1965)

Lady L, regia Peter Ustinov (1965)

Judith, regia Daniel Mann (1965)

Arabesque, regia Stanley Donen (1966)

La contessa di Hong Kong (A Countess from Hong Kong), regia Charlie Chaplin (1967)

C'era una volta..., regia Francesco Rosi (1967)

Questi fantasmi, regia Renato Castellani (1968)

I girasoli, regia Vittorio De Sica (1970)

La mortadella, regia Mario Monicelli (1971)

La moglie del prete, regia Dino Risi (1971)

Bianco, rosso e..., regia Alberto Lattuada (1972)

L'uomo della Mancha (Man of La Mancha), regia Arthur Hiller (1972)

Il viaggio, regia Vittorio De Sica (1974)

L'accusa è violenza carnale e omicidio (Verdict), regia André Cayatte (1974)

La pupa del gangster, regia Giorgio Capitani (1975)

Cassandra Crossing (The Cassandra Crossing), regia George Pan Cosmatos (1976)

Una giornata particolare, regia Ettore Scola (1977)

Angela - il suo unico peccato era l'amore... il suo unico amore era il figlio (Angela), regia Boris Sagal (1978)

Fatto di sangue fra due uomini per causa di una vedova, si sospettano moventi politici, regia Lina Wertmüller (1978)

Obiettivo Brass (Brass target), regia John Hough (1978)

Bocca da fuoco (Firepower), regia Michael Winner (1979)

Qualcosa di biondo, regia Maurizio Ponzi (1984)

Sabato, domenica e lunedì, regia Lina Wertmuller (1990)

Prêt-à-Porter, regia Robert Altman (1994)

That's amore - Due improbabili seduttori (Grumpier Old Men), regia Howard Deutch (1995) Soleil, regia Roger Hanin (1997)

Cuori estranei (Between Strangers), regia Edoardo Ponti (2002)

Peperoni ripieni e pesci in faccia, regia Lina Wertmüller (2004)

Nine, regia Rob Marshall (2009)

La mia casa è piena di specchi, regia Vittorio Sindoni (2010)

Premii[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]